M-am întâlnit aici cu Baba Lupoanea, o bătrână cu un simţ al umorului foarte tânăr. Ne-am distrat teribil la un concurs de ghicitori. Şi cum ştiu că vă plac ghicitorile năstruşnice vă provoc imaginaţia cu două cimilituri de-ale babei. Vă previn, răspunsurile date de babă sunt furnizate de imaginaţie folosind un procedeu numit aglutinare sau amalgamare. Acum, după cum mi se pare mie că o cunosc pe babă, cred că se va încânta şi la alte răspunsuri... şi nu vă lasă baba să plecaţi cu mâna goală, primiţi în dar povestea Laurei în ţinutul pădurilor.
- Dar luaţi loc, luaţi loc... vreau să facem un mic test - o să vă spun câteva ghicitori. Dar să vă gândiţi bine ce răspunsuri îmi daţi, altfel aici au să vă putrezească ciolanele. Hi-hi! Prima: ce-i mic, negru şi cu două puncte albe? Secundo: ce-i mic, alb şi cu două puncte negre? A, ia să vă vadă baba acum!
Se afișează postările cu eticheta Jucaţi Câştigaţi Citiţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jucaţi Câştigaţi Citiţi. Afișați toate postările
sâmbătă, 21 mai 2016
vineri, 23 octombrie 2015
Cireșe de mai (12)
Miroase
a iarnă și eu am chef de cireșe, sper să nu fiu singur. Vă invit așadar la
cules, astăzi vă propun un croitor vestit, acesta nu minte, nu ciopârțește și
nu îi este dor... să intre bine asta în capul tuturor. M-am dus la el cu o
bucată verde de postav și l-am rugat să-mi facă optzeci și ceva de bucățele
mici, vi le prezint aici. Dar vi le arăt pe spate căci pe față sunt desenate
trei personaje pe care vă invint să le descoperiți, cine reușește primul să
recunoască toate cele trei personaje se poate apuca de criotorie, uite aici tiparul ;) Pătrățelele le voi întoarce conform listei de mai jos, nu pot să vă
ofer informații exacte despre ritmul întoarcerilor, dar încerc să mă țin de una
pe zi.
duminică, 23 august 2015
Cireşe de mai (11)
Ziua bună se cunoaşte după cireşe
– asta spune un vechi proverb românesc. Dar acest proverb este atât de vechi
încât astăzi este prea puţin cunoscut şi în situaţia asta sunt mai multe
proverbe. Vă propun să le descoperiţi şi pe acestea, să le aduceţi la lumină şi
să ne bucurăm de ele. Există însă o mic impediment, cuvintele sunt amestecate
şi nu ştiu exact care este ordinea lor. Vă invit la o joacă cu aceste cuvinte,
cine construieşte cele mai nostime proverbe va avea posibilitatea de a-l învăţa
pe acest lup cum stă treaba cu înţelepciunea populară. Iată cuvintele:
uituc, covrigi, călăuză, pus,
învăţătură, are, om, ciopleşti, saturi, laudă, este, prieten, meşter, omenia,
dai, unire, de, măsea, nebună, mămăligă, mai, bine, trage, prăpădeşte,
doctorie, stafidă, dezlegat, petic, uscat, căldare, fereşte-te, făgăduială, urechea,
nas, strică, ştii, corabie, că, să, fie, crapă, merge, jugul, iarba, rabdă,
boier, fără, să vrea, şi, cu, puţină, cât, chirie, de, pentru, decât, la, pe,
cum, se.
Fereşte-te de uituc pentru că are
învăţătură de mămăligă.
Călăuza nebună trage pe nas
covrigi de iarbă.
Ciopleşti corabie că să ştii cum
se rabdă pe uscat.
Îmi
dau seama că este posibil să fi omis câteva cuvinte, dar sigur! nu mai multe de
trei.
miercuri, 17 iunie 2015
Cireşe de mai (10)
Oamenii s-au jucat mereu atunci când
au avut timp de joacă şi cel mai mult timp de joacă ai când eşti copil. Nu-i
vorbă, că şi adult fiind, timp ar mai fi, dar ca un făcut gândurile se adună în
altă parte. Ce ştiu eu cum e mai bine, fiecare face cum crede de cuviinţă dar
este cartea aceasta care ştie să aibă cu noi răbdare şi ne ia uşor de mână şi
ne face copăcel şi uite aşa cătinel, nel-cătinel ne aduce uşurel, cu căţel şi
cu purcel să ne învinovăţim niţel. Şi-i aşa cum spuneam, este un sentiment de
vinovăţie care te îndeamnă să încerci să faci altfel lucrurile pentru că îţi
aduce aminte de cum te jucai când erai copil.
Dat fiind faptul că întâmplarea mi-a
adus doar un exemplar am fost nevoit să scotocesc după o provocare. Am găsit
una în patru puncte, cu două din ele mi-am spart capul şi nu am găsit
răspunsul. Nu vă îngrijoraţi, am fost ajutat, fapt pentru care voi proceda şi
eu la fel în caz că este necesar. Promit că dacă întâmplarea îmi va mai aduce
un alt exemplar îl voi oferi rapid celui care s-a arătat interesat, participând
la acest cules de cireşe.
1. Cum îl împărţim pe 12 în două jumătaţi astfel încât într-o parte şi alta să avem 7.
2. Cine vorbeşte toate limbile pământului?
3. După o plimbare prin Paris, America şi Australia poţi spune cu precizie ce se află în mijlocul lor?
4. Tatăl meu are un fiu, dar nu este fratele meu. Cine-i?
duminică, 5 aprilie 2015
Cireşe de mai (9)
M-am surprins gândindu-mă la o
provocare dar nu am făcut nici o mişcare şi am lăsat gândul să se desfăşoare…
am mai păţit-o eu altădată când am pus reflectorul conştiinţei pe gândul
năstruşnic şi acesta s-a speriat şi s-a ascuns în cochilia lui asemenea unui
melc timid. Cum tot păţitu-i priceput am stat cuminte de la început şi am notat
tot ceea ce mi s-a dictat:
1)
A. C. Z. Ş. C. 7 P.
2)
H. P. Ş. P. F.
3)
F. B. Ş. F. M.
4)
T. F. B. Ş. V. F. D. M.
5)
H. P. Ş. C. S.
6)
M. C. M.
7)
C. C. G.
8)
A. Î. Ţ. M.
9)
V. P. S.
10)
F. D. P. A.
Pare
a fi un fel de cod, un mesaj cifrat, de a cărui dezlegare depinde intrarea
într-o poveste sau alta, dar despre ce poveste este vorba? Cu siguranţă nu este
vorba de această poveste căci ea este răsplata pentru cel mai iscusit spărgător
de cifruri… umblaţi încet să nu declanşaţi alarma.
duminică, 1 februarie 2015
Cireşe de mai (8)
Telefonul
a fost inventat pentru a ne împiedica să ne culcăm pe o ureche sau alta, el
poate fi considerat un instrument care ţine urechea în tensiune, dar ce te faci
când legătura este slabă şi deşi urechea ţi s-a transformat în pâlnie nu
reuşeşti să înţelegi. Ce faci în cazul acesta? Ceri transcriptul conversaţiei…
şi când ţi-ai dat seama de răspunsul corect, suni din clopoţel şi a ta va fi
aceasta carte.
„A
fost un timp în care ţara noastră deţinea întâietatea la instalaţiile
telefonice urbane. Cea mai modernă centrală telefonică pe care francezii au
prezentat-o la Expoziţia
internaţională de la Paris ,
în anul 1900, a
fost achiziţionată de Poşta Română şi instalată la Bucureşti. Avea
3000 de numere.
Începuturile
româneşti ale telefoniei datează din anul 1877, deci numai după un an de la
inventarea sa de către Graham Bell. „Telephonul se poate vedea şi în Bucureşti
– scriau ziarele în toamna anului 1877; el este prezentat de d. Angels, primul
constructor român de aparate mecanice, lângă grădina Cişmigiu.”
