duminică, 17 august 2014

Isprăvile vulpii

            Din timp în timp mai citesc poveşti în care vulpea joacă pe cai mari. Face ea ce face şi păcăleşte pe cei din jur, se alege cu porţia cea mai mare, asta dacă nu cumva îi revine ei toată mâncarea pregătită pentru ospăţ. Nu iese niciodată în pagubă, mă rog, s-au mai auzit cazuri în care vulpea a rămas de căruţă, dar mai că-mi vine să cred că este o stratagemă pusă la cale tot de vulpe, ca să vadă lumea că poate şi ea fi păcălită şi în felul acesta să se ivească guşteri care să pună botul la prostie, vulpea le acordă în felul acesta un avantaj calculat… isteţ plan.

            - Bine, dacă tu poţi aprecia isteţimea planului meu înseamnă că eşti cel puţin la fel de isteţ ca mine. Nu degeaba ţi se spune vulpoi bătrân.
            Până acum, Vuk, vulpoiul de pluş al fii-mi nu mi-a vorbit niciodată. E prima dată că îl aud vorbind, sper să fie şi ultima.
            - Lasă, nu-ţi face griji, fiică-ta vorbeşte cu mine mereu şi uite n-are nimic, e un copil fericit. Atâta timp cât eşti în stare să nu trăncăneşti despre asta nu ai de ce să te tulburi, fii deschis şi joacă-te frumos!
            Dau să mă întind pentru a mări în felul acesta baza de susţinere a corpului meu deja mult prea mare pentru farse de genul asta, nu pot găsi altă explicaţie la ceea ce mi se întâmplă.
            - Nu e dragă nicio farsă, îmi placi şi-am zis să-ţi fac o surpriză. Am amestecat printre bobiţele de afine pe care le-ai mâncat nişte bobiţe de la o plantă pe care o ştiu eu şi care creşte dincolo, în lumea cealaltă. Nu pe lumea cealaltă ci în lumea cealaltă, fii atent la nuanţe.

            Deşi nu spusesem nimic, recunosc, îl gândisem pe pe în locul lui în.

            - Planta asta face ca oamenii să se înţeleagă cu tot ceea ce este în jurul lor, chiar şi cu ceilalţi oameni, da! este o plantă care face minuni. Ştiu că de vreo câtva timp te gândeşti la cum şi-a căpătat vulpea statutul de cea mai şireată fiinţă şi vreau să-ţi spun o poveste…

            Era pe vremea când exista doar o singură lume şi fiecare se descoperea pe sine mâncând din diferite plante care creşteau pe te miri unde. Găseai într-o zi o tufă cu bobiţe roşii, încercai şi uite aşa îţi descopereai curiozitatea. Pe urmă voiau toţi să fie curioşi, dar bobiţele roşii nu se găseau uşor, plus că cea mai mare parte din ele au fost mâncate de pisici, nişte lacome. Ce ne-am mai amuzat când i-a crescut gâtul girafei, dăduse ea într-o zi peste o tufă cu bobiţe cafenii doar că erau cam cocoţate şi s-a întins, s-a întins până a ajuns la ele. Elefantul are urechile aşa mari tot de la nişte bobiţe d-astea. Să vezi cum a fost, toată lumea găsea câte o tufă din asta numai elefantul nu reuşea neam să dea peste vreuna şi tot a tras cu urechea şi şi-a făcut urechea pâlnie până într-o zi în care s-a pomenit cu urechile pe care le ştii. Pe vremea aia erau tufe dintr-astea cu bobiţe de toate culorile şi fiecare în felul lui le-a descoperit. Era frumos, asta până într-o zi când cineva s-a gândit să cultive bobiţe colorate şi să-şi facă cum îi ziceţi voi acum o afacere, se vede treaba că mâncase nişte bobiţe stricate. Treaba e că toată suflarea a aflat de locul acesta în care se găseau laolaltă toate soiurile de bobiţe şi-au dat năvală ca la pomul lăudat… au ieşit atunci o mulţime de struţo-cămile, lucrurile nu mai erau la locul lor. Trebuia făcut ceva, dar ce? Nimeni nu se pricepea la aşa ceva, ş-atunci am apărut eu, vulpea, tocmai gustasem ceva şi-a mi-a venit o idee de a crea o altă lume asemănătoare cu aceasta în care oamenii întreprinzători, căci despre ei este vorba, să-şi vândă unul altuia tot soiul de bobiţe şi să ne lase pe noi să ne vedem d-ale noastre…

            - Mami, tata e-ntins în sufragerie şi nu mi-l dă pe Vuk!

            Sigur, isprava de mai sus nu face parte din culegerea aceasta de povestiri, dar dacă vreţi să aflaţi ce alte isprăvi a mai făcut vulpea, cum a păcălit ea Moartea, cum a petrecut ea cu ursul la nuntă, cum s-a terminat prietenia dintre ea şi leu, ce sfat îi dă caprei care s-a plictisit de viaţa bună, cum a rupt pisica în două cu ursul sau altele scornite şi culese de prin popor deschideţi urechea şi ciuliţi ochiul aici.

Temă: V-aţi culcat cum vă ştiţi şi v-aţi trezit cu coadă de vulpe. Cum procedaţi mai departe?

Autor: IUSTIN ILIEŞU (18 martie 1900 Maieru, jud. Bistriţa-Năsăud – 30 septembrie, Bucureşti)
Copertă şi ilustraţii: D. Negrea
Editura: Tineretului





Redactor: IOANA RICUS
Tehnoredactor: VALERIA POSTELNICU
Dat la cules: 24.04.1968. Bun de tipar: 11.12.1968. Apă-
rut: 1968. Comanda nr. 8317. Tiraj: 20140. Hârtie: ofset
A de 100 g/m2, 700x1000/16.  Coli editoriale:  2,52. Coli
de tipar: 3. A.: 5034. C.Z. pentru bibliotecile mici: 8R-93




 
 



luni, 4 august 2014

Abecedar - 1963

            Există vreo carte mai carte a copilăriei decât Abecedarul? Fiecare generaţie a avut abecedarul ei, în 1963 acesta arăta aşa şi a fost aprobat de Ministerul Învăţămîntului şi Culturii cu nr. 60958/1962.

Temă: Amestecaţi următoarele litere până găsiţi denumirea unui obiect drag A, C, E, R, T.



Autori: MARIA GIURGEA, CLARA MARU, MARIA BOŞTINĂ
Copertă şi ilustraţii: COCA CREŢOIU
Editură: Didactică şi Pedagogică



Redactor responsabil: DELARĂSCRUCI OLTEA
Tehnoredactor: RUSU VIRGINIA
Dat la cules 02.08.1962. Bun de tipar 10.12.1962. Apărut
1962. Tiraj 445000+145 ex ½ pînză. Hîrtie semivelină de
65 g/m2, 16/70x100. Coli editoriale 5,192. Coli de tipar
5,50 planşe 3. A. 0500. C. Z.  pentru bibliotecile mari
372 – 67:4R – 8(075.2). C.Z. pentru bibliotecile mici 37:4R