vineri, 23 octombrie 2015

Cireșe de mai (12)

                         Miroase a iarnă și eu am chef de cireșe, sper să nu fiu singur. Vă invit așadar la cules, astăzi vă propun un croitor vestit, acesta nu minte, nu ciopârțește și nu îi este dor... să intre bine asta în capul tuturor. M-am dus la el cu o bucată verde de postav și l-am rugat să-mi facă optzeci și ceva de bucățele mici, vi le prezint aici. Dar vi le arăt pe spate căci pe față sunt desenate trei personaje pe care vă invint să le descoperiți, cine reușește primul să recunoască toate cele trei personaje se poate apuca de criotorie, uite aici tiparul ;) Pătrățelele le voi întoarce conform listei de mai jos, nu pot să vă ofer informații exacte despre ritmul întoarcerilor, dar încerc să mă țin de una pe zi.





marți, 6 octombrie 2015

Albă-ca-Zăpada

            E ceva timp de când îmi dă târcoale un gând, l-am îmbrăcat în fel şi chip, l-am sucit pe toate părţile, l-am prezentat pe ici pe colo(ro) :P şi cătinel, cătinel a început să stea pe picioarele lui. La ce m-am gândit? Ei bine, am intenţia de a scrie despre prezenţa unor personaje celebre în cărţile româneşti. Ideea aceasta de a face istorie din destinul personajelor livreşti şi celebre pe deasupra nu este nouă, poate fi însă surprinzătoare maniera în care este realizată. Îndrăznesc să visez la antren şi voie bună, la distracţie şi amuzament, la a descoperi mici nestemate şi a stârni curiozităţi.

            Încep cu Albă-ca-Zăpada şi sigur vorbim de un personaj celebru deoarece de la apariţia ei în culegerea Fraţilor Grimm prin 1812 şi până astăzi, nu cred să fie vreun adult cititor sau copil, posesor de adult cititor, care să nu fi auzit de această copilă cu părul negru ca abanosul, pielea albă ca zăpada, iar de culoarea sângelui, ce era? obrajii?, buzele? Da, deja încep discuţiile!

            Înainte de a continua vă propun un chestionar, redactat cu respectarea tuturor rigorilor impuse pentru un asemenea instrument. Avem eşantion reprezentativ (eu şi fii-mea), avem analiză de item (realizată cu rigoare germană folosind metoda Beck's), avem validitate şi fidelitate la praguri nebănuite (mai bine nu întrebaţi).





            Interpretarea rezultatelor obţinute:

majoritatea răspunsurilor este de tipul A: Felicitări, eşti un adevărat păstrător al poveştilor, o comoară pentru culegătorii de folclor.

majoritatea răspunsurilor este de tipul B:  Se vede treaba că ai citit mai multe ediţii, ai văzut şi desenele animate, ai şi fantezie pe care nu o laşi să doarmă, fapt pentru care eşti deţinătorul unei variante noi a poveştii, care a rezultat din amestecul lucrurilor vechi. Copiii se vor bucura să-ţi pună memoria la încercare.

majoritatea răspunsurilor este de tipul C: Astăzi nu te urca la volan, ai de pus pe hârtie o variantă originală a poveştii.

            Nu voi urmări să prezint asemănările şi deosebirile întâlnite în ediţiile consultate, nu voi face o analiză a basmului din perspectiva semnificaţiilor care ar putea fi decelate şi corelarea lor cu un anumit context istoric sau altul, nu voi face o comparaţie între carte şi filmul de desene animate ci le voi face pe toate la un loc şi cum există riscul de a mă întinde prea mult, voi lua câte ceva din fiecare şi voi face un ghiveci.

            Din ce am constatat, deosebirile dintre ediţii ţin în primul rând de faptul dacă avem de a face cu o traducere sau o repovestire. În acest din urmă caz trebuie ţinut cont de filmul de desene animate realizat de Walt Disney în 1937 şi care a devenit un reper fundamental în memoria colectivă atunci când vorbim de Albă-ca-Zăpada.

            O primă deosebire este dovada pe care o cere maştera vânătorului, dacă iniţial ea avea nevoie de plămânii şi ficatul fetei, ulterior ea cere inima fetei. În varianta iniţială maştera, după ce primea dovada, o dădea bucătarului să o pregătească cu sare şi diferite mirodenii „şi atât de neagră era la suflet, că nu se dădu îndărăt să le mănânce”(12). Urmează o altă deosebire şi anume felul în care obţine vânătorul dovada, în variantele mai vechi, acesta înjunghie un pui de mistreţ, în cele mai noi el omoară un cerb. Tot legat de această scena mai apare o diferenţă şi anume în unele variante Albă-ca-Zăpada îl roagă pe vânător să o cruţe, pe când în alte variante, vânătorul o cruţă fără să fie rugat, o face din proprie iniţiativă. Ar fi interesant de determinat ce anume îl face pe vânător să ia o asemenea decizie. Răspunsul cred că ţine de frumuseţea fetei şi de faptul că îşi imaginează că poate scăpa nepedepsit. Oricum, povestea nu merge în direcţia aceasta, dar este o pistă demnă de urmărit dacă vedem în povestea Albei-ca-Zăpada, o poveste a vanităţii, aşa cum o face Sheldon Cashdan.

            Diferenţele care urmează pot fi sesizate doar dacă se compară varianta scrisă şi filmul de desene animate, de aceea nu voi insista asupra lor, le voi aminti doar în treacăt. Avem următoarele: în varianta scrisă, casa piticilor este ordonată şi sclipind de curăţenie, în varianta desenului animat, aici găsim dezordine şi o mare debandadă; drumul până la casa piticilor este făcut de Albă-ca-Zăpada pe cont propriu în varianta scrisă, pe când în desenul animat, ea este condusă de animalele pădurii; trezirea Albei-ca-Zăpada din racla de cleştar ca urmare a faptului că unul din slujitorii prinţului se împiedică de o buturugă sau aşa cum este ea imaginată de Walt Disney, în urma sărutului dat de prinţ; ar mai fi sfârşitul maşterei, dar despre aceasta vreau să detaliez un pic.

            Sfârşitul maşterei este ceva care mă intrigă. Las la o parte felul cum este el conceput în filmul de desene animate (vrăjitoarea cade de pe stâncă în timpul unei furtuni cu fulgere şi tunete) şi fac o comparaţie între varianta tradusă de Dan Faur şi cea menţionată de Sheldon Cashdan.

            Dan Faur foloseşte o ediţie din 1954 Die Kinder – und Hausmärchen în care, după ce a recunoscut-o pe Albă-ca-Zăpada, maştera, „înlemni de spaimă şi rămase ţeapănă ca o momâie […] împărăteasa se urâţea văzând cu ochii. Şi atât de pocită se făcu, că nici ea singură nu mai cuteza să se privească în oglindă. Îşi luă lumea în cap şi o ţinu tot într-o goană, până se pierdu în adâncul pădurii sălbatice…”(4,5,8,12,14) Sheldon Cashdan nu menţionează exact ediţia pe care o foloseşte, dar ne spune „mama vitregă se umplu de furie şi groază şi rămase locului. Însă pantofii de fier fuseseră deja puşi pe foc şi fuseră aduşi în cleşti şi aşezaţi dinaintea ei. Apoi i se porunci să încalţe pantofii înroşiţi şi forţată să danseze în ei până ce căzu moartă.”(18) Pe de altă parte, varianta aceasta cu pantofii înroşiţi este imortalizată şi într-un diafilm reeditat în 1984, la studioul cinematografic Animafilm (metodist: prof. Elisabeta Vescu; redactor: Mariana Geamănu; desene: Sorin Vasilescu; montaj: Anca Grigorescu). Oare ce ar putea motiva o asemenea schimbare?

            Dar suficientă vorbărie, zic să ne mai uităm şi la poze!










            Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa!

Referinţe bibliografice

1. Poveşti alese, ed. Remus Cioflec, Bucureşti, traducere Dan Petraşincu. Statut: neconsultată.

2. Poveşti alese, Fraţii Grimm, ed. Tineretului, 1954, il. Helmut Arz. Statut: neconsultată.

3. Albă-ca-Zăpada, ed. Tineretului 1956, traducere J. Popper, il. N. Popescu. Statut: neconsultată.

4. Poveşti alese, Fraţii Grimm, ed. Tineretului, 1960 ediţia a III-a, traducere Dan Faur, vol. I, il. Ligia Macovei. Statut: consultată.

5. Poveşti, Fraţii Grimm, ed. Tineretului, 1965, traducere Dan Faur, il. Angi Petrescu-Tipărescu. Statut: consultată.

6. Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, ed. Tineretului, 1966. Statut: consultată.

7. Albă ca Zăpada, ed. Tineretului, 1967, il. Iacob Desideriu. Statut: consultată.

8. Comoara cu poveşti, ed. Tineretului, 1968, il. Felicia Avram şi Livia Rusz. Statut: consultată.

9. Albă-ca-Zăpada, teatru pentru copii cu scene, decoruri şi personaje de Val Munteanu, ed. Ceres, Bucureşti 1971. Statut: neconsultată.

10. Albă-ca-Zăpada, ed. Ion Creangă, Bucureşti 1973, il. Iacob Desideriu. Statut: neconsultată.

11. ABC-ul poveştilor, ed. Junimea, Iaşi 1978, repovestire Alexandru Mitru, il. Gabriela Buhoiu şi Mihai Gheorghe, 1 mapă = 30 volume, vol. 1 Statut: consultată.

12. Poveşti, Fraţii Grimm, ed. Ion Creangă, Bucureşti 1978, traducere Dan Faur, il. Livia Rusz, colecţia BPTC nr.62. Statut: consultată.

13. Albă-ca Zăpada, Fraţii Grimm, ed. Ion Creangă, Bucureşti 1982, traducere Dan Faur, il. Iacob Desideriu. Statut: neconsultată

14. Poveşti, Fraţii Grimm, ed. Ion Creangă, Bucureşti 1982, traducere Dan Faur, il. cop. Vasile Olac, colecţia Biblioteca Şcolarului nr. 118. Ediţie ulterioară în 1985. Statut: consultată.

15. Basmele zăpezii (mică antologie), ed. Europartner, 1991?, il. Valentin Tănase. Statut: consultată.

16. Poveşti cu zâne, ed. Girasol, Bucureşti, 2008, il. Carmen Guerra. Statut: consultată.

17. Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici, ed. Adevărul Holding în colaborare cu Egmont România, 2009, colecţia Disney Clasic, vol. 10. Statut: consultată.

18. Vrăjitoarea trebuie să moară, Sheldon Cashdan, ed. Trei, Bucureşti 2009, traducere Alice Popescu.