Ce să mai, o fâță de
fată care se pricepe să strice bucuria unui băiețel și unde ma
i pui că nici nu
mai apare în povestire, nici ea, nici camionul ei.
Și iată-l pe Iliuț,
eroul nostru, pus în situația de a nu se mai putea bucura de un joc simplu. El
începe să îl chestioneze pe bunicul său, cel mai vestit rotar din sat, dacă nu
cumva poate să îi facă camionului un motor, motoraș, micuț, micuț. Căci așa cum
s-a priceput să meșterească camionul acesta din lemn, sigur! dacă vrea el,
poate să-i facă și un motor.
Încearcă bunicul să îl
înduplece pe nepoțel și începe a-i povesti despre faptul că el nu mai este
meșter rotar căci dezvoltarea și tehnologia a ajuns și la sate. Acum,
camioanele, tractoarele sunt cele care înlocuiesc căruțele. De acestea din urmă
nu mai este nevoie și de-o mai fi nevoie sunt suficiente cele care sunt acum.
Totuși, bunicul este
cel care face ca supărarea lui Iliuț să treacă mai repede căci îi spune că va
merge la Brașov să-și vadă părinții, care sunt duși la un curs de specializare
zootehnică, și poate acolo, la Brașov, unchiul Ianoș care lucrează la fabrica
de camioane îl va ajuta să înțeleagă cum se fabrică un camion.
Toate-s bune
ș-aranjate doar că în ziua plecării, șoferul care trebuia să îl ia pe Iliuț
este deturnat și nu mai poate merge la Brașov, el trebuie să se ducă la Codlea
să ia de acolo flori căci o delagație a oamenilor muncii din alte țări vine
tocmai la ei să „vadă cum muncim noi, ce roade scoatem de pe ogor, cum trăim.”
Această delegație a
oamenilor muncii era ceva des întâlnit în aceea perioadă, îmi aduc aminte că am
citit într-o carte[1]
o poveste amuzantă despre cum s-au pregătit oamenii dintr-o gospodărie
colectivă de prin zona Bacăului pentru o vizită de-a Tovarășului. Acesta
trebuia să vadă vacile care dădeau foarte mult lapte căci cifrele din rapoarte
nu mint, doar că vacile care existau în realitate erau slabe, uscate și ca vai
de mama lor. S-a luat atunci decizia să se aducă din județul vecin, niște vaci
frumoase și grase care să lase impresia dorită. Totul merge strună, doar că de
câteva zile vacile aduse încep să se tragă la față și să slăbească
nemaipomenit. Sunt chemați veterinarii pentru a stabili diagnosticul cât mai
grabnic căci momentul vizitei se apropie. S-a aflat, vacile nu beau apă! De dat
apă li se dă, de băut nu vor. Și cum să obligi o vacă să bea apă? S-au încercat
toate variantele, inclusiv cea cu deochiul deși împotriva superstițiilor,
doftoroaielor și vracilor s-a dus ceva luptă. Până la urmă realitatea s-a
aflat, vacile erau din județul Harghita și erau obișnuite să bea apă minerală.
Într-un final, Iliuț,
copil de șase ani și jumătate ajunge să înțeleagă neputința bunicului de a-i
face pe loc un motor, motoraș, motorel pentru un camion de lemn. Dar gândul
acesta îl ține pentru el căci întrebat de unchiul Ianoș preferă să nu zică
nimic despre dorința lui de a avea un camion de lemn care să mergă singur în
linie dreaptă. Sigur, povestea se termină cu o nouă dorință a lui Iliuț, aceea
ca atunci când va fi mare să vină și să lucreze și el în această fabrică și
poate că va reuși să facă el, un motor mic, micuț pentru un copil de șase ani
și jumătate.
Temă: Descoperiți despre ce camion este vorba în ilustrațiile de mai jos.
Autor: GEORGE NESTOR (18 mai 1921, Stănișești, jud. Bacău – 24 octombrie
2003)
Copertă și ilustrații: DUMITRU IONESCU
Editura: Tineretului
Dat la cules 11.08.1962. Bun de tipar 28.11.1962.
Apărut 1962. Comanda nr. 5845. Tiraj 23140. Hâtrie
offset A de 125g/m2 700x1000/16. Coli
editoriale 2.
Coli de tipar 2. A. 0279. C. Z. Pentru bibliotecile
mici 8 (R)
