Am încercat în fel şi chip să deschid această
carte, am întors-o pe toate părţile, am scuturat-o, am ciocănit-o, am suflat
uşor peste ea… nimic, povestea sta ascunsă în căsuţa ei asemenea unui melc
speriat. A, asta este! Îi voi cânta:
Poveste, povestioară
Scoate-ţi capul afară
Şi mă du în lumea ta
Hai poveste, nu mai
sta!
Am să-ncalec pe o şa
Şi mă voi plimba aşa
Printre rânduri şi
cuvinte
Şi promit să fiu
cuminte.
Şi
am cântat şi bine am făcut căci povestea a început a-şi face simţită prezenţa
sub forma unui început de pălărie verde, care se lungea peste măsura unei
pălării obişnuite, astfel încât putem spune fără să greşim că avem de a face cu
una din cele mai ţuguiate pălării din lume. De ar fi numai pălăria aceasta şi
tot ar fi ceva, câte lucruri nu se pot ascunde într-o pălărie extrem de
ţuguiată, de exemplu un Iepuraf… Nu ştiţi ce este acela, nu-i nimic, domnul
Bliss care stă sub pălărie ne poate spune câte ceva despre el. A, nu ştiţi nici
cine-i domnul Bliss, păi: este proprietarul pălăriei, este proprietarul unei
case cu odăi foarte înalte, este proprietarul unei biciclete fără pedale
deoarece foloseşte bicicleta doar la coborâre şi în curând, va fi proprietarul
unei maşini galbene cu roţi roşii şi bineînţeles, stăpânul unui Iepuraf.
Domnul
Bliss este la volan şi se hotărăşte să facă o vizită fraţilor Dorkins, aşa că
virează brusc la stânga intrând direct în domnul Day şi roaba acestuia plină cu
varză… ţăndări e roaba, varză-i peste tot, iar domnul Day acuză dureri foarte
mari. Domnul Bliss încarcă totul în maşină şi pleacă mai departe, căzând din
lac în puţ căci distruge teleaga trasă de măgar şi încărcată până sus cu
banane, a doamnei Knight… ţăndări e teleaga, babane-s peste tot, iar doamna
Knight deja e lângă domnul Day. Cu maşina încărcată până la refuz (n.b. măgarul
nu este în maşină – încă – este legat în spatele ei) toţi trei merg spre fraţii
Dorkins.
Şi
de ar fi numai atât şi tot ar fi ceva, dar drumul trece printr-o pădure
întunecată în care locuiesc trei urşi care vor face curat în maşină prin metoda
tâlhăriei cinstite… şi dacă tot e loc acum în maşină, hai cu toţi la fraţii
Dorkins.
Şi
de ar fi numai atât şi tot ar fi ceva, dar fraţii Dorkins locuiesc la poalele
unui deal pe care maşina îl urcă încet (bucuria măgarului), dar îl coboară iute
(nefericirea măgarului). Pe post de frână va fi un zid de cărămidă pe care toţi
pasagerii îl vor trece pe deasupra, mai puţin măgarul care a făcut o tumbă în
maşină. Fraţii Dