Se afișează postările cu eticheta Delicatese. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Delicatese. Afișați toate postările

miercuri, 27 septembrie 2023

Abecedar 1968 - 1969

 

            


Un interval de doi ani în care nu se produc modificări majore. Pare să fie vorba de o pauză, un interludiu necesar unei schimbări – aceasta se va produce în 1970. Modificările apărute în acest intreval sunt mai degrabă de natură didactică-pedagogică, cuvinte, nume de persoane, explicații, toate acestea pentru a ușura învățarea.

            În anul 1968, după ce școlarul va fi parcurs toate lecțiile se va întâlni cu un grupaj de texte suplimentare. Acesta nu sunt însoțite de niciun fel de ilustrație. În ordinea apariției avem următoarele: Rândunica, Cântecul Melcului, O problema grea, Cocoșul, Câinele și Vulpea, De ziua ta, Iepurele și Ariciul, Din gradina lui Mihai, Săptămâna, Doi frați, Vine ploaia, 1 Iunie.

            O parte din aceste texte se regăsesc tot într-o secțiune de lecturi suplimentare și la sfârșitul abecedarelor din anii 1955 – 1956.

            Principala modificare o reprezintă schimbarea copertei și a ilustrației. Din păcate nu ni se spune nimic despre autorul acestei ilustrații. Pare să nu mai fie vorba de Coca Crețoiu – ale cărei ilustrații rămân în continuare să nuanțeze textele abecedarelor din acest interval – ci, dacă ar fi să aleg pe cineva, aș miza pe Angi Petrescu-Tipărescu. Aș face acest lucru deoarece în următorii patru ani ea va fi cea care se va ocupa de ilustrațiile abecedarelor și datorită unor asemănări în ceea ce privește modul de desen al copiilor.

duminică, 5 februarie 2023

Abecedar 1965 - 1967

 

            O perioadă de trei ani în care nu apar modificări spectaculoase decât pe alocuri. Procesul colectivizării este deja încheiat de trei ani, dar tot mai trebuie nuanțată ideea. Se trag tușe de finețe în ceea ce privește acest aspect al colectivizării, dar ceea ce era de spus, a fost spus până acum. De acum încolo este rândul orașului să câștige teren. Aspecte urbane încep să fie vizibile din ce în ce mai mult, mai ales la nivelul ilustrațiilor.

            Un fapt – ce poate fi văzut ca un experiment pedagogic, în realitate poate chiar asta este – îl observăm atunci când vorbim de abecedarul anului 1966. Acest abecedar are parte de două ediții. La nivelul textelor și ilustrațiilor cele două ediții sunt în mare proporție identice. Diferența o face modelul caligrafic al paginii. Se propune copiilor un alt fel de a scrie literele. Să fim preciși, pentru modelul caligrafic clasic sunt tipărite 335000 + 102 ex. leg ½, pe când, pentru modelul caligrafic nou sunt tipărite 3000 + 102 ex. leg ½. De aceea zic că am putea vorbi de un experiment pedagogic. Din păcate m-am trezit târziu pentru a urmări și acest aspect al caligrafiei, dar câteva repere pot fi precizate.

Prima zi de școală

            În mod evident orașul a luat locul școlii de la sat. Parcă se poate vedea un oarecare individualism, la sat, majoritatea copiilor sunt laolaltă, pe când la oraș, legăturile pare a nu mai fi așa de strânse. Nu cred că tovarășa învățătoare îi primește pe fiecare în parte. Ținând cont de acest fapt, ne putem întreba care este statutul copiilor din ilustrație. Oare în ilustrație să nu fie învățătoarea, nu prea cred, deoarece aceasta seamănă cu tovarășa care ține lecția la clasă.


Vizita la doctor

            Aici se poate observa cel mai bine schimbarea uniformei.



Au! Au!

            Pe lângă modificarea drastică a locului unde se petrece acțiunea, observăm apariția robinetului. Îmi imaginez că acest element, pentru acea vreme, este un progres. Îmi aduc aminte că cineva, povestea la un moment dat că diferența majoră între sat și oraș o reprezintă accesul la apă și mai precis, felul în care apa ajunge în casă – doar dai drumul la robinet!



Ooo...u, ce schimbare!

            Lecția pentru litera O se mută și ea la oraș. Să observăm ce înseamnă o bucătărie modernă. Dacă până în 1964 mama are o gâscă, din 1965 ea are o ceașcă. Îmi place ideea de a pune gâsca să facă ou. Vă întreb, de ce nu a fost desenată o găină căci aceasta este mai degrabă asociată cu ouăle, nu?



Circulația pe drumurile publice

            Dacă în ilustrațiile precedente era vorba tot de oraș, de data aceasta avem un oraș luminos, un oraș cu trecere de pietoni marcată. Putem vorbi de un oraș care s-a cizelat între timp. De observat uniforma băiatului. În chestiunea aceasta a uniformelor, plec de la premisa că ele reflectă realitatea și nu sunt doar o creație a ilustratorului.



