Expresia aceasta povestind copiilor îmi pare că poate deveni foarte ușor un bun prilej de bucurie, cum la fel de ușor poate deveni un prilej de disensiune. În primul caz avem bucuria bunicului de a spune povești, de a face legătura între trecutul trăit cândva ca prezent și prezentul de acum, care va deveni trecut. Amitirile reluate din timp în timp se transformă în borne și cu ajutorul lor putem vedea cât de departe putem merge pentru a ne înțelege. În cel de al doilea caz, problema se pune de selecție, ce anume alegi să povestești copiilor; mai există și problema timpului, când alegi să povestești copiilor și eventual problema felului, cum povestești copiilor. Dar toate acestea sunt chestiuni pentru altfel de cărți și altfel de postări... astăzi recuperăm o colecție care își are și ea bucuriile și problemele ei.

    Cotrobăind după informații am dat peste Octav Minar... mamă ce personaj! A realizat în 1915 împreună cu Société Pathé Frères, o casă de film franceză, primul film despre Eminescu, intitulat Eminescu - Veronica - Creangă. Unii îl consideră pe Octav Minar drept un plastograf, George Călinescu l-a numit necrofor eminescian, cert este că datorită lui există o arhivă în care se pot găsi informații despre Eminescu. Interesul nostru pentru Octav Minar este acela că pe la finele anilor 1920 la Editura Librăriei  SOCEC & Co. S. A. apărea "Colecția Clasicilor Români și Străini pentru Copii și Tineret întemeiată și îngrijită de Octav Minar - Povestind Copiilor". Din câte am constatat pare să fie vorba de o colecție ce apare până prin anul 1948 și cuprinde trei serii. Comparând cărțile la care am avut acces pe criteriul cuprins, am constatat că selecția pieselor este diferită între cele două colecții. Sunt momente de timp diferite și nu cred că s-ar fi putut reedita întocmai seriile trecute, rămâne totuși titlul colecției ca element de legătură certă.

    Am mai găsit într-un articol semnat M.C. și apărut în Gazeta Învățământului, nr. 613 din anul 1961 o prezentare a acestei colecții. Articolul începe cu o laudă adusă Editurii Tineretului pentru gândul cel bun și anume, acela de a dărui școlarilor din clasele mai mici posibilitatea de a cunoaște creațiile unor clasici ai literaturii române dar și ale unor cunoscuți scriitori contemporani ai acelor vremuri. Dar partea cea mai consistentă din articol este dedicată prezentării aspectelor mai puțin reușite și pe care editura ar trebui să încerce să le rezolve în viitoarele apariții. 

Se pleacă de la:

• lipsa prefeței volumului dedicat lui Mihail Sadoveanu,
• se trece prin semnalarea lipsei unui portret al autorului,
• a lipsei unui glosar,
• a faptului că în volumul dedicat lui Tudor Arghezi nu sunt incluse poezii,

și se ajunge:

• la considerații legate de alegerea culorilor și a desenului de pe prima copertă. Astfel, pentru volumul dedicat lui Petre Ispirescu, editura este certată pentru culorile folosite și pentru reprezentarea Ilenei Cosânzeana, care pare mai degrabă o vrajitoare.

    Dacă unele din aceste probleme - prefață, glosar - își găsesc rezolvarea, volumul dedicat lui Petre Ispirescu apare în aceleași condiții și în anul 1966 și este o reeditare în afara colecției. O precizare, ilustrațiile apărute în aceste două cărți reprezintă o selecție din ilustrațiile volumului Basme, Petre Ispirescu, ed. Tineretului, 1959 și aparțin Floricăi Cordescu, care este sora geamănă a Marcelei Cordescu. Florica Cordescu este soția poetului Eugen Jebeleanu și se stinge din viață în anul 1965, la numai 52 de ani.

    

    Într-o notiță apărută în ziarul Luceafărul, nr. 19 din anul 1960 aflăm că pe lângă autorii deja identificați ar urma să apară și un volum dedicat lui Emil Gârleanu și unul dedicat lui Dimitrie Anghel. Nu am reușit să identific până acum niciunul din cele două volume cu pricina.

