sâmbătă, 11 octombrie 2014

Ştrengărel, pisoiaşul mititel

            Mă întreb când este învăţarea mai eficientă, atunci când nevoia bazală ne împinge sau atunci când curiozitatea ne dă ghes. Între cele două situaţii diferenţele sunt majore, dacă în prima, eroarea se plăteşte, în cea de a doua, eroarea, poate fi un prilej de contemplare, o oprire, un popas, un prilej de joacă. Una e să sari peste gardul vecinului atunci când stomacul te strânge şi alta e să îţi cadă privirea în curtea acestuia şi eventual să te duci după ea pentru a ţi-o recupera. În primul caz ţi se poate imputa intenţia criminală şi chiar dacă oala cu smântână rămâne neatinsă, câteva mături pe spinare poţi căpăta cu siguranţă şi în cea de a doua situaţie, oala cu smântână rămâne neatinsă şi asta doar pentru că burta deja îţi este pusă la cale şi tu ai ochi pentru altele.

            O zi caldă în care razele jucăuşe se distrează pe seama pleoapelor tale, gâdilându-le şi făcându-le să se strângă de râs este numai bună de învăţat din curiozitate, este cea mai bună zi să urci până în vârful scării şi să vezi dincolo de nasul tău mic de pisoi… căci da! vorbim despre un pisoi, un ştrengar cu blăniţă şi codiţă care habar nu are ce înseamnă o grădină şi câte se pot găsi acolo.

            Un iaz cu peştişori roşiori – nu-i mâncăm fiindcă sunt aprigi la război dacă se supără pe noi; un căţel – nu ne certăm cu el deoarece şi el e mic şi ne devine cu uşurinţă amic; un arici – ce stă într-o tufă de urzici de nu mai ştii cine-ţi poate crea băşici şi sunt şi flori – cu o mulţime de culori, sunt şi broscuţe, şi copaci, şi tufe. Dar uite că-nserarea vine şi razele jucăuşe se ascund de tine şi pleoapele atât aşteaptă, să se întindă şi ele odată căci toată ziua au stat rulate ş-acum se vor întinse şi scuturate. Dar cum să faci că tu eşti mic şi zidu-i voinic, când ai venit ai fost ajutat un pic de-o scară proptită-n portic, dar nu-i nimic, că vechiul tău amic, căţel, cunoaşte un stejărel, ce-l ştie pe unul mai măricel, care te poate ajuta niţel… şi zidul nu mai e voinic când toţi prietenii îţi zic… eşti un pisic!

            Ştiaţi că:  Această carte face parte dintr-o serie apărută în Franţa între anii 1953 – 1994 sub numele Collection Farandole. Piesa de rezistenţă a acestei colecţii este seria Martine, text Gilbert Delahaye, acuarele Marcel Marlier. La noi, editura Crişan a editat o parte din aceste volume în colecţia Andreea.

            Temă: Amintiţi-vă cum arătau cutiile dumneavoastră de acuarele.

Autor: LUCIENNE ERVILLE
Acuarele: MARCEL MARLIER
Titlu original: Follet le petit chat (1958)
Traducere: TUDOR MĂINESCU
Editura: Tineretului


Redactor responsabil: GEORGETA PĂSĂRIN
Tehnoredactor: MARIANA PUŞCAŞU
Dat la cules 27.10.1966. Bun de tipar 2.12.1966. Apărut 1966. Comanda nr. 8000.
Tiraj 100140. Hârtie of. A de 100 g/m2 540x840/8. Coli editoriale 1,67. Coli de
tipar 2,5. AT 16939. C.Z. pentru bibliotecile mici 84 – 23 = R








2 comentarii:

  1. Mulțumesc mult pentru postarea aceasta! Cartea Ștrengărel, pisoiașul mititel mi-a fascinat copilăria! Am căutat-o mult, nu-mi mai aminteam titlul, ci doar imaginile. Am primit-o de la tatăl meu când am împlinit șase ani, împreună cu alte două din aceeași colecție, una cu animale din junglă, iar cealaltă nu mai știu, dar aș recunoaște-o oricând dacă aș vedea-o. Era o ediție minunată. Încă o dată, mii de mulțumiri.
    Nicoleta Ionescu

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu plăcere, celelalte două cărți sunt scrise de G. Delahaye și se numesc ”Martina la grădina zoologică” ed. Tineretului 1966 și ”Tainele pădurii” ed Tineretului 1967, sunt de găsit pe google și uneori prin anticariatele virtuale. Vă mulțumesc pentru vizită și vă mai aștept.

    RăspundețiȘtergere