 

Păuni în aer liber

            E, aici, chiar mi se pare că s-a dat dezlegare la fantezie. În care oraș se pot vedea păuni în libertate? Până în 1965 lecția asociată literei P era cu nenea Pavel care cară lemne din pădure. Cu el este Marin care are o pușcă pe umăr și pac! pac! și lupul cade. Interesant de urmărit avatarurile acestui păun căci va suferi ceva modificări. Pe pagina alăturată lecția continuă, până în 1964 în mediul rural, din 1965 în casa unui muzician.

            Text '63 „Noi avem o găină. Ea are nouă pui. Ana vine cu Păuna. Ele aduc mălai cu apă.  [-]Pui, pui, pui! Ei vin repede. Păuna ia un pui. Piu! Piu! Piu!”

            Text '65 „Pavel are un pian. Pianul e mare. Vine Mirel cu Paula. Ei văd pianul. [-] O, un pian mare! [-] Paula, ai pian? [-] Nu, eu am o vioară nouă. Mirel are un acordeon. ”



Suru

            Am vorbit aici despre calul Suru. Iată, din 1965 textul și ilustrația se modifică.



Bunicul

            Din 1948 bunicul sparge lemne, în 1965 a obosit, îl găsim pe o bancă într-un celebru parc. Provocare, numiți parcul și clădirea din planul îndepărtat.




La școală

            Un nou outfit pentru băieți, din 1967.



La seceriș

            La nivelul textului apar mici nuanțări. Până în 1964, secerișul a început la gospodăria agricolă colectivă, din 1965, începe la cooperativa agricolă de producție. Dacă până în 1964 secerătorile seceră mereu, din 1966 seceră mereu combinele. Saltul tehnologic este prezent și la nivelul ilustrațiilor. Și o ultimă modificare, pionierii și școlarii adună spice până în 1965, din 1966, doar cooperatorii adună roade bogate, pionierii și școlarii au dispărut.



30 Decembrie

            Vorbeam la începutul acestei postări despre caligrafia literelor. Mai jos câteva repere folosind modelul caligrafic al paginii de la lecția 30 decembrie. Caligrafia literelor se va modifica în 1970 și apoi în 1987.



Spațiul locativ

            O familie numeroasă care mă face să mă întreb în ce fel de casă locuiesc.



Mătușa Anghelina

            Baba Anghelina în plină iarnă fie că transportă cu ajutorul copiilor un sac cu mălai sau un coș gol, ajunge la destinație în 1964. Din 1965 această lecție este înlocuită cu o ghicitoare.



 

În tramvai

            Aspecte din transportul public urban. Această lecție conține sâmburele unei lecții viitoare. În fapt, de la un anumit moment dat încolo, lecțiile vor fi construite ca un fel de pildă, ca o normă de comportament. Ele vor încerca să arate elevilor care sunt atitudinile și comportamentele dezirabile acasă, pe stradă, la școală. Ele se vor constitui în adevărate exemple de urmat căci na! suntem la școală și învățăm nu doar citit și scris ci și spirit civic.

            Text '63 „Elevii din clasa noastră se duc la ex-po-zi-ți-e. Învățătoarea Elena Alexe e cu ei. Vine tramvaiul. Ei se grăbesc la urcare. [-] Taxa, copii! spune taxatorul. Luați bilete! Elevii iau bilete. Fiecare caută să ocupe un loc. Ce plăcut e să privești pe geam! Tramvaiul se oprește din nou. Se urcă o bătrânică. Alexandru o ajută. Xenia se scoală și îi dă locul: [-] Stați, vă rog. Eu pot să stau și în picioare. ”    


    

marți, 23 august 2022

Abecedar 1963 - 1964

 


            În acest interval de doi ani nu apar modificări spectaculoase la nivelul ilustrațiilor sau al textelor. Întâlnim mai degrabă actualizări, saltul tehnologic începe să fie prezent. Predomină încă aspectele din viața rurală cu precizarea că satul se transformă, clădirile – în special cele cu funcționalitate publică, încep să fie recunoscute cu ușurință, de exemplu clădirea Sfatului Popular, primăria zilelor noastre. Pe ulițe apar camioane și este prezentă electrificarea. Aceasta a fost una dintre propunerile Partidului Comunist și după unele date se pare că a fost încheiată în anul 1970.

            Îmi pare că abecedarul acestei perioade este unul în care vechiul, într-o proporție consistentă, se amestecă cu noul. Nu este prezent omul nou, nevoile sunt satisfăcute folosindu-se vechile mijloace. Lucrurile se vor schimba începând din anul 1965, dar până atunci să vedem ce s-a mai întâmplat.

O veche dispută este tranșată

            În această perioadă se scrie – mă rog, se desenează – ultimul episod al relației dintre câine și pisică. Ei au început prin a-și disputa mâncarea, au continuat cu atitudini agresive și cu o prezență umană care încearcă să îi împace. Nimic din toate acestea par a nu fi pe placul celor care girează conținutul ilustrațiilor. Într-o ultimă încercare îi găsim pe cei doi protagoniști tot într-un fel de dispută dar mâncarea a dispărut, prezența umană de asemenea, la fel și încercarea pisicii de a întinde lăbuța. Cred că de data aceasta importantă este sonoritatea literei R și ce poate fi mai reprezentativ pentru aceasta decât mârâitul unui câine. Din 1965 această ilustrație dispare și este înlocuită cu cea a unui radio.



Mergem la cumpărături

            O singură modificare la nivelul ilustrației din abecedarul anului 1964. Probabil cuvântul Aprozar va fi fost dificil pentru copiii acelor vremuri. El este înlocuit cu Legume și Fructe, două concepte mai la îndemâna copilului deși niciunul dintre cele trei cuvinte nu cred că putea fi citit de copii. Din 1965 conjuncția și dispare, astfel magazinul va căpăta denumirea știută LEGUME-FRUCTE.



Circulația pe drumurile publice

            După cum spuneam, grupul de patru persoane din planul secund este sancționat, cel mai probabil pentru trecere neregulamentară. Pe undeva mi se pare că întrezăresc o contradicție și anume, ilustrația pare să surprindă momentul plecării de la școală, or acesta este undeva în jurul prânzului și totuși la ora aceea muncitorul încă citește articolul de fond din ziarul Scânteia.[Mai că îmi vine cred că dacă voi fi fost cenzor pentru acele vremuri, multă lume ar fi avut de suferit 😊]



Unde doarme doarme ăla micu'?

            Lumea se mută la oraș și ușor, ușor, creșterea nivelului de trai începe să transpară și în ilustrații. Se poate observa prin geamul deschis blocurile noi construite dar, poate amănuntul cel mai pregnant, care ne sugerează emanciparea, este ceasul de la mâna mamei. Îmi atrage atenția faptul că fratele își face lecțiile în aceeași cameră ceea ce ar putea să ne sugereze că spațiul locativ nu este tocmai darnic, dar sunt convins că miza cea mare este pusă pe relația dintre cele trei presonaje și pe atitudinea maternă. Avem de a face cu o familie veche într-un spațiu nou și în acest spațiu sunt posibile același sentimente. Asta trebuie să ținem minte tovarăși!



O schimbare de optică

            Pagina 28, abecedarele 1957 – 1960, fetița care udă se află în partea dreaptă, urmând ca din 1961 să se mute în partea stângă. Chiar nu am nicio idee de ce s-a făcut această schimbare, să fie vorba de o chestiune tehnică?



Repere din viața rurală

            În această ilustrație apar semnele saltului tehnologic. Provocare: descoperiți cel puțin patru diferențe marcante între ilustrațiile de mai jos.



Viața în aer liber

            Încă o modificare despre care nu am nicio idee. Sigur, putem vorbi de raportul dintre cele două personaje principale, dar mi se pare cam subțire ideea conform căreia copiii trebuie să fie cei care călăuzesc. Aștept provincia.



La masă

            Lecția aceasta înlocuiește lecția Câinele lui Radu [prezentă din 1955 - 1960]. Propun să observăm locul unde se ia masa, atmosfera, hainele, setul de veselă și tacâmuri, aranjamentul floral...toate acestea par să sugereze o zi festivă, dar acest lucru nu pare să fie în concordanță cu textul lecției. Cred mai degrabă că este tot nevoia de a sugera emanciparea familiei, creșterea nivelului de trai și de a induce copiilor idea de a da o mână de ajutor, de a face frumos la masă.



La horă

            Hora se ține în fața Sfatului Popular, se observă modificarea arhitecturii clădirii. Este un fel de recunoștință care va fi transportată peste timp și la oraș și va fi întălnită în timpul marilor congrese organizate pe stadioane.



G de la găină sau de la găini

            Din 1957 și până în 1960 avem doar o găină, din 1961 găina este înlocuită de o ilustrație care ne arată o fermă de găini. Interesant ar fi de văzut conform normelor de astăzi în ce categorie s-ar încadra ouăle acestor găini.



Pe ogor

            Schimbări atât la nivelul ilustrației, cât și al textului.

            Text '63 „Ogorul gospodăriei colective e mare. Toată lumea e la muncă. Tovarășul Ilie ară cu tractorul. Tata seamănă cu semănătoarea. El seamănă grâu. [-] În gospodăria colectivă, munca e mai rodnică, spune tovarășul Ilie. [-] Da! La vară vom avea roade bogate, răspunde tata.” Modelul caligrafic al paginii este „Tata seamănă grâu.”

            Text '66 „Ogorul cooperativei agricole este mare. Toată lumea e la muncă. Ilie ară cu tractorul. Tata seamănă cu semănătoarea. El seamănă grâu. [-] În cooperativa agricolă, munca e mai rodnică, spune o cooperatoare. [-] Da! La vară vom avea roade bogate, răspunde tata.”

