Dabada și Nubanu

 

               
Se știe, copiii reacționează prompt atunci când dorințele lor nu sunt satisfacute, ba mai mult, le sunt interzise. Ce nu se știe este cum trebuie sa reacționezi tu ca adult. Cât de prezente vor fi fost cărțile de parenting prin anii '70 - '80 nu știu. Sigur, existau cărți în care erau tratate aspecte ale psihologiei copilului dar aici erau prezentate teorii, stadii, etape de dezvoltare, erau scrise într-un limbaj tehnic și era nevoie de oareșce efort pentru a defrișa textul. Nevoia era de rețete, modele de comportament, atitudini, strategii, tactici și tehnici astfel încât copilul să fie condus spre ceea ce era considerat a fi norma socială de comportament.

                M-am întrebat de multe ori cum percep copiii astfel de istorii? Nu-i poți întreba deoarece sunt suficient de isteți încât să îți livreze ca răspuns ceea ce cred ei că vrei tu să auzi. O modalitate ar fi aceea de a-i urmari în mediul lor natural și de a-i observa, dar îmi vine greu...

─ Dragă, cum găsești atitudinea lui Dumitrel și mai ales ce părere ai despre Dănel?

        ─ Scumpul meu, deși avem aici sintetizate aspectele dezirabile și indezirabile, nu aș putea...

... să îmi imaginez un dialog ca cel se sus. Copiii citesc și nu ne rămâne decât să sperăm că la momentul potrivit vor face ceea ce noi credem că este bine, corect. Mă rog, o întrebare care rămâne deschisă.

                Putem spune că în această carte avem povestea a doi frați gemeni – Dumitrel și Dănel – care nu merg încă la grădiniță, dar nici nu ajungem bine la pagina 10 că deja drumul este făcut. Nu mai este chip să îi ții pe cei doi acasă, ei trebuie ”să învețe să fie ca toți copiii, să se poarte ca oamenii.” Așadar, cartea ne arată eforturile depuse de părinți, educatori, profesori și alți copii buni pentru a-i struni pe cei doi. În principiu, Dumitrel este opozantul familiei, el este cel rebel, dar are și Dănel momentele lui. Dacă am vrea, am putea să îi considerăm pe cei doi ca fiind în fapt – copilul. Pe de-o parte avem emoția, dorința, pe de altă parte avem normele impuse de adulți. Scorul acestei confruntări nu este semnificativ, se marchează de ambele părți. Ceea ce contează este rezultatul final, cine este declarat învingător.

                Întâmplările sunt amuzante și sigur vor trezi zâmbete, doar două, trei momente așa de control. Îmi place episodul în care cei doi frați se iau la întrecere până la gardul cel mai galben din viața lor. Se va dovedi că este proaspăt vopsit de aceea este așa de strălucitor. Iată, doi frați pătați care încearcă să dreagă busuiocul cu smocuri de peliniță. Scăparea vine de la ajutorul de atelier, care îi duce și îi șterge cu acetonă, dar replica profesorului este nostimă ”Ce-i cu piesele astea galbene?!” Îmi place și momentul în care cei doi se ascund în dulapul cu mături și perii și mai ales motivația. Fiind certați, fiind duși la grădiniță, fiind puși să aștepte pe hol, iată gândul cel bun ”Hai să ne ascundem aici! Tata n-o să ne vadă, o să ne caute și, când o să ne găsească, de supărare, o să ne ia acasă.” Faci prostii, ești trimis acasă – eu v-am spus că sunt isteți aștia doi! Mai sunt și alte trăsnăi și drăcării căci timp este suficient. Povestea ni-i ia pe cei doi înainte de grădiniță, îi trece prin gradiniță și îi duce până în clasa întâi. Situațiile problematice sunt rezolvate fie de către un adult, fie de către un copil mai mare, fie chiar de unul dintre frați – rețeta este puterea exemplului. Se mai apelează la ceva fantezie cum ar fi momentul în care mama cere ajutor pentru pregătirea vișinelor pentru dulceață și îi îndeamnă pe cei doi să caute zâna din vișină a cărei căsuță se află într-un sâmbure, dar nu mai știe care. Adulții prind din zbor aluziile și atunci când mămica este supărată din cauza dezordinii din cameră, tatăl celor doi se duce si el și își pune în ordine ziarele. Momentul inspecției este unul dulce-acrișor. Sigur, până la urmă cei doi se dau pe brazdă dar tare mi-ar plăcea să-i văd în perioada adolescenței.

Temă: Bucurați-vă de un cataif.

Autor: GICA IUTEȘ (pseudonim al Elenei-Georgeta Drăgoi, 17 septembrie 1925, Tutova, jud. Bârlad – 2018)

Copertă și ilustrații: STELA CREȚU

Editura: Ion Creangă

Lector: IOANA RICUS

Tehnoredactor: FLORICA WEIDLE

Dat la cules: 24.VI.1977. Bun de tipar: 30.XI.1977. Apărut: 1977

Comanda nr. 1493. Tiraj: 60000. Broșate: 54000 + Legate 6000.

Coli de tipar 7