Eram
copil când am primit în dar primul meu fulg de zăpadă. Eu înăuntru, în
penultima bancă pe rândul de la geam, gândurile mele pe afară, se zbenguiau în
zăpada ce începuse să se aşeze. Voiam şi eu în caruselul acela alb şi priveam
cu poftă la hârjoana de afară, când un cogeamitea flocon alb îmi făcea semne să
am răbdare că el mă aşteaptă. Şi aşa a şi fost. Nu s-a aşezat o clipă, o clipă
nu a stat locului, ridicări, coborâri, rotiri, piruete, răsuciri, rostogoliri,
plutiri, na! dansuri ştiute doar de el. Orele s-au terminat, pentru mine de mult,
pentru profesori, au mai durat ceva. Afară se anunţa o noapte de argint şi
mister sau poate doar mie mi s-a părut aşa datorită fulgilor care m-au condus
până acasă învăţându-mă mult mai multe decât şcoala din ziua aceea. Dovadă stă
faptul că nu-mi aduc aminte nimic din ceea ce mi-a fost predat în ziua aceea de
către profesori, dar ţin minte toată poezia spusă de către primul meu fulg de
zăpadă.
Suflet
de copil… aşa este şi cartea aceasta, frânturi de emoţii trăite cu ocazia aşteptării
primei zile de vacanţă; cu ocazia aşteptării primei ninsori, când ne uităm din
zori după nori călători; cu ocazia plecării în excursie pe supărare mare căci
zăpada se încăpăţânează tare şi nu apare; cu ocazia primului fulg uşor, ce cade
alene şi ne întrebăm temător, ne ocoleşte sau se aşterne; cu ocazia primului om
de zăpadă ce-l punem de gardă, să ne dea de ştire atunci când gheaţa devine
subţire; cu ocazia poveştilor spuse de bunica şi ce ne mai plăceau chiar dacă
nu eram atâtica; cu ocazia Sorcovei pe care o încheiam cu un „La
Mulţi Ani
Cartea
aceasta apare în anul 1979, an decretat ca fiind anul internaţional al
copilului şi surprinde cele de mai sus şi alte câteva în plus în treisprezece
povestiri care conţin ritmuri poetice. Am mai întâlnit felul acesta de
scriitură în Giumbuş Măgăruş, în Poveste din cetatea lucrurilor neterminate,
aici cititorul nu face nici un fel de efort, el trăieşte în timpul acţiunii
luând parte direct la evenimente deoarece se produce o identificare cu unul sau
altul dintre personaje, pe când în cartea de faţă acest lucru nu este posibil
căci nu avem un personaj concret. Cititorul trebuie să cearnă trecutul de
prezent şi să descopere momentele în care va fi fost supus unor reflecţii mai
mult sau mai puţin conştiente de diferite evenimente exterioare. Copilul
cititor trebuie să depăşească prezentul imediat şi să se lase purtat de unda de
şoc provocată în memorie de autorul acestor poveşti prin aruncarea acestor rime
care se doresc a surprinde esenţe. Nu-i lucru uşor, iar efortul este unul pe
măsură, de aceea îmi pare că poveştile sunt mai degrabă destinate adulţilor cu
propensiuni nostalgice. Cel mult copiii pot descoperi începuturi ale devenirii,
ceea ce să recunoaştem! nu-i puţin lucru.
Temă: Rimaţi copilăria
dumneavoastră cu o experienţă de viaţă al cărei sens l-aţi dibuit adult fiind.
Autor: NICOLAE NEAGU (18 iulie
1931, Dâmboviţa – 19 iunie 2009, Dâmboviţa)
Coperta şi ilustraţii: GYÖRGY MIHAIL
Editura: Ion Creangă
Lector: PĂSĂRIN
GEORGETA
Tehnoredactor:
POSTELNICU VALERICA
Bun de tipar: 17. I. 1979.
Apărut: 1979
Tiraj: 30000. Broşate
Coli de tipar: 6