            Adverbul mai este interesant pentru că induce ideea de comparație. Un termen al comparației este gospodăria colectivă, implicit, gospodăria individuală este celălalt termen. Subtil, nu? Din 1966 apelativul tovarășul dispare, rămâne doar numele Ilie, iar aprecierea comparativă va fi făcută de către o cooperatoare.



La școală

            După cum spuneam, uniforma băieților se schimbă în 1961, dar la nivelul acestei lecții schimbarea se produce abia în anul 1963.



La seceriș

            Textul acestei lecții este îmbogățit cu următoarea propoziție Colectiviștii adună roade bogate. Până prin 1970 cuvinte precum gospodăria agricolă colectivă, cooperativă, cooperatiși, colectiviști sunt prezente frecvent în abecedar, cel mai probabil este necesar ca efortul cooperativizării agriculturii să fie susținut făcând apel la toate mijloacele disponibile.



Chiț, Chiț

            Ne amintim de Zoica și de peripețiile ei cu șoricelul, care este când viu, când de jucărie, ne amintim de chibrituri și de fricile Zoicii. Ei bine, toate acestea dispar căci din 1963, grupul de litere chi beneficiază de o poveste nouă – surpriză! cu Zoica în rolul principal. Ea este protagonista unui joc de copii, un fel de Baba Oarba. Îmi pare că de data aceasta Zoica s-a transformat într-un șoricel și ea este cea care trebuie să se pună la adăpost.



30 Decembrie

            Din 1963 textul acestei lecții devine mai accesibil, este scurtat dar se păstrează avântul construirii omului nou. Această lecție împreună cu cea intitulată Brăduțul, care până acum erau la finalul abecedarului își schimbă locul, apar la pagina 74, 75. Ar fi interesant de făcut o comparație cu structura anului școlar și de urmărit dacă nu a fost vizată o potrivire anume.

            Text '63 „Este ziua de 30 Decembrie. E sărbătoare. Peste tot se văd steaguri tricolore și roșii. Tovarășa învățătoare ne-a povestit despre viața nouă din patria noastră. Se construiesc fabrici și uzine, se ridică orașe noi, se clădesc școli și locuințe pentru muncitori. Viața oamenilor muncii, de la orașe și sate, este din ce în ce mai fericită.”

            Din 1963 se renunță la poezia Otiliei Cazimir Scrisoare și apare o poezie nesemnată care poartă titlul Pace.

 

Succes în noul an școlar!

marți, 3 ianuarie 2017

Abecedar 1955 - 1962

        Iată-ne ajunşi în anul 1955, acesta este anul în care abecedarul se primeneşte şi devine cel ştiut de majoritatea părinţilor noştri. Este abecedarul ilustrat de Coca Creţoiu care reuşeşte să dea o faţă cladă, prietenoasă textelor. Ilustraţiile propuse îi îndeamnă pe copii să răsfoiască, să cerceteze cu atenţie, să îşi dorească trenuleţe, tobe ca acelea din abecedar. Mă gândesc că şi profesorii au fost încântaţi de noua apariţie, le stârnea şi lor curiozitatea şi le propunea nu nou instrument de lucru. Este momentul în care situaţiile prezentate încep să se standardizeze, ideologia deja ştie cum trebuie să arate viitorul şi începe să propună teme noi, să ajusteze unele vechi şi să înlăture ceea ce este indezirabil.

            Avem în faţă un interval de opt ani de zile, zic să nu mai zăbovim şi să purcedem în buchisirea slovelor acelor vremuri. Pe ani avem următoarele tiraje 1955 – 297000; 1956 – 370000; 1957 – 390000; 1958 – 385000; 1959 – 385000; 1960 – 380000; 1961 – 375000 + 145 ex legate ½ pânză; 1962 – 363000 + 145 ex legate.

            După cum observăm se revine la desenul copertei cu doi copii, un băiat şi o fată, ambii se uită la o ilustraţie de la mijlocul cărţii. Pe bacă se vede un creion, o gumă şi un mic godeu. Nu ştiu pentru ce au fost concepute aceste mici adâncituri, eu am mai prins acest tip de bancă dar nu ţin minte să fi folosit într-o manieră specifică aceste adâncituri, îmi imaginez că ele pot fi folosite ca un suport pentru ceva, eventual o călimară să se fi pus acolo.