    

    Vă invit la un click pe titlul de mai jos și vă doresc să descoperiți frumusețea unei colecții delicate.

Povestind Copiilor

Colecția Biblioteca Contemporană

         Migălesc de ceva timp la această prezentare și îmi dau seama că unele lucruri ar putea fi îmbunătățite, dar asta este cea mai bună formă pe care i-o pot da eu în acest moment. Sunt tare încântat de rezultat și vreau să vi-l arat. Sper să descoperiți lucruri frumoase!

           Vreau să îi mulțumesc lui Paul - ColoRo - pentru faptul că a avut încredere și mi-a permis să întregesc această prezentare și cu portretele ilustratorilor. În felul acesta sunt mult mai multe culori de observat, asta ca să nu spun nimic despre toate poveștile pe care le puteți găsi în aceste portrete. Mulțumesc Paul!

            Pe scurt: 

• sunt 61 de titluri apărute în această colecție între anii 1971 - 1985;
• prezentarea ține cont de cronologia anilor deoarece nu toate volumele conțin o casetă tehnică detaliată. Lipsesc informații ca bun de tipar, tiraj, dat la cules sau sunt prezente în diferite combinații, fapt care nu permite o prezentare cronologică care să țină cont de zi, lună, an;
• deși cărțile acestei colecții nu sunt ilustrate, o excepție o constituie volumul Val Zglobiu, în care se regăsesc câteva ilustrații;
• volumul O partidă de bile, Constantin Mateescu apare într-o primă ediție în 1973 și ulterior în 1979 apare o a doua ediție;
• volumele apărute în limba maghiară, respectiv germană nu au un corespondent în limba română, sunt totuși câteva excepții cum ar fi O șansă pentru fiecare /  Ló a pincében - Ovidiu Zotta, Pistruiatul / A kis szeplős - Francisc Munteanu;
• în limba maghiară, numele colecției este Beszélő tükör iar în limba germană, colecția poartă numele de Gegenwärtige Bibliothek;
• în volumul Dincolo de joc, Iuliu Rațiu sunt anunțate câteva titluri pe care nu am reușit să le identific nicicum ca aparținând de această colecție. Este vorba de:

1. Reportaj despre hidrocentrala de la Porțile de Fier,  Ion Crînguleanu
2. Maramureș, tară nouă, Mihai Negulescu
3. Lădița cu bancnote, Nicuță Tănase
4. Niculae Moromete, Marin Preda
5. Racheta Albă, Ludovic Roman
6. Bunicul și bicicleta, Petre Sălcudeanu
7. Harta nedescifrată, Franz Storch

Cu siguranță mai sunt elemente pe care nu am reușit să le descopăr, dacă dețineți informații care ar putea întregi această prezentare, nu ezitați!

Vizionare plăcută!

(click pe legenda pozei)

Biblioteca Contemporană

Abecedar 1970 - 1972

            Se putea spune că acest proiect al abecedarelor a intrat pe o linie moartă dat fiind timpul scurs de la ultima postare pe această temă. Dacă v-ați făcut griji, acum este momentul să renunțați la ele. Am ajuns sa vorbim despre perioada 1970 – 1972. Aceste abecedare au fost elaborate în conformitate cu programa școlară a Ministerului Învățământului aprobată cu numărul 52449 / 1969. Nu conțin informații despre tiraj, bun de tipar și alte detalii tehnice. Aflăm din revista Gazeta Învățământului, nr. 1052 din august 1970 câteva detalii despre acest abecedar. El a fost experimentat în anul școlar 1967/1968 la Școala Generală nr. 122 din București după care a fost prezentat la un concurs de manuale școlare și mai apoi s-a dat spre publicare. Apariția lui se pare că a fost cerută de către dorința de a actualiza vechiul abecedar și anume cel editat în anul 1955. Dacă ne ridicăm un pic deasupra tuturor modificărilor pe care le-am arătat în postările precedente și care au survenit în diferitele ediții ale abecedarelor, putem spune că din 1955 și până în 1970 avem un singur fel de abecedar care dispune de o anumită viziune unitară în a-i îndruma pe copii pe acest drum al aflabetizării. Diferența între abecedarele de până în 1970 nu ține de tehnica predării citirii și scrierii – deși am văzut că de-a lungul timpului, scrierea s-a tot modificat – ci ține de felul în care sunt reflectate diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Această reflectare a plecat de la reprezentarea realității așa cum o percepe direct copilul și a ajuns la reprezentarea realității așa cum și-o imaginau cei care se ocupau de ideologia acelor vremuri.

            Prezentul abecedar este cu totul nou, perspectiva ideologică de care vorbeam mai sus îmi pare că lipsește, excepție fac două texte de la finele abecedarului în care se vorbește despre Țara mea și Partidul. Sigur, sunt prezentate aspecte din viața de la țară, viața de la oraș, sunt prezentate meserii, dar în toate acestea nu se simte firul roșu al epocii. Nu se folosesc cuvintele marotă ca de exemplu: gospodărie, cooperativă, proletari, ziarul Scânteia etc. Cred că acest abecedar încearcă să ofere copiilor modele dezirabile de comportament și atitudine bazate pe bun simț. Câteva exemple:

O fetiță harnică

Crina locuiește pe strada mea. E o fetiță numai cât un nod de mare. Cum se face cald o văd în grădină. Plivește iarba din straturile de zarzavat sau udă florile. Și acum e cu stropitoarea în mână. [-]Ce faci, acolo Crina? [-]Stropesc florile! Uite, cum se înviorează sub stropii reci de apă!

 

O întâmplare

Sună de intrare. E ora nouă fix. Avem aritmetica. Facem exerciții de adunare. Deschidem caietele. Începem să lucrăm. [-]Nu mai am cerneală în toc, spune Xenia. Alexe îi împrumută un pix. Numai așa Xenia poate termina exercițiul. Ce a învățat Xenia din această întâmplare?

 

Înghețata

E cald. Angheluță iese tiptil în curte. La ghereta din colț este înghețată. [-]Ce bună e înghețata! Aș mânca și eu! Are în buzunar doi lei de la bunica. Cere două cornete de înghețată. Angheluță mănâncă în mare grabă. Vânzătorul îl vede. [-]Nu te grăbi. Are să te doară în gât!

Lizuca și ceasul

Stă, sus, atârnat pe perete. Lizuca se uită la el. [-]Ce poate fi? Din el se aude încet un cântecel. Tic-tac, tic-tac cântă neîncetat. Lizuca se întoarce. Se sucește. Ar vrea să știe ce este înăuntru. Se suie pe scaun. Întinde mâna. [-]Ce cauți acolo? Nu se umblă la ceas! îi spune mama.

 

            Și acum să revenim la mai vechile noastre lecții și să vedem cum s-au schimbat, ce modificări s-au mai petrecut, ce a mai trecut prin mintea acelor frunze...

 

La cumpărături

Corvoada aceasta este prezentă încă din 1949 😊 Titlul lecției se modifică astfel, La magazinul de stat – 1949, La Alimentara – 1963, La cumpărături – 1970. În primele lecții accentul cade pe expresia “aici se găsesc de toate” din 1970 avem o simplă descriere a acestei realități. La nivelul ilustrației se simte atmosfera modernă, în parte datorită culorilor, dar mai ales datorită îmbrăcămintei și a felului în care sunt expuse mărfurile în galantar. Ba mai mult, faptul că tatăl îi propune lui Gheorghiță să facă socoteala kilogramelor mi se pare a fi o glumă bună pe seama băiatului luat ca din oală.

 

1970

1963

Bunicul

Știm că bunicul sparge lemne din ′48 și până prin ′65 când fie obosește, fie nu mai are ce sparge. În acest moment el vine la București și îl găsim relaxându-se în parcul Herăstrău. Din 1970 el aduce daruri nepoților. Îmi place că elementul de legătură între toate aceste lecții este barba albă a bunicului. În lecția aceasta, copiii nu mai trebuie să muncească, ei doar se bucură de venirea bunicului, de darurile pe care acesta le-a adus și au voie să se simtă copii... căci unde te simți mai copil decât în preajma bunicilor.

 

La masa

Apare Pârvu, celebru Pârvu, cel care mănâncă repede, se îneacă și este dojenit. Deși este prezent în continuare ajutorul pe care îl poate oferi copilul la masă, sunt aduse în discuție de data aceasta și comportamentul și atitudinea din timpul mesei. Lecția este prezentă de prin 1961, iar la nivelul ilustrației se păstrează caracterul festiv. Iată textul lecției din 1970

E ora mesei. Întâi iau loc la masă tata cu mama. Apoi noi, unul câte unul. [-] Anca, ai uitat pâinea! [-] Îndată mamă! Anca pune pâinea pe masă. Mâncăm supa. Pârvu se îneacă. [-] Pârvule, nu mânca repede! Nu este sănătos.

 

 Părinții lui Florin

Văzute cronologic toate aceste ediții ale abecedarelor te pot împinge să emiți ipoteze năstrușnice. Iată una, dacă până acum pentru litera F, se discuta despre fulgi de nea și mama lui Florin, care era țesătoare și lucra la filatura de bumbac, din 1970 se discută și despre tatăl lui Florin care lucrează la o fabrică de pâine unde se fabrică pâine neagră, franzelă și cornuri. Ni se spune că munca e grea dar folositoare deoarece pâinea nu poate lipsi din hrana omului. E momentul să ne amintim expresia ”bagă cu pâine să te saturi“. Chestiunea aceasta a reprezentării echilibrate a bărbaților și femeilor să știți că a existat și sigur a fost pusă în discuție căci vom vedea exemple de modificări ale ilustrațiilor, într-o ediție este bunicul, în următoarea este bunica.

 

Lenuța și păpușa ei

Apare o mai veche cunoștință dintr-ale noastre și anume Lenuța, ea se juca cu păpușa încă de prin 1948, dar împrumută ceva și din comportamentul Zoicăi, cea de la lecția grupului de litere CHI și anume jocul cu chibriturile. Din nou accentul cade pe atitudine și comportament. Îmi place atenția la detaliu, nu păpușa este cea care ia foc ci rochița ei.

 

Ce facem cu păunul la oraș?

În abecedarul din 1965 s-a dat dezlegare la fantezie astfel încât pentru litera P s-au lăsat păunii liberi prin parc. E prea de tot, astfel încât păunul se transformă în Păuna iar în 1970 el apare din nou. Vă invit să-l descoperiți.

 

La horă

Strigăturile se modifică de-a lungul timpului:

în 1948 Ura, Ura să trăiască, / Republica Românească!

în 1955 Să jucăm hora pe loc, / Să răsară busuioc.

în 1970 Alunelu! Alunelu! / Hai la joc! Dar principala modificare mi se pare a fi întâlnirea dintre urban și rural.

 

            În tot abecedarul se simte atenția îndreptată spre copil, spre ceea ce îl interesează pe el, se încearcă să se pornească de la lucrurile pe care acesta deja le știe și pentru aceasta se face apel la povești arhicunoscute, la personaje care îmi închipui erau foarte îndrăgite pe vremea aceea. La început o avem pe Capra cu Trei Iezi, urmând să mai apară Vasilache, Așchiuță, Neghiniță. Înainte de a încheia cu o poezie de mare angajament vreau să mai aduc un argument pentru atenția care s-a acordat acestui abecedar. Este singurul abecedar care are forzaț cu imprimeuri și nu este doar o foaie albă... practic, copiii deschideau o carte cu povești! 

Ilustrația abecedarului este asigurată de Angi Petrescu-Tipărescu.

Abecedar 1968 - 1969

 

            

Un interval de doi ani în care nu se produc modificări majore. Pare să fie vorba de o pauză, un interludiu necesar unei schimbări – aceasta se va produce în 1970. Modificările apărute în acest intreval sunt mai degrabă de natură didactică-pedagogică, cuvinte, nume de persoane, explicații, toate acestea pentru a ușura învățarea.

            În anul 1968, după ce școlarul va fi parcurs toate lecțiile se va întâlni cu un grupaj de texte suplimentare. Acesta nu sunt însoțite de niciun fel de ilustrație. În ordinea apariției avem următoarele: Rândunica, Cântecul Melcului, O problema grea, Cocoșul, Câinele și Vulpea, De ziua ta, Iepurele și Ariciul, Din gradina lui Mihai, Săptămâna, Doi frați, Vine ploaia, 1 Iunie.

            O parte din aceste texte se regăsesc tot într-o secțiune de lecturi suplimentare și la sfârșitul abecedarelor din anii 1955 – 1956.

            Principala modificare o reprezintă schimbarea copertei și a ilustrației. Din păcate nu ni se spune nimic despre autorul acestei ilustrații. Pare să nu mai fie vorba de Coca Crețoiu – ale cărei ilustrații rămân în continuare să nuanțeze textele abecedarelor din acest interval – ci, dacă ar fi să aleg pe cineva, aș miza pe Angi Petrescu-Tipărescu. Aș face acest lucru deoarece în următorii patru ani ea va fi cea care se va ocupa de ilustrațiile abecedarelor și datorită unor asemănări în ceea ce privește modul de desen al copiilor.

Abecedar 1965 - 1967

 

            O perioadă de trei ani în care nu apar modificări spectaculoase decât pe alocuri. Procesul colectivizării este deja încheiat de trei ani, dar tot mai trebuie nuanțată ideea. Se trag tușe de finețe în ceea ce privește acest aspect al colectivizării, dar ceea ce era de spus, a fost spus până acum. De acum încolo este rândul orașului să câștige teren. Aspecte urbane încep să fie vizibile din ce în ce mai mult, mai ales la nivelul ilustrațiilor.

            Un fapt – ce poate fi văzut ca un experiment pedagogic, în realitate poate chiar asta este – îl observăm atunci când vorbim de abecedarul anului 1966. Acest abecedar are parte de două ediții. La nivelul textelor și ilustrațiilor cele două ediții sunt în mare proporție identice. Diferența o face modelul caligrafic al paginii. Se propune copiilor un alt fel de a scrie literele. Să fim preciși, pentru modelul caligrafic clasic sunt tipărite 335000 + 102 ex. leg ½, pe când, pentru modelul caligrafic nou sunt tipărite 3000 + 102 ex. leg ½. De aceea zic că am putea vorbi de un experiment pedagogic. Din păcate m-am trezit târziu pentru a urmări și acest aspect al caligrafiei, dar câteva repere pot fi precizate.

Prima zi de școală

            În mod evident orașul a luat locul școlii de la sat. Parcă se poate vedea un oarecare individualism, la sat, majoritatea copiilor sunt laolaltă, pe când la oraș, legăturile pare a nu mai fi așa de strânse. Nu cred că tovarășa învățătoare îi primește pe fiecare în parte. Ținând cont de acest fapt, ne putem întreba care este statutul copiilor din ilustrație. Oare în ilustrație să nu fie învățătoarea, nu prea cred, deoarece aceasta seamănă cu tovarășa care ține lecția la clasă.

Vizita la doctor

            Aici se poate observa cel mai bine schimbarea uniformei.

Au! Au!

            Pe lângă modificarea drastică a locului unde se petrece acțiunea, observăm apariția robinetului. Îmi imaginez că acest element, pentru acea vreme, este un progres. Îmi aduc aminte că cineva, povestea la un moment dat că diferența majoră între sat și oraș o reprezintă accesul la apă și mai precis, felul în care apa ajunge în casă – doar dai drumul la robinet!

Ooo...u, ce schimbare!

            Lecția pentru litera O se mută și ea la oraș. Să observăm ce înseamnă o bucătărie modernă. Dacă până în 1964 mama are o gâscă, din 1965 ea are o ceașcă. Îmi place ideea de a pune gâsca să facă ou. Vă întreb, de ce nu a fost desenată o găină căci aceasta este mai degrabă asociată cu ouăle, nu?

Circulația pe drumurile publice

            Dacă în ilustrațiile precedente era vorba tot de oraș, de data aceasta avem un oraș luminos, un oraș cu trecere de pietoni marcată. Putem vorbi de un oraș care s-a cizelat între timp. De observat uniforma băiatului. În chestiunea aceasta a uniformelor, plec de la premisa că ele reflectă realitatea și nu sunt doar o creație a ilustratorului.

 

Păuni în aer liber

            E, aici, chiar mi se pare că s-a dat dezlegare la fantezie. În care oraș se pot vedea păuni în libertate? Până în 1965 lecția asociată literei P era cu nenea Pavel care cară lemne din pădure. Cu el este Marin care are o pușcă pe umăr și pac! pac! și lupul cade. Interesant de urmărit avatarurile acestui păun căci va suferi ceva modificări. Pe pagina alăturată lecția continuă, până în 1964 în mediul rural, din 1965 în casa unui muzician.

            Text '63 „Noi avem o găină. Ea are nouă pui. Ana vine cu Păuna. Ele aduc mălai cu apă.  [-]Pui, pui, pui! Ei vin repede. Păuna ia un pui. Piu! Piu! Piu!”

            Text '65 „Pavel are un pian. Pianul e mare. Vine Mirel cu Paula. Ei văd pianul. [-] O, un pian mare! [-] Paula, ai pian? [-] Nu, eu am o vioară nouă. Mirel are un acordeon. ”

Suru

            Am vorbit aici despre calul Suru. Iată, din 1965 textul și ilustrația se modifică.

Bunicul

            Din 1948 bunicul sparge lemne, în 1965 a obosit, îl găsim pe o bancă într-un celebru parc. Provocare, numiți parcul și clădirea din planul îndepărtat.

La școală

            Un nou outfit pentru băieți, din 1967.

La seceriș

            La nivelul textului apar mici nuanțări. Până în 1964, secerișul a început la gospodăria agricolă colectivă, din 1965, începe la cooperativa agricolă de producție. Dacă până în 1964 secerătorile seceră mereu, din 1966 seceră mereu combinele. Saltul tehnologic este prezent și la nivelul ilustrațiilor. Și o ultimă modificare, pionierii și școlarii adună spice până în 1965, din 1966, doar cooperatorii adună roade bogate, pionierii și școlarii au dispărut.

30 Decembrie

            Vorbeam la începutul acestei postări despre caligrafia literelor. Mai jos câteva repere folosind modelul caligrafic al paginii de la lecția 30 decembrie. Caligrafia literelor se va modifica în 1970 și apoi în 1987.

Spațiul locativ

            O familie numeroasă care mă face să mă întreb în ce fel de casă locuiesc.

Mătușa Anghelina

            Baba Anghelina în plină iarnă fie că transportă cu ajutorul copiilor un sac cu mălai sau un coș gol, ajunge la destinație în 1964. Din 1965 această lecție este înlocuită cu o ghicitoare.

 

În tramvai

            Aspecte din transportul public urban. Această lecție conține sâmburele unei lecții viitoare. În fapt, de la un anumit moment dat încolo, lecțiile vor fi construite ca un fel de pildă, ca o normă de comportament. Ele vor încerca să arate elevilor care sunt atitudinile și comportamentele dezirabile acasă, pe stradă, la școală. Ele se vor constitui în adevărate exemple de urmat căci na! suntem la școală și învățăm nu doar citit și scris ci și spirit civic.

            Text '63 „Elevii din clasa noastră se duc la ex-po-zi-ți-e. Învățătoarea Elena Alexe e cu ei. Vine tramvaiul. Ei se grăbesc la urcare. [-] Taxa, copii! spune taxatorul. Luați bilete! Elevii iau bilete. Fiecare caută să ocupe un loc. Ce plăcut e să privești pe geam! Tramvaiul se oprește din nou. Se urcă o bătrânică. Alexandru o ajută. Xenia se scoală și îi dă locul: [-] Stați, vă rog. Eu pot să stau și în picioare. ”    

    

Abecedar 1963 - 1964

 

            În acest interval de doi ani nu apar modificări spectaculoase la nivelul ilustrațiilor sau al textelor. Întâlnim mai degrabă actualizări, saltul tehnologic începe să fie prezent. Predomină încă aspectele din viața rurală cu precizarea că satul se transformă, clădirile – în special cele cu funcționalitate publică, încep să fie recunoscute cu ușurință, de exemplu clădirea Sfatului Popular, primăria zilelor noastre. Pe ulițe apar camioane și este prezentă electrificarea. Aceasta a fost una dintre propunerile Partidului Comunist și după unele date se pare că a fost încheiată în anul 1970.

            Îmi pare că abecedarul acestei perioade este unul în care vechiul, într-o proporție consistentă, se amestecă cu noul. Nu este prezent omul nou, nevoile sunt satisfăcute folosindu-se vechile mijloace. Lucrurile se vor schimba începând din anul 1965, dar până atunci să vedem ce s-a mai întâmplat.

O veche dispută este tranșată

            În această perioadă se scrie – mă rog, se desenează – ultimul episod al relației dintre câine și pisică. Ei au început prin a-și disputa mâncarea, au continuat cu atitudini agresive și cu o prezență umană care încearcă să îi împace. Nimic din toate acestea par a nu fi pe placul celor care girează conținutul ilustrațiilor. Într-o ultimă încercare îi găsim pe cei doi protagoniști tot într-un fel de dispută dar mâncarea a dispărut, prezența umană de asemenea, la fel și încercarea pisicii de a întinde lăbuța. Cred că de data aceasta importantă este sonoritatea literei R și ce poate fi mai reprezentativ pentru aceasta decât mârâitul unui câine. Din 1965 această ilustrație dispare și este înlocuită cu cea a unui radio.

Mergem la cumpărături

            O singură modificare la nivelul ilustrației din abecedarul anului 1964. Probabil cuvântul Aprozar va fi fost dificil pentru copiii acelor vremuri. El este înlocuit cu Legume și Fructe, două concepte mai la îndemâna copilului deși niciunul dintre cele trei cuvinte nu cred că putea fi citit de copii. Din 1965 conjuncția și dispare, astfel magazinul va căpăta denumirea știută LEGUME-FRUCTE.

Circulația pe drumurile publice

            După cum spuneam, grupul de patru persoane din planul secund este sancționat, cel mai probabil pentru trecere neregulamentară. Pe undeva mi se pare că întrezăresc o contradicție și anume, ilustrația pare să surprindă momentul plecării de la școală, or acesta este undeva în jurul prânzului și totuși la ora aceea muncitorul încă citește articolul de fond din ziarul Scânteia.[Mai că îmi vine cred că dacă voi fi fost cenzor pentru acele vremuri, multă lume ar fi avut de suferit 😊]

Unde doarme doarme ăla micu'?

            Lumea se mută la oraș și ușor, ușor, creșterea nivelului de trai începe să transpară și în ilustrații. Se poate observa prin geamul deschis blocurile noi construite dar, poate amănuntul cel mai pregnant, care ne sugerează emanciparea, este ceasul de la mâna mamei. Îmi atrage atenția faptul că fratele își face lecțiile în aceeași cameră ceea ce ar putea să ne sugereze că spațiul locativ nu este tocmai darnic, dar sunt convins că miza cea mare este pusă pe relația dintre cele trei presonaje și pe atitudinea maternă. Avem de a face cu o familie veche într-un spațiu nou și în acest spațiu sunt posibile același sentimente. Asta trebuie să ținem minte tovarăși!

O schimbare de optică

            Pagina 28, abecedarele 1957 – 1960, fetița care udă se află în partea dreaptă, urmând ca din 1961 să se mute în partea stângă. Chiar nu am nicio idee de ce s-a făcut această schimbare, să fie vorba de o chestiune tehnică?

Repere din viața rurală

            În această ilustrație apar semnele saltului tehnologic. Provocare: descoperiți cel puțin patru diferențe marcante între ilustrațiile de mai jos.

Viața în aer liber

            Încă o modificare despre care nu am nicio idee. Sigur, putem vorbi de raportul dintre cele două personaje principale, dar mi se pare cam subțire ideea conform căreia copiii trebuie să fie cei care călăuzesc. Aștept provincia.

