Cum să prevenim uitarea

             

    E ceva în titlul acestei cărți care mă face să zâmbesc acrișor. Pe de o parte, blogul acesta încearcă să aducă în prezent povești și cărți pe care puțini la mai caută sau își mai aduc aminte de ele. Pe de altă parte, autorul acestei cărți este un necunoscut. Eu nu îmi aduc aminte să fi auzit pe undeva numele acesta. O simplă căutare pe Google ne returnează imaginea unei personalități impresionante... Efraim Fischbein, autor a numeroase cărți de psihologie, a fondat și a prezidat Asociația Internațională pentru Psihologia Educației Matematice (PME), a propus teorii care să explice și să ajute înțelegerea și rolul intuiției în matematică. Un nume cu greutate care părăsește România undeva prin anul 1976, poate și de aceea a fost trecut într-un con de umbră... mă rog, o simplă ipoteză. Cert este că plecarea lui are loc înainte ca psihologia să fie scoasă din rândul disciplinelor care pot fi studiate la Universitate, lucrul acesta întâmplându-se undeva prin anul 1977. Probabil că cine știa unde să se uite, înțelegea că vremurile acelea nu erau dintre cele mai prielnice studiului psihologiei... am găsit pe net relatarea unor momente din acei ani.

            Dar să lăsăm viorile să se odihnească și să vedem ce-i cu uitarea aceasta și mai ales cum o putem preveni. Cartea aceasta este pentru copiii claselor V – VIII, dar și profesorilor le poate fi de ajutor, este scrisă sub forma unui dialog – profesor / elevi –  ce se poartă în cadrul a două ore de dirigenție. Lăsând la o parte găselnița aceasta cu ora de dirigenție, unde se presupune că discuțiile sunt libere și felul în care sunt descriși copiii și mai ales modul lor de exprimare... nu mă pot opri, câteva exemple, sunt delicioase:

            ”Dintre copiii care cerură cuvântul, fu poftită să răspundă Marioara Vancea, o fetiță vioaie, dar cu purtări cumpătate, serioasă și foarte silitoare. Marioara Vancea era printre primii elevi la toate materiile. Avea însă o dragoste deosebită pentru botanică. Tatăl Marioarei, inginer agronom, contribuise poate la aceasta. În curtea locuinței lor fetița își făcuse o grădiniță în care cultiva nu numai tot felul de flori, dar și legume pe care familia le consuma cu plăcere.“

            ”Mai mulți copiii ridicară mâna, dar tovarășul diriginte îi dădu cuvântul Mariei Frîncu, cea cu ochi albaștri și cosițe blonde. Maria Frîncu se exprima întotdeauna îngrijit, curgător, limpede. Ți-era mai mai dragul s-o asculți.“

            ”Dar în fundul clasei se ridică o mână: Chioreanu Virgil avea ceva de spus. Despre Virgil încă nu v-am vorbit. E drept, nu era chiar printre primii din clasă din cauză că nu muncea destul de stăruitor. De altfel era și tare poznaș. Dar era isteț. Când era vorba de organizat o excursie, de pregătit o serbare, te puteai bizui pe el. Dacă ar fi învățat ceva mai sistematic, putea să ajungă în fruntea clasei.“

            Deși se simte influența acelor vremuri, a cerințelor, a ideologiei, a felului în care copiii trebuie să fie descriși, a felului în care trebuie să se comporte, care sunt atitudinile pe care trebuie să le aibă față de diferite evenimente... avem în față o clasă de copii isteți, logica lor este naturală și pune profesorul în fața unor situații la care trebuie să găsească răspuns [sigur, putem vorbi și de o construcție voită a textului, dar eu prefer să mă las pe mâna poveștii și să îmi imaginez că lucrurile se desfășoară spontan]. Iată, Costel, un băiețel necăjit care uitase lecția la botanică deși o învățase cu o zi în urmă și care credea că la școală se învață lucruri noi, mereu lucruri noi, îl aude acum pe profesor spunând că la școală, adeseori, se învață despre lucruri cunoscute. Maria Frîncu se gândește în următorul fel ”din viața noastră de toate zilele noi cunoaștem foarte multe lucruri, de exemplu diferite plante, animale, fenomene ale naturii ș.a.m.d. Dar școala ne ajută să înțelegem ce este mai important și să explicăm fenomenele.“

            Un alt moment este acela în care ajunge să se contureze ideea că nu putem memora chiar totul, că trebuie să facem o triere, o selecție a materialului, dar pe de altă parte în manuale nu sunt trecute informații fără importanță. Deci, ce rost mai are trierea, selecția materialului?

            Această carte pe lângă faptul că oferă un îndreptar de bune practici în ceea ce privește felul în care un copil își poate organiza învățarea îmi pare că este scrisă cu drag pentru elevi... ceea ce să recunoaștem, nu-i deloc puțin lucru.

 

Temă: Răspundeți la următoarele întrebări

1.      Memoria este un proces, o activitate sau un fenomen psihic?

2.      Uitarea este un proces, o activitate sau un fenomen psihic?

3.     H. Ebbinghaus a fost un psiholog de naționalitate germană, austriacă sau daneză?

4.     Găsiți intrusul din următoarea lista de tipuri de asociații: prin contiguitate în timp și spațiu, prin asemănare, prin contrast, asociații cauzale, asociații de bloc.

 

 

Autor: EFRAIM FISCHBEIN (20 ianuarie 1920, București – 22 iulie 1998, Tel Aviv)

Copertă și ilustrații: EUGEN TARU

Editura: Didactică și Pedagogică

 

 

Redactor responsabil: MIHALACHE ILEANA

Tehnoredactor: ACHILE DANIEL

Dat la cules 27.04.1967. Bun de tipar: 17.07.1967. Apărut 1967.

Tiraj 45000 + 130 ex. broșate. Hîrtie scris I A, 80 g/m² ft. 24/70x90

Coli editoriale 3,394. Coli de tipar 3,25. A. 7020.

C. Z. Pentru bibliotecile mari 613.7(075). C.Z. pentru bibliotecile mici 613.