            Se renunţă la prezentarea stemei pe prima pagină, acum apar numele autorilor Maria Giurgea, Clara Maru, Maria Boştină şi un mic desen, care se va modifica de-a lungul timpului, dacă iniţial acţiunea se desfăşoară pe un drum din natură, ulterior acest drum va deveni o stradă de la oraş. Se poate observa că nu adulţii sunt cei care îi însoţesc pe copii la şcoală ci un alt copil mai mare, un pionier. Această lipsă a adulţilor poate fi constatată şi pe a doua pagină care descrie printr-o ilustraţie generoasă întâlnirea copiilor cu educatorii. În această mulţime de copii doar patru adulţi. Ne întrebăm ce s-a întâmplat cu părinţii, unde sunt? O posibilă explicaţie a acestei absenţe o găsim în cartea „Mica şcolăriţă” – ed. Tineretului 1951, în care Marusia Orlova, o fetiţă de şapte ani hotărăşte să se înscrie singură la şcoală deoarece „…tata nu-i acasă. El e aviator şi a plecat cu avionul înspre regiunea nordică Zapoliarie. Mama nu poate… Mi-a făgăduit ieri că va veni, dar astăzi mi-a spus: „Aşteaptă până mâine!” Şi ştiu că mama n-are timp niciodată.” Rolul de mamă va fi preluat de tovarăşa învăţătoare a cărei atitudine ocrotitoare de observă din postura avută, uşor aplecată cu braţele deschise pentru a oferi sprijin şi direcţie.

1955 - 1960
1961 - 1962
  Locaţia acestei şcolii pare a fi mai degrabă în mediu rural şi aceasta nu atât din cauza prezenţei costumului popular (care poate fi privit ca stimulare a sentimentului de identitate naţională – ar fi interesant de comparat această imagine cu cea din abecedarele minorităţilor etnice – ştiu că există un abecedar şi pentru etnicii germani, abecedar care păstrează oarecum aceeaşi structură) cât a naturii abundente şi a gardului care mărgineşte curtea şcolii. Vom vedea că în 1965 această pagină se modifică radical.


            Pe de altă parte această ilustraţie mi se pare a fi precursoarea unei situaţii de mai târziu. Vă provoc să găsiţi asemănările dintre ilustraţia în cauză şi imaginea de mai jos

sursa: Almanahul Copiilor - 1983

            Tot această ilustraţie ne spune câte ceva despre uniformele acelor vremuri. Am căutat să obţin mai multe informaţii, din păcate nu am găsit decât generalităţi. Se poate observa că din 1955 până în 1962, uniformele fetelor rămân neschimbate. Pentru băieţi, din 1961 uniforma se schimbă şi acest lucru este vizibil peste tot în abecedar unde apar uniforme de băieţi, două excepţii: coperta şi lecţia „La şcoală”, dar şi aceste scăpări se vor remedia din 1963.












                       


                                               


Unde să punem steagul roşu?
            Din 1955 – 1957 steagul roşu stă la perete şi salută împreună cu băieţelul trecerea trenului. Din 1958, steagul roşu se mută în partea stângă, este ţinut de o fetiţă şi trece oarecum în prim plan. Nu se poate dom’le să punem steagul roşu la zid! Steagul roşu este un simbol al comunismului, cum să-l punem la zid, el trebuie ridicat, el trebuie salutat, să fluture spre viitor!

1955 - 1957

din 1958








Disputa de la litera R
            Povestea din această ilustraţie este prezentă din 1948. Eu sunt sigur că se ştia mai de demult că pisicile şi câini nu se înţeleg şi nu s-a făcut un caz pe tema asta. Totuşi, când este vorba de a prezenta realităţi construite este bine să fim atenţi la toate detaliile care pot fi interpretate. Dacă din 1948 până în 1954 câinele îşi vedea de treaba lui şi pisica era cea care se zbârleşte, din 1955 până 1960 ambii devin agresivi, este prezent şi obiectul disputei – resturile de mâncare. Din 1961 până în 1962, obiectul disputei dispare, apare un personaj uman ale cărui intenţii nu le putem preciza cu exactitate, dispare şi agresivitatea din scenă şi accentul cade mai degrabă pe tatonare, pe curiozitate şi deşi pisica este cocoţată în copac, ea face o încercare de a intra în relaţie, observăm că întinde lăbuţa. Scena se va modifica din nou în 1963. Tot la nivelul acestei ilustraţii observăm modificarea decorului, trecem de la aspecte puternic rurale (prezenţa carului), la aspecte care ţin de o evoluţie a traiului (metrajul pentru perdea).

1949 - 1954

1955 - 1960

1961 - 1962


                      






Mergem la cumpărături
            Dacă iniţial pare să fie vorba de o piaţă volantă, apărută la un colţ de stradă, ulterior lucrurile devin stabile şi mai bine organizate, apare chiar un magazin pe firma căruia scrie „APROZAR” – este vorba de un acronim, aprovizionare cu zarzavat. Observăm organizarea, abundenţa, lipsa cozilor şi prezenţa gurii de canal din partea stângă.

1955 - 1961

din 1962








Circulaţia pe drumurile publice
            Primul semafor din România a fost instalat pe 29 aprilie 1933 în Calea Victoriei – era un semafor cu un singur „ochi”, dar la nivelul ilustraţiilor el apare abia din 1961, e drept! este un semafor cu trei „ochi”. Această ilustraţie se va modifica din nou în 1963, grupul de patru persoane va fi sancţionat. Totuşi, muncitorul care şi-a cumpărat ziarul va rămâne adâncit în lectura articolului de fond o lungă perioadă de timp.