La masă

            Lecția aceasta înlocuiește lecția Câinele lui Radu [prezentă din 1955 - 1960]. Propun să observăm locul unde se ia masa, atmosfera, hainele, setul de veselă și tacâmuri, aranjamentul floral...toate acestea par să sugereze o zi festivă, dar acest lucru nu pare să fie în concordanță cu textul lecției. Cred mai degrabă că este tot nevoia de a sugera emanciparea familiei, creșterea nivelului de trai și de a induce copiilor idea de a da o mână de ajutor, de a face frumos la masă.

La horă

            Hora se ține în fața Sfatului Popular, se observă modificarea arhitecturii clădirii. Este un fel de recunoștință care va fi transportată peste timp și la oraș și va fi întălnită în timpul marilor congrese organizate pe stadioane.

G de la găină sau de la găini

            Din 1957 și până în 1960 avem doar o găină, din 1961 găina este înlocuită de o ilustrație care ne arată o fermă de găini. Interesant ar fi de văzut conform normelor de astăzi în ce categorie s-ar încadra ouăle acestor găini.

Pe ogor

            Schimbări atât la nivelul ilustrației, cât și al textului.

            Text '63 „Ogorul gospodăriei colective e mare. Toată lumea e la muncă. Tovarășul Ilie ară cu tractorul. Tata seamănă cu semănătoarea. El seamănă grâu. [-] În gospodăria colectivă, munca e mai rodnică, spune tovarășul Ilie. [-] Da! La vară vom avea roade bogate, răspunde tata.” Modelul caligrafic al paginii este „Tata seamănă grâu.”

            Text '66 „Ogorul cooperativei agricole este mare. Toată lumea e la muncă. Ilie ară cu tractorul. Tata seamănă cu semănătoarea. El seamănă grâu. [-] În cooperativa agricolă, munca e mai rodnică, spune o cooperatoare. [-] Da! La vară vom avea roade bogate, răspunde tata.”

            Adverbul mai este interesant pentru că induce ideea de comparație. Un termen al comparației este gospodăria colectivă, implicit, gospodăria individuală este celălalt termen. Subtil, nu? Din 1966 apelativul tovarășul dispare, rămâne doar numele Ilie, iar aprecierea comparativă va fi făcută de către o cooperatoare.

La școală

            După cum spuneam, uniforma băieților se schimbă în 1961, dar la nivelul acestei lecții schimbarea se produce abia în anul 1963.

La seceriș

            Textul acestei lecții este îmbogățit cu următoarea propoziție Colectiviștii adună roade bogate. Până prin 1970 cuvinte precum gospodăria agricolă colectivă, cooperativă, cooperatiși, colectiviști sunt prezente frecvent în abecedar, cel mai probabil este necesar ca efortul cooperativizării agriculturii să fie susținut făcând apel la toate mijloacele disponibile.

Chiț, Chiț

            Ne amintim de Zoica și de peripețiile ei cu șoricelul, care este când viu, când de jucărie, ne amintim de chibrituri și de fricile Zoicii. Ei bine, toate acestea dispar căci din 1963, grupul de litere chi beneficiază de o poveste nouă – surpriză! cu Zoica în rolul principal. Ea este protagonista unui joc de copii, un fel de Baba Oarba. Îmi pare că de data aceasta Zoica s-a transformat într-un șoricel și ea este cea care trebuie să se pună la adăpost.

30 Decembrie

            Din 1963 textul acestei lecții devine mai accesibil, este scurtat dar se păstrează avântul construirii omului nou. Această lecție împreună cu cea intitulată Brăduțul, care până acum erau la finalul abecedarului își schimbă locul, apar la pagina 74, 75. Ar fi interesant de făcut o comparație cu structura anului școlar și de urmărit dacă nu a fost vizată o potrivire anume.

            Text '63 „Este ziua de 30 Decembrie. E sărbătoare. Peste tot se văd steaguri tricolore și roșii. Tovarășa învățătoare ne-a povestit despre viața nouă din patria noastră. Se construiesc fabrici și uzine, se ridică orașe noi, se clădesc școli și locuințe pentru muncitori. Viața oamenilor muncii, de la orașe și sate, este din ce în ce mai fericită.”

            Din 1963 se renunță la poezia Otiliei Cazimir Scrisoare și apare o poezie nesemnată care poartă titlul Pace.

 

Succes în noul an școlar!