Suntem
anunţaţi încă de pe copertă că mai este un loc pe un genunchi, să ne grăbim şi
să ne aşezăm, iar de-a fi să ne-o ia cineva înainte, nu-i nimic, poveştile pot
fi ascultate şi stând pe jos. Important e să fim cuminţi şi să ascultăm, că
doar d-aia (sigur, de aceea) suntem copii, nu? Copiii, nu contează în ce moment
al istoriei sunt, au obligaţia să asculte căci lăsaţi de capul lor, au tendinţa
de a face drăcovenii şi drăcării, de a face lucruri pe care adulţii nu le
consideră acceptabile. Dar aici nu-i vorba de asculta în sensul de a respecta
nişte norme de comportament fixate de adulţi ci de a asculta nişte poveşti din
care se poate desprinde norma de comportament.
Şi
diferenţa este mare căci fixarea unui aşa
trebuie fără să fie explicat îndeajuns atrage adeseori opoziţia, pe când
povestea cu morală funcţionează ca un bob magic pe care-l plantezi şi care se
dezvoltă din interior, ajunge să facă parte din fiinţa în care a fost sădit.
Să
rafinăm şi să trecem poveştile cu morală printr-un alambic sensibil, vom vedea
că cele în care degetul arătător este ridicat ameninţător nu dau roadă bogată,
este şi greu căci percepând ameninţarea şi mai ales spectrul pedepsei, tendinţa
este aceea de a te închide, de a deveni rece, opac şi refractar, or acestea
nu-mi par a fi condiţii prielnice pentru ca un bob magic să crească. Bobului
magic îi place căldura, îi place deschiderea, veselia, zâmbetul, îi place să se
culcuşească într-o inimioară care se simte acceptată.
Octav
Pancu-Iaşi reuşeşte astfel de poveşti pe care copiii le ascultă cu plăcere. Şi
n-ai cum să nu-ţi placă căci se vede bucuria de a construi, de a imagina,
bucuria de a te juca. Un singur exemplu „unde te-ai ascu-cuns” şi îmi închipui
că cineva care poate imagina o astfel de jucărie ştie cum să facă un copil să
fie ascu-cultător, ştie să-l atragă pe drumul cel bun deoarece nu şi-a pierdut
spiritul ludic. Cred că drăcăriile copiilor sunt făcute în joacă, or dacă tu ca
adult nu ai uitat să te joci eşti mult mai uşor acceptat în joaca copiilor, iar
de aici lucrurile cresc natural, bobul magic are toate şansele să fie primit.
În
povestea „Cine are dinţi?” ne întâlnim cu o periuţă lucioasă, cu peri tari şi
îndesaţi, cu coadă verde, dar care este tare amărâtă căci este a nimănui. Fapt
pentru care se hotărăşte să întrebe în stânga şi-n dreapta cine are dinţi. Află
în felul acesta că pendula are dinţi, că dinţi are şi pieptenele, şi grebla dar
nici unul dintre toţi aceştia nu-şi doresc să-şi lase dinţii spălaţi, le-ar
face rău o treabă ca asta. Dar o fetiţă se nimereşte prin preajmă şi este exact
ceea ce are nevoie… de dinţi albi ca zăpada. Ei cum, copil fiind şi
personificând uşor toate lucrurile să nu vrei să ajuţi o periuţă aflată la
ananghie?
Îmi
place şi povestea „Să te învăţ cum să fii mare” în care un băieţel este tare
supărat că nu a fost şi el luat de către părinţi la teatru, părinţii nu sunt
vinovaţi, pe afiş scria „femeile cu pălării şi copiii sub şapte ani nu sunt
primiţi în sală” or se ştie nu te poţi opune normei comportamentale impuse
decât asumându-ţi şi posibila pedeapsă. Şi băieţelul nostru care nu poartă
pălării nu înţelege aşa o normă ciudată, prin urmare nu-i rămâne decât să
crească cât mai repede. Şi-şi face şi mustaţă, şi se ceartă cu vecinul, ba
ş-aprinde şi o ţigară în încercarea de a demonstra că a crescut, că na! doar
face lucruri de adult. Dar nu îi iese nimic şi tot acasă cu bunica rămâne,
trist şi bosumflat căci părinţii au plecat. La un moment dat bunicii îi căzu
din mână croşetul, Alexandru se repezi şi-l ridică „Mulţumesc, îi zise bunica.
Acum eşti într-adevăr mare! Nu chiar atât de mare cât să fi mers astă seară la
teatru, dar eşti mare!”
Două
poveşti „O veste mare despre un băiat mic” şi „A fost odată un băieţel pe un
gard” apar şi în seria de 8 cărticele despre care am scris câte ceva aici.
Temă: Importanţa culorii pentru
periuţele de dinţi.
Autor: OCTAV PANCU-IAŞI (14
aprilie 1929 Iaşi – 17 aprilie 1975)
Copertă şi ilustraţii: D. IURA
Editura: Tineretului
Redactor de carte Ani
Costin
Redactor artistic El.
Ceauşu
Dat la cules 14.VII.1956. Bun de tipar 27.X.1956. Tiraj 40100. Hîrtie
s.
Velină de 80 gr. m. p. Coli de tipar 6. Coli de editură 3. Ft . 16/84x108.
Com. editurii 2228. Ediţie I. Planşe 4. A 0784. Pentru bibliotecile
mici
indicele de clasificare (8 R)