Prima
menţiune oficială despre telefon o găsim în Monitorul
Oficial din 3 martie 1886, care anunţa instalarea unei „importante”
centrale cu… 5 posturi, la Bucureşti. Cele
dintâi circuite interurbane au fost date în folosinţă în anul 1900, între
Galaţi şi Brăila şi apoi între Brăila şi Bucureşti. Primul telefon automat l-a
avut Expoziţia naţională din Bucureşti, în anul 1906. Pentru abonaţi, prima
centrală automată – cu 3000 de numere – a fost dată în folosinţă la Bucureşti , în anul 1927.
În ultimii ani, reţeaua telefonică a luat o mare extindere în ţara noastră.
Este suficient să amintim că numai numărul centralelor telefonice automate
interurbane se apropie de 200. Asta nu ne împiedică, totuşi, să redăm, cu titlu
de curiozitate, un articol publicat la sfârşitul veacului trecut într-unul din
ziarele vremii şi care, într-un stil oarecum umoristic, se referă la calitatea
încă slabă a audiţiei în aparatura telefonică.
La
o instituţie sună telefonul. Cineva ia casca la ureche, ascultă cu atenţie şi
apoi strigă în receptor:
-
Cu cine vreţi să vorbiţi?
-
…(Neinteligibil)
-
Sardea?
-
…(Neinteligibil)
-
Fundulea?
-
…(Neinteligibil)
-
Ziceţi pe litere ca să înţeleg…
-
S de la sporovăială.
-
Aha, S de la sporovăială. S-a
înţeles!
-
U de la Ucigă-l toaca, R de la recapitulare.
-
Să recapitulăm până aici. Carevasăzică S
de la sporovăială, U de la Ucigă-l toaca, R de la recapitulare. Ziceţi mai
departe.
-
D de la damigeană…
-
D de la ce?
-
De la damigeană şi U de la ulcică. SURDU. M-ai înţeles?
-
Da, da, SURDU. Dar noi n-avem pe
nimeni SURDU aici. N-aţi greşit
numărul?...
Ce
a urmat nu contează. Am reprodus, însă, dialogul pentru că el conţine o
precizare inutilă după cum arată ziarul. Ştiţi ce anume?”
duminică, 23 noiembrie 2014
Cireşe de mai (7)... dar din alt cireş
Punem fantezia la treabă după care citim. Cum ce? Deschide aici.
duminică, 9 noiembrie 2014
Cireşe de mai (6)
Nu sunt eu un pescar convins dar
ştiu să fac diferenţa între un pripon, o undiţă şi o lansetă şi mai ştiu că au
pescarii nişte poveşti, mamă, mamă… ia uite ce i s-a întâmplat prin 1952 unui
pescar de la Islaz
.
UN PEŞTE DE PESTE 100
DE ANI
La
muzeul istoric „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti se prezintă într-o zi un pescar
şi adresându-se administratorului îi spune:
-
Eu sunt pescar la Islaz. Nu
de mult am prins o ştiucă uriaşă, de nasul căreia era prins un inel cu
următoarea inscripţie „Această ştiucă a fost aruncată în Dunăre cu trei ani
înainte de revoluţia de la 1848, în amintirea adunării de la Islaz.” Am adus acest
inel. Poate că doriţi să-l păstraţi în muzeu, deoarece este un obiect de foarte
mare preţ. Iată, să-ţi arăt inelul, - adăugă pescarul, scotocindu-se în
buzunar.
Dar
administratorul muzeului îl opreşte pe pescar:
-
Nu te osteni să scoţi inelul. El nu reprezintă nici un interes pentru muzeul
nostru. Cel care a prins de nasul ştiucii inelul cu inscripţia a vrut, de bună
seamă, să facă o glumă. Această inscripţie nu corespunde realităţii.
-
Crezi d-ta că ştiuca nu poate să trăiască aşa de mult? întrebă pescarul,
nedumerit.
-
Ba eu cred că ştiuca poate să trăiască şi peste 100 de ani. Dar eu susţin,
totuşi, că inelul cu inscripţia pe care l-ai adus este fals.
-
De unde ştii acest lucru, când nici n-ai văzut inelul? întrebă şi mai nedumerit
pescarul.
Ce
răspuns credeţi că a dat administratorul muzeului la această întrebare?
Pentru un răspuns potrivit o carte numai bună de citit.
luni, 7 iulie 2014
Cireşe de mai (5)
Provocarea de astăzi este legată
de un măr pe care îl pun sub pălăria mea, iar pălăria este pe cap meu. Cum pun
mărul sub pălărie? Foarte simplu, ridic pălăria, aşa, ca şi cum aş da bineţe
cuiva, pun mărul pe cap şi-l acopăr cu pălăria. Acum, am un măr sub pălărie şi
pălăria pe cap. Ridic apoi pălăria, iau mărul şi îl mănânc, cu totul, asta ca
să nu existe nici un dubiu, pun pălăria înapoi pe cap şi mărul se află tot sub
pălărie. Se poate una ca asta?
duminică, 2 martie 2014
Cireşe de mai (4)
Într-o zi stăteam la o parolă cu
un spiriduş, vorbeam de una de alta, până când am ajuns la ghicitori. Regulile
sunt clare… am stabilit că nu este fairplay să folosim trucul hobbitului. La
final am tras concluzia… ghicitorile sunt bune doar de spart capul, dar cine se
încumetă poate câştiga asta.
Care este animalul cel mai simplu?
Update 1:
Nici unul
dintre cei care şi-au manifestat interesul pentru această carte nu şi l-a mai
susţinut în vreun fel. Voi mai aştepta câteva zile, timp în care scotocesc după
o nouă provocare.
Update 2:
Deorece nu am primit nici un semn, iată noua provocare:
Aveţi la îndemână o
găleată cu apă şi un burete de vase, uscat. Cum se poate proceda pentru a băga
buretele în găleata cu apă, a-l ţine acolo 3 minute şi a-l scoate tot uscat?
Update 2:
Deorece nu am primit nici un semn, iată noua provocare:
miercuri, 4 decembrie 2013
Cirese de mai (3)
Cu
uşurinţă putem număra până la 10 folosind degetele de la ambele mâini, orice
copil reuşeşte acest tur de forţă. Cum facem să ajungem la 11 folosind o
singură dată fiecare deget al celor două mâini, demonstrând în felul acesta că
deşi numărăm 10 degete ele sunt totuşi 11… ei, asta da! tur de forţă.
La
finele turului aşteaptă trofeul.
miercuri, 30 octombrie 2013
Cireşe de mai (2)
Vă propun un joc nou şi o carte minunată. Aceasta este cartea şi acesta este jocul:
"Un tată a adus acasă celor şase copii ai săi o cutie cu 12 bomboane de ciocolată. Fiecare copil a primit câte două bomboane şi totuşi în cutie se mai găsesc încă două. Este oare posibil?"
"Un tată a adus acasă celor şase copii ai săi o cutie cu 12 bomboane de ciocolată. Fiecare copil a primit câte două bomboane şi totuşi în cutie se mai găsesc încă două. Este oare posibil?"
joi, 15 august 2013
Cireşe de mai (1)
Mi
se solicită uneori anumite cărţi, fapt pentru care m-am gândit, ca atunci când
am ocazia, să ofer aceste cărţi. Le pot dărui pur şi simplu (am mai făcut-o),
dar este mai atractiv atunci când te joci, când îţi pui mintea la contribuţie…
sau cel puţin aşa cred eu! Precizez că aceste cărţi sunt trecute de prima
tinereţe astfel încât nu putem avea aşteptări nerealiste în ceea ce priveşte
starea lor, plus că fiind cărţi pentru copii, se ştie că impulsul creator al
acestora este de neoprit odată ce a fost stârnit… ori o lectură captivantă asta
face, stârneşte impulsul creator. Cu alte cuvinte putem întâlni îmbunătăţiri mai ales în ilustrarea
poveştii. Cu temele bine făcute, deci cu lecţia înţeleasă, nu ne rămâne decât
timp de joacă.
Jocurile
vor fi luate de prin cărţi, almanahuri, reviste sau pur şi simplu imaginate de
mine, nu vă voi spune despre ce carte este vorba, dar ghilimelele vă vor arăta
că nu eu sunt autorul. Nu mai lungesc pelteaua…
Oul
„Cine îşi permite să lase un ou
fiert să cadă pe o distanţă de 1
metru înălţime fără ca oul să se spargă?”
Cine
oferă o soluţie elegantă, va citi sau reciti această carte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)