1955 - 1960

din 1961








Unde doarme ăla micu’?
            Din 1955 până în 1962 mezinul familiei doarme suspendat într-un coş. Vă rog observaţi mica fundă roşie şi precizaţi rolul acesteia. Scoarţa din perete, perna cea mare, ulciorul, ştergarul, hainele personajelor toate acestea vor fi istorie în 1963. Societatea se îndreaptă spre un viitor glorios, iar astfel de aspecte vor putea fi văzute doar la Muzeul Satului.

1955 - 1962


Repere din viaţa rurală
            În continuarea idei de mai sus observăm şi ilustraţia de la litera D. Din 1955 până în 1962 atmosfera este clar rurală, observăm casele, îmbrăcămintea, curtea, din 1963 vom observa un salt tehnologic.

1955 - 1962


Viaţa în aer liber
            O ilustraţie care pare neutră are parte de modificări succesive. Oare ce motiv stă la baza acestor schimbări, precizez că în 1963 se modifică din nou ilustraţia. Urcatul pe munte să creeze atâtea probleme?

1955 - 1958

1959 - 1962






Suru
            Suru este un cal. Întrebarea este cine-i proprietarul acestui cal? Are el dreptul să aibă un cal? Ce face cu el? Această lecţie naşte nişte întrebări care nu pot fi lansate… să prelucrăm, tovarăşi! Din 1955 – 1958 ilustraţiile sunt identice; 1959 – 1960 desenul se schimbă, dar textul lecţiei rămâne la fel; din 1961 se schimbă atât ilustraţia, cât şi textul lecţiei. În 1965 apar din nou schimbări.

Text ’55 – ’60 „Noi avem un cal. Numele lui e Suru. El are părul sur. Coama lui e mare. Vasile adapă calul. El se uită la cal. [-] Surule! Surule!”

Text ’61 „Iată un cal. Calul are părul sur. Numele lui e Suru. Suru are o coamă mare. Ioana, Sandu, Vasile se uită la cal. [-] Surule! Surule!”

1955 - 1958

1959 - 1960

din 1961


Câinele lui Radu
            Această lecţie este prezentă din 1955 până 1960, în 1961 ea este înlocuită cu lecţia „La masă” cel mai probabil prin această înlocuire se doreşte renunţarea la aspectele rurale ale scenei din lecţia „Câinele lui Radu” În abecedarele din această perioadă sunt două lecţii cu titlul „La masă” una la pagina 42 şi alta la pagina 47. Cea de la pagina 42 pare să fie o prelucrare a unei lecţii care este prezentă încă din 1948, iată textul ei „Mama îi primeşte voioasă. A pregătit mâncare.  [-] Poftim la masă ! spune ea. Fănică îşi spală mâinile şi vine repede. Acum, mama, tata şi Fănică sunt la masă. Poftă bună!” Din 1955 textul devine „Sanda a venit acasă, [-] Mamă, să pun masa? [-] Da, Sanda. Sanda pune repede masa. Vine tata de la muncă. Mama a adus supa. Supa e caldă.”



Bunicul
            Bunicul sparge lemne din ’48, iar Nicu îl ajută. Ştiu sigur că va veni o vreme când o să-i ajungă şi bunicului şi nici toc, toc, toc şi nici poc, poc, poc nu va mai face toporul lui, dar nu-i încă momentul, bunicul încă este verde şi toporul este ascuţit.

1948 - 1954

1955 - 1962












Domnica şi Joiana
            O nouă renunţare, din 1955 până în 1960, la pagina 49 există lecţia „Domnica” din 1961 apare lecţia „Joiana” sau poate nici nu-i renunţare ci doar o comutare a atenţiei pe un alt aspect de primprejur căci prin geamul deschis se aude muu, muu, din curte.

1955 - 1960

din 1961












La horă
        De horit se horeşte din 1948 – iată textul lecţiei „Toată lumea se bucură. Ţara românească e republică. Toţi sunt gătiţi cu haine frumoase. Peste tot sunt steaguri. Se porneşte horă mare. Joacă toţi de bucurie. [-] Hai la joc! Horia şi Maria se prind şi ei în horă. Ura, ura să trăiască, / Republica Românească!” Ilustraţia se modifică în 1961 când apare Sfatul Popular cu arhitectura specifică.

1955 - 1960


La odihnă
            Această lecţie, contrar titlului, nu are parte de odihnă, ea suferă modificări atât la nivelul ilustraţiilor, cât şi al textului. 

Text ’55 – ’59 „ Horia e cu mama lui la mare. Ei au venit la odihnă. Casa de odihnă e pe malul mării. Se aude o sirenă. Pe mare se vede un vapor. Horia se repede din casă. Câinele vine după el.” 

Text ’60 „Horia, Radu, Anca, Dan au venit la odihnă în colonie. Casa de odihnă este pe malul mării. Apa mării e caldă. [-] Copii, hai în apă! Ei fac o horă. Se duc în apă. Apoi, se joacă cu nisip, la soare.” 

