Cu vreo câțiva zeci de ani înainte de apariția acestei
cărți, literatura de aventuri pentru copii era pusă la index conform părerii că
aceasta prea dă aripi imaginației copiilor, prea îi înflăcărează și trezește
într-aceștia dorințe neraliste. Or la momentul acela – începutul anilor 1950 –
se puneau bazele omului nou, acesta trebuia ancorat în realitate, ba mai mult
decât atât, el trebuia să construiască realitatea conform unor norme destul de
precise. Tot ceea ce se realiza, se realiza prin propriile puteri fără niciun
fel de intervenție miraculoasă. Totul era planificat, elementul surpriză de
asemenea. Oamenii trebuiau să înțeleagă că s-a intrat într-o nouă orânduire
socială... și dacă uneori, în cazul adulților, mai existau probleme, în cazul
copiilor, aceste probleme n-ar fi trebuit să existe, plecându-se de la ideea că
o educație bună, făcută bine de la bun început asigură efectul dorit și anume
construirea omului nou.
Și starea aceasta a durat
un timp până când au început să apară fabrici și uzine, procese tehnologice și
transformări materiale, bunuri inedite și soluții ingenioase... și toate
acestea ca urmare a eforturilor depuse de omul nou. Dar omul acesta nou are dușmani,
care atentează la cuceririle, tehnologiile și bunăstarea lui, el este supus
unui asalt continuu, trebuie să reziste tentațiilor și ispitelor de tot soiul,
trebuie să dejoace planurile de spionaj, astfel încât toate aceste cuceriri să
rămână în continuare ale lui.
Literatura de aventuri
revine încetul cu încetul în paginile cărților cu tot arsenalul ei... urmăriri,
deghizări, răsturnări de situație, criptări și decriptări, organe ale
autorității, răufăcători, binevoitori, strategii și planuri dejucate, efecte
neașteptate, bune intenții, ajutor nesperat, intuiție, intransigență, crimă. În
cartea de față toate acestea pornesc de la un mesaj recepționat în timpul unui
joc de șah purtat pe calea undelor radio, iar mesajul suna cam așa... „Turn la
G 8. Rocadă.ˮ
—
Vă
rog tovarășe colonel Ștefan Amorăriței să ne spuneți și nouă despre ce a fost
vorba!
—
Ei
bine... „cu șase luni în urmă, la un simpozion pentru agricultură, una dintre
comunicările delegației române a reținut interesul unei firme străine.
Descoperirea aparținea combinatului nostru. E vorba de un îngrășământ ieftin,
care sporește randamentul culturilor de porumb cu circa 20 – 30 la sută.
Imediat, firma respectivă a vrut să cumprere brevetul. Partea română a refuzat.
Pe de o parte – prețul oferit era derizoriu în comparație cu beneficiile
antecalculate; pe de altă parte – descoperirea era sortită să zacă o vreme în
sertare. În depozitele firmei străine existau deja stocuri imense din vechiul
îngrăsământ. De unde știm? Au spus-o chiar ei, atunci când au închis una din
fabricile concernului și au concediat câteva sute de muncitori. Văzându-se
refuzați, au recurs la altceva. Au apelat la o agenție de spionaj. La... spionii
voștri !ˮ
Cine sunt acești spioni – Pol și Lulu Martinescu – și cum a fost dejucat planul lor de către un
grup de pionieri dar și descoperirea unor aspecte moralizatoare cum ar fi
consumul de alcool, luatul de șpagă sau păcalirea altora de a-ți face treaba...
toate acestea în paginile acestei cărți.
Temă: Descrieți metoda optimă prin care un spion poate
extrage de la voi cel mai mare secret.
Autor: TITUS ANDREI
Copertă: EUGEN PALADE
Editura: Ion Creangă
Lector: VINICIU GAFIȚA
Tehnoredactor: ȘTEFANIA MIHAI
Dat la cules 29. IV. 1976. Bun de tipar 21. VI. 1976.
Apărut 1976
Comanda nr. 1238. Tiraj 29000. Broșate 29000. Coli de tipar 6,5
