duminică, 1 februarie 2015

Cireşe de mai (8)

            Telefonul a fost inventat pentru a ne împiedica să ne culcăm pe o ureche sau alta, el poate fi considerat un instrument care ţine urechea în tensiune, dar ce te faci când legătura este slabă şi deşi urechea ţi s-a transformat în pâlnie nu reuşeşti să înţelegi. Ce faci în cazul acesta? Ceri transcriptul conversaţiei… şi când ţi-ai dat seama de răspunsul corect, suni din clopoţel şi a ta va fi aceasta carte.


            „A fost un timp în care ţara noastră deţinea întâietatea la instalaţiile telefonice urbane. Cea mai modernă centrală telefonică pe care francezii au prezentat-o la Expoziţia internaţională de la Paris, în anul 1900, a fost achiziţionată de Poşta Română şi instalată la Bucureşti. Avea 3000 de numere.
            Începuturile româneşti ale telefoniei datează din anul 1877, deci numai după un an de la inventarea sa de către Graham Bell. „Telephonul se poate vedea şi în Bucureşti – scriau ziarele în toamna anului 1877; el este prezentat de d. Angels, primul constructor român de aparate mecanice, lângă grădina Cişmigiu.”
            Prima menţiune oficială despre telefon o găsim în Monitorul Oficial din 3 martie 1886, care anunţa instalarea unei „importante” centrale cu… 5 posturi, la Bucureşti. Cele dintâi circuite interurbane au fost date în folosinţă în anul 1900, între Galaţi şi Brăila şi apoi între Brăila şi Bucureşti. Primul telefon automat l-a avut Expoziţia naţională din Bucureşti, în anul 1906. Pentru abonaţi, prima centrală automată – cu 3000 de numere – a fost dată în folosinţă la Bucureşti, în anul 1927. În ultimii ani, reţeaua telefonică a luat o mare extindere în ţara noastră. Este suficient să amintim că numai numărul centralelor telefonice automate interurbane se apropie de 200. Asta nu ne împiedică, totuşi, să redăm, cu titlu de curiozitate, un articol publicat la sfârşitul veacului trecut într-unul din ziarele vremii şi care, într-un stil oarecum umoristic, se referă la calitatea încă slabă a audiţiei în aparatura telefonică.
            La o instituţie sună telefonul. Cineva ia casca la ureche, ascultă cu atenţie şi apoi strigă în receptor:
            - Cu cine vreţi să vorbiţi?
            - …(Neinteligibil)
            - Sardea?
            - …(Neinteligibil)
            - Fundulea?
            - …(Neinteligibil)
            - Ziceţi pe litere ca să înţeleg…
            - S de la sporovăială.
            - Aha, S de la sporovăială. S-a înţeles!
            - U de la Ucigă-l toaca, R de la recapitulare.
            - Să recapitulăm până aici. Carevasăzică S de la sporovăială, U de la Ucigă-l toaca, R de la recapitulare. Ziceţi mai departe.
            - D de la damigeană…
            - D de la ce?
            - De la damigeană şi U de la ulcică. SURDU. M-ai înţeles?
            - Da, da, SURDU. Dar noi n-avem pe nimeni SURDU aici. N-aţi greşit numărul?...


            Ce a urmat nu contează. Am reprodus, însă, dialogul pentru că el conţine o precizare inutilă după cum arată ziarul. Ştiţi ce anume?”

14 comentarii:


  1. Ma gandesc ca sunt, de fapt, doua precizari inutile:
    1. t de la Uciga-l... toaca
    si
    2. U de la Ulcica / Uciga-l toaca

    Daca nu am gasit raspunsul, promit sa mai citesc ziarul o data. :)


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ziarul ci cartea merita citita, dar pana acolo este bine si ziarul :) Nu, Uciga-l toaca, trebuie privit ca expresie, iar jocul ulcica / Uciga-l toaca nu are rol in raspuns. Fac o precizare legata de carte si anume, ultima coperta este un pic julita... na, ce sa zic, are o anumita varsta, numai este ca in tineretea ei :) Va astept...

      Ștergere

  2. Nu stiu de ce imi spuneti de ultima coperta, de vreme ce nu am castigat cartea. Inca o pecizare inutila, care nu ma ajuta deloc. :)
    Dar, ma mai gandesc. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa incercam sa descoperim si alte precizari inutile in textul propus... lasati intuitia sa lucreze :)

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. De ce ar fi inutile aceste precizari? Trebuie cautata o precizare inutila, dar exista o explicatie logica pentru faptul ca este inutila.

      Ștergere
  4. 1. Fundulea - pt. ca nu se face nicio alta referire in text la acest cuvant, care pare in plus

    2. Surdu - pt. ca dupa ce cuvantul a fost identificat litera cu litera, nu mai era neaparat necesara repetarea lui

    Sau, poate pt ca noi nu auzim, dar nici nu avem pe nimeni surd aici. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, nu stiu daca ati prins timpurile in care se facea comanda la telefon pentru a vorbi cu Bucurestiul, uneori se auzeau niste paraituri teribile si pentru a evita neintelegerile s-a recurs la aceasta modalitate pe care o mai folosesc si astazi taximetristi. Telefonistul a incercat sa inteleaga din prima, nereusind, a recurs la aceasta metoda. Noi ar trebui sa descoperim ceea ce este redundant in aceasta discutie :)

      Ștergere

  5. Bine, inca doua:
    1. Aha, S de la sporovaiala - o recapitualre inutila
    2. D, de la ce? - o intrebare inutila

    Daca nu am ghicit nici acum, ramane sa-mi ziceti pe litere. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa este! Varianta 2 este raspunsul corect caci ce rost mai avea sa intrebe "D de la ce?" din moment ce el deja a inteles ca este vorba de litera D :) putea fi de la orice, nu conta! Felicitari ! Saptamana aceasta incerc ca va trimit cartile.

    RăspundețiȘtergere

  7. Multumesc frumos. Am muncit ceva pentru carticica asta, dar merita; nimic nu se compara cu o carte (si mai bine, doua) din prima copilarie :)

    Voi incerca sa le primesc. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu placere! Va mai astept, concursuri vor mai fi :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Am primit cartile. Intregi. :)
    Multumesc frumos.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lectura placuta si va mai astept, mai am cateva concursuri in plan :)

      Ștergere