duminică, 24 noiembrie 2013

Pricoliciul Alandala

       Această carte poate fi câştigată aici
     
      Eu nu am ştiut ce este acela un pricolici, deşi se pare că o viaţă întreagă de şcolar l-am găzduit la mine în dulap. Este un spiriduş, un duh buclucaş pus pe şotii, care-i face pe copii să nu îşi găsească cu uşurinţă lucrurile de care au nevoie. Amestecă aşa de tare lucrurile încât te trezeşti în ora de română cu caietul de istorie, iar cartea pe care trebuia s-o duci la bibliotecă astăzi, ia-o de unde nu-i, e pusă într-un loc pe care doar pricoliciul îl ştie. Deşurubează în taină capacul călimării cu cerneală şi când vrei să-ţi faci plinul, faci ditamai pata pe covor…consumi toate plicurile cu Pic în speranţa că vei remedia situaţia şi nu faci decât să extinzi teritoriul cucerit de cerneală. E drept, acum nu se mai vede albastrul acela intens, dar nici covorul nu mai are verdele de altădată.

            Să vedeţi câte i s-au întâmplat şi Cătălinei, de se minunau toţi cei din jur cum o fetiţă aşa de mică şi drăgălaşă poate avea aşa de multe şi mari necazuri. Doar pisica cu ochii ei ageri l-a dibuit pe pricolici şi a insistat să-i dea o lăbuţă de ajutor, dar când a sărit după spiriduş acesta s-a ascuns după călimară şi urmarea se scurge într-un mic pârâiaş albastru… uite d-aia e bine să aibă şcolarul o pisică prin apropiere. Nu-i vorbă, e bun şi un căţel, dar acesta este specializat pe ronţăitul temelor.

            Şi cum orice naş îşi are naşul aşa şi pricoliciul Alandala şi-l găseşte pe al său. Acesta este mama Cătălinei, care îi şopteşte fiicei sale la ureche un secret… şi să-l vezi pe pricolici cum fuge înnebunit de sub cărţile răvăşite sub maldărul de haine de sub pat şi de aici în ciorapul atârnat şi de aici în buzunarul şorţuleţului pătat şi de aici, supărat cu mâna streaşină la ochi, pleacă cu mers apăsat în căutarea unui loc mai puţin ordonat.

            Copiii au tendinţa naturală de a lăsa lucrurile crească peste tot… imaginaţi-vă o noapte grea şi-ntunecată, în care un picior de tată, calcă cu talpa grea o jucărie ce nu-i de catifea. Vă asigur ca acesta este unul din motivele pentru care au fost inventate pluşurile. Părinţilor nu le rămâne altceva de făcut decât să strângă, să cureţe, să dreagă boroboaţele, să rânduiască şi să aranjeze, să ordoneze, să încurajeze.

            Câţi copii îşi curăţă singuri pantofii de noroi? Câţi copii îşi fac din proprie iniţiativă pantofii cu cremă? Sigur nu este cazul băieţelului din povestea Doi bocăncei, ca vai de ei! Oho, ce s-au mai bucurat bocănceii, când au văzut pe mâna, pardon! piciorul, cui au încăput. Ei au văzut că-n cooperativă a intrat un băieţel curăţel, dar nu ştiau că tatăl avusese grijă de el. Ce i-a mai umflat şi apa şi plânsul când au văzut că pot fi încălţaţi în picioare fără ca băieţelului să nu-i pese de nici o culoare, asta ca să nu mai vorbim de strălucire. Asta până într-o zi când au hotărât să plece în lumea mare, nu pentru a întâlni alte picioare, ci nişte mâini săritoare, care să aibă grijă de ei.


            Nu vă povestesc despre Acul n-are minte sau Hoaţa Vântului, două poveşti delicioase şi la fel de moralizatoare, am eu o surpriză în sac căci… sărbătorile vin! Vreau să vă spun că aceste poveşti aduc în prezent momente din trecut, care altfel sunt uitate cu desăvârşire, este cazul strângerii apei de ploaie în butoaie, butii, boloboace şi alte recipiente, cunoscătorii ştiu ce păr mătăsos şi ce de spumă face apa de ploaie, în comparaţie cu cea de la fântână, este cazul cooperativei, cuvânt care se referă la magazinul sătesc cu două raioane, unul de fierărie şi celălalt pentru… doamne. Au fost momente în care copiii îşi cumpărau diferite lucruri dând la schimb… ouă! Dar acum toate astea par poveşti spuse de bunici ce ar da orice pentru timpul petrecut cu nepoţii lor.

Temă: Explicaţi într-o scurtă compunere de ce este necesară ordinea în camera copilului.

Autor: LUIZA VLĂDESCU
Copertă şi ilustraţii: MIRCEA POSSA
Editura: Tineretului



Redactor: IOANA RICUS
Tehnoredactor: GABRIELA ILIOPOLOS
Dat la cules 20.09.1968. Bun de tipar la 23.04.1969.
Apărut în 1969. Comanda nr. 6329. Tiraj 16140.
Hârtie offset A de 100 g/m2 540x840/8
Coli editoriale 2,30. Coli de tipar 4.
A./4367. C. Z. pentru bibliotecile mici 8R – 93










luni, 11 noiembrie 2013

Porţile vântului

         
 Aceasta carte poate fi câştigată aici.

Exista pe undeva o poveste a unui poet, care chemat la curtea regală a primit sarcina de a scrie despre isprăvile vitejeşti ale domnului său. După câteva încercări nereuşite ajunge să cuprindă într-un singur cuvânt întreaga epopee de vitejie a împăratului. M-am gândit la momentul respectiv, care să fie mecanismul prin care un singur cuvânt poate reda o multitudine de fapte, trăiri, emoţii, sentimente, comportamente, atitudini şi mai mult decât atât, să le redea într-o succesiune anume. Se poate presupune oare existenţa unui astfel de mecanism?

            M-am gândit la asociaţia prin contiguitate, în care un cuvânt atrage după sine un altul, dând naştere la o trăire, la o emoţie care se întinde asemenea undelor pe suprafaţa unui lac după ce a fost aruncată o pietricică în liniştea sa.

            Nu mă gândesc la mecanismul asociaţiei libere, astfel stau lucrurile acolo ci la un mecanism care plecând de la cunoaşterea totală a cuvintelor şi a legăturilor dintre ele să poată opera restricţiile necesare astfel încât asociaţia să fie unică şi să conducă la efectul dorit. Ştiu, lucrurile se cer demonstrate, iar consideraţiunile făcute pe marginea unei astfel de idei pot fi multiple şi de mai multe feluri.


            Povestea aceasta a poetului am citit-o demult, dar mi-am adus-o aminte acum, când am citit Poveştile vântului. Mi-ar fi plăcut să fiu în stare să scriu un singur cuvânt care să aducă bucuria lucrului frumos, venit la momentul potrivit. Bineînţeles, nu sunt în stare să găsesc acest cuvânt, dar o încercare merită făcută de fiecare-n parte…

            „Trăiesc frumos, deci exist!” este încercarea mea. Ştiu, nu este un singur cuvânt… dar mai bine de atât nu pot.

Temă: Enumeraţi trei elemente care fac o copilărie de neuitat.

Autor: MARTA COZMIN
Copertă şi ilustraţii: GYÖRGY MIHAIL
Editura: Ion Creangă



Redactor: IOANA RICUS
Tehnoredactor: FLORICA WEIDLE
Dat la cules: 25.I.1975. Bun de tipar: 27.V.1975
Apărut: 1975. Comanda 1001. Tiraj: 15200. Broşate.
Coli de tipar: 9