Text ’61 „Mama lui Horia e la munte, la o casă de odihnă. Horia este la mare. El a venit cu colonia de copii. Radu, Anca, Dan se joacă în nisip. [-] Horia, hai să ne jucăm în apă. [-] Hai, Radule!”

1955 - 1958

1959

din 1960




Pe ogor
            O nouă lecţie care are parte de modificări atât la nivelul textului, al ilustraţiei cât şi al locului ocupat în abecedar. 

Text ’55 – ’59 „Tata cară gunoiul. El îl întinde pe ogor. Acum e gata. Vine acasă. Ileana aleargă înaintea lui. [-] Tată, ai cărat gunoiul? [-] Da, Ileano! La vară am să culeg multe roade.” Modelul caligrafic al paginii „Tata a cărat gunoiul” Ilustraţia are un puternic caracter rural, car cu boi, împrăştierea gunoiului se face cu furcoiul. 

Text ’60 „Tata cară gunoiul. El îl întinde pe ogorul gos-po-dă-ri-ei a-gri-co-le co-lec-ti-ve. Acum e gata. Vine acasă. Ileana aleargă înaintea lui.  [-] Tată, ai cărat gunoiul? [-] Da, Ileano! La vară o să avem multe roade.” Nu e bine! Păi ce tovarăşi, noi muncim tot cu carul cu boi, nu avem noi tractoare, sectorul nostru agricol nu este mecanizat ?

Text ’61 „La noi în sat este o gospodărie agricolă colectivă. Este o gospodărie mare. Tata este colectivist. Trac-toa-re-le au arat ogorul gospodăriei agricole colective. Apoi au semănat grâu. [-] La vară vom avea roade bogate, a spus tata.” Modelul caligrafic al paginii „Tata este colectivist” Aşa da, tovarăşi! dar asta doar până în 1963.

1955 - 1960

1961 - 1962

 La şcoală
            Din 1955 – 1959 se pare că doar băieţii merg la şcoală, acest lucru se va remedia în 1960 când ilustraţia se modifică, dar 1961 când ar trebui să se modifice din nou odată cu modificarea uniformei şcolare pentru băieţi, acest lucru nu se întâmplă. Această ilustraţie va rămâne aşa până în 1963 când uniforma băieţilor va fi adusă la zi.

1955 - 1959

1960 - 1962








Lucrul în uzină
            Povestea tractorului românesc am prezentat-o în prima parte a acestei serii (aici) Am văzut că s-a dat o bătălie între tractoarele KD-35 şi UTOS-26, dar să vedem care era atmosfera în uzină, la bancul de lucru. 

Text ’55 – ’59 „În zori de zi sună sirena uzinei. Lucrătorii se duc la muncă. Nenea Zaharia lucrează în uzină. El lucrează de zor. În uzină se lucrează tractoare. Tractoarele sunt trimise la sate.” 

Text din ’60 „În zori de zi sună sirena uzinei. Lucrătorii se duc la muncă. Nenea Zaharia lu-crea-ză în uzină. El lucrează de zor. În uzină se lucrează tractoare. Tractoarele sunt trimise la sate. Gospodăriile agricole colective lucrerază ogoarele cu tractorul. Ele adună recolte bogate.”

La seceriş
            Am văzut mai sus că tractoarele erau trimise la sate. Ele ajutau la muncile agricole, dar forţa lor brută nu putea fi precisă, în urma lor apăreau pierderi, este adevărat că mici în comparaţie cu ceea ce făceau ele. Dar tovarăşi, nu putem concepe un plan, o strategie prin care să stopăm această risipă…

Text ’55 – ’59 „Cerul este senin. De azi dimineaţă secerătoarea seceră mereu. În urma secerătorii rămân spice. Pionierii şi şcolarii adună spicele.” Acest text se găseşte pe aceeaşi pagină cu un altul care are titlul „Ceasul”. 

Text ’60 ceasul dispare şi textul lecţiei „La seceriş” se completează cu un cântec al pionierilor „Oamenii cu drag muncesc / La întrecere pornesc / Hai voioşi sub cerul verii / Să sporim belşugul ţării.” 

Text ’61 „E vară. Cerul este senin. La gospodăria agricolă colectivă a început secerişul. De azi dimineaţă secerătorile seceră mereu. Tractoriştii au pornit la întrecere. Ei muncesc cu spor. Pionierii şi şcolarii adună spice. Spic cu spic / Patriei snop.”

din 1961


Chiţ, Chiţ
            Lecţia aceasta este prezentă încă din 1948 şi are următoarea formă „Zoica doarme. Chiţ, chiţ! Zoica deschide ochii. Ascultă. Zoica e singură în casă. Dar nu e fricoasă. [-] Cine e acolo? întreabă ea. Cine a venit? Chiţ, chiţ, chiţ se aude iar. [-] Ia să te văd! Cine eşti? întreabă Zoica. Ea aprinde un chibrit. Ce să vezi? Lângă masă e un şoricel mic. Acum tace chitic. Zoica deschide uşa. Tuşşt! Şoricelul a fugit. Zoica râde. Se culcă iar. Închide ochii şi adoarme. Noapte bună, Zoico!” În 1949 textul este identic, din 1950 apare o singură modificare şi anume propoziţia Dar nu e fricoasă se transformă în Ea nu este fricoasă, această formă rezistă până în 1954. 

Text ’55 – ’59 „Zoica doarme. Se aude: chiţ, chiţ, chiţ! Ea deschide ochii. Chiţ, chiţ, chiţ se aude din nou. Zoica nu e fricoasă. Ea aprinde lumina. Ce să vezi? Lângă masă un şoricel. Tace chitic. Zoica sare din pat. Şoricelul fuge. Ea deschide uşa şi cheamă pisica. Apoi se culcă liniştită. Închide ochii şi adoarme.” 

Text ’60 „Zoica doarme. Se aude: chiţ, chiţ, chiţ! Ea deschide ochii. Chiţ, chiţ, chiţ se aude din nou. Zoica e curajoasă. Ea aprinde lumina. Ce să vezi? Lângă masă un şoricel. Tace chitic. Zoica sare din pat. Şoricelul fuge. Ea deschide uşa şi cheamă pisica. Apoi se culcă liniştită. Închide ochii şi adoarme.” 

Text ’61 – ’62 „E seară. Zoica se culcă. Ea închide ochii. Se aude: chiţ, chiţ, chiţ! Zoica deschide ochii. Chiţ, chiţ, chiţ se aude din nou. Zoica aprinde lumina. Ce să vezi? Lângă masă un şoricel. Ascuns după uşă, Bănică tace chitic. Zoica se dă jos din pat. Ea priveşte şoricelul. [-] A, e o jucărie! Zoica şi Bănică fac mare haz.”

Mătuşa Anghelina
            E iarnă şi e frig, lucrurile se transportă mai greu, unele nici nu se mai găsesc şi atunci când le găseşti le iei cu sacul. Aşa a făcut şi mătuşa Anghelina care din 1955 – 1960 a găsit mălai şi a luat un sac, din 1961 nu va mai găsi mălai, dar tot pe drumuri o găseşte iarna, numai că de data acesta ea cară un simplu coş.

1955 - 1960

din 1961












La magazin
            Până în 1954 se mergea la Magazinul de Stat, aici îi întâlnim pe Petru şi Florea căci la „Magazinul de Stat se găsesc de toate: unt, ouă, zahăr, carne, peşte, pâine şi fructe. Tovarăşul Tudor vinde. Floarea spune: [-] Tovarăşe, eu vreau să cumpăr un kilogram de carne, un kilogram de peşte şi o pâine. [-] Eu vreau două kilograme de peşte spune Petru. Petru şi Floarea plătesc. Ei spun ”bună ziua” şi pleacă.”

Text ’55 – ’60 lecţia se numeşte tot „La magazinul de stat” „Vlad e cu mama lui la magazinul de stat. Aici se găsesc de toate: ouă, unt, brânză, zahăr, peşte, pâine şi fructe. Mama lui Vlad cere un kilogram de zahăr, zece ouă şi două pâini. [-] Mamă, spune Vlad, cumpără te rog şi nişte mere. Mama lui Vlad cumpără un kilogram de mere.” Din 1963, Vlad nu va mai cere mamei mere ci biscuiţi. Probabil şi-a dat şi el seama că nu le poate cumpăra pe toate chiar din acelaşi loc. Pe de altă parte, din 1961 această lecţie se va numi „La Alimnetara”… ce bine! căci dacă ar fi rămas neschimbat, sigur venea completarea, la magazinul de stat…la coadă.

            Din 1961 apare lecţia „30 Decembrie” care celebrează instaurarea noului regim şi apariţia Republicii Populare Române.



            Din 1955 – 1956 apar la sfârşitul abecedarului o serie de lecturi suplimentare Colegul meu (va deveni o lecţie de sine stătătoare), Cântecul Melcului, Corbul şi Vulpea, Vine ploaia (George Coşbuc), O problemă grea, Elevul de serviciu, Cocoşul, Câinele şi Vulpea, Ridichea, Scrisoare (O. Cazimir, va deveni o lecţie de sine stătătoare), Brăduţul (A. Toma, va deveni o lecţie de sine stătătoare), Ostaşi cântând (C. Teodorescu). Ulterior se va renunţa la toate aceste lecţii, cu excepţia celor indicate, cel mai probabil pentru că apare un manual suplimentar – Ion Berca, Ecaterina Brătianu, Limba română Manual pentru clasa I, ed. Didactică şi Pedagogică 1958. Nu am apucat să verific dacă există un astfel de manual şi pentru 1957, cel mai probabil că da, dat fiind faptul că din 1957 lecturile suplimentare vor fi scoase din abecedar. Am văzut astfel de manuale şi pentru anii 1970, dar nu am nişte informaţii sigure cu privire la continuitate şi conţinutul lor.