În 1972 apare cartea
semnată de Ion N. Radu, Rachetomodele. Citim pe coperta a IV-a
următoarele: „Cu această lucrare se
inaugurează Seria – Lucrări Practice care pune la îndemâna elevilor
prețioase informații pentru inițierea în activități politehnice.
Rachetomodele ca și volumele ce vor urma, invită mâinile îndemânatice și
fantezia la activități temerare, dezvoltă interesul pentru aplicațiile
practice, stimulează cutezanța creatoare. Seria își propune să satisfacă
multiplele preocupări ale cititorului de 10 -14 ani, determinate de ampla
dezvoltare a științei și tehnicii, abordând o tematică variată. “
Această idee nu este una nouă,
undeva pe la începutul anilor 1960, editura Tineretului lansa colecția Mâini
Îndemânatice, unde ni se propune o diversitate de teme: lecții de chimie, construcții
pentru amatori, machete geografice, plante de cameră, elemente de lăcătușerie
și altele. O simplă căutare pe net returnează destul de multe rezultate...
iată, încă o colecție pe care aș vrea s-o văd recuperată 😊
Revenind la seria de față, mă întreb
câți dintre copiii vizați aveau într-adevăr preocupări de genul acesta, câți
își doreau să construiească automobile, să facă îmbrăcăminte după tipar,
păpușilor, să construiască stații de telecomandă? Sigur, la primul nivel, cel
al imaginației, toate acestea sună foarte atractiv și cred că plăcerea
șurubăritului nu poate fi negată. Dar din momentul în care ai deschis cărțile
și te vei confrunta cu ariditatea termenilor, cu tot felul de schițe și
planșe... eu îmi închipui un recul mare din partea copiilor. Sigur, eu văd
lucrurile prin flitrul meu de ființă ușor atehnică, dar chiar și așa cred că
fără o îndrumare de specialitate, multe din lucrurile propuse nu pot fi puse în
practică.
Un lucru pe care l-aș fi considerat util și pe care nu l-am întâlnit în nicio carte este o prezentare a Palatului Pionierilor (denumirea de la acea data a Palatului Național al Copiilor din București de astăzi) Acolo, existau o multitudine de ateliere / cercuri și se puteau desfășura multe activități extrașcolare care aveau corespondent în carțile acestei serii. Istoria acestui Palat este foarte interesantă și, din nou, o căutare pe net returnează informații captivante. Pentru un plus de cunoaștere se poate consulta și cartea Palatul Primăverii, Vasile Mănuceanu, editura Tineretului, aparută în anul 1961 într-un tiraj de 5120 exemplare legate. Această carte apare cu ocazia împlinirii a 10 ani de la înființarea Palatului Pionierilor, care, pe vremea aceea își avea sediul în Palatul Cotroceni. Iată cuprinsul acestei cărți și câteva instantanee fotografice din timpul desfășurării diferitelor activități
Dar ne-am abătut
prea mult și revin spunând că toate aceste cărți îmi par a nu se adresa unui
copil în carne și oase ci ele se adresează unui copil imaginat de sistemul
acelor vremuri. Este vorba de un copil construit și animat de dorințe și nevoi
specifice ideologiei. Până la urmă și sistemul își dă seama că este nevoie de o
modelare caci iată „principalul rol al organizației de pionieri este acela de a
ajuta școala în crearea omului nou, în crearea unui om legat de partid, unui om
devotat clasei muncitoare, devotat patriei.“[1] Treptat se pierde din vedere omul,
respectiv copilul viu și se folosește ca referință acest portret al omului nou
care este devotat cauzei. Ideea din spatele acestei serii nu este una rea, din
păcate, realizarea și punearea ei în practică, ne arată că obiectivul principal
nu este cel declarat și anume acela de a face accesibile domeniile politehnicii,
copiilor ci principalul obiectiv este acela de a arăta copiilor cum trebuie să
fie, care să fie interesele lor, care anume trebuie să fie cariera lor și de
unde trebuie să înceapă.
De v-ați gândit vreodată cu drag la
bricolaj, vă invit să răsfoiți prezentarea de mai jos și să extrageți lucrurile
care prezintă interes pentru voi.
 |
| click aici |
,
[1] Nicoleta Ionescu Gură, Palatul
Cotroceni de la reședință regală la palat al pionierilor, în „Muzeul Național Cotroceni, Colocviul Național de Istorie
și Istoria Artei Decorative“, 1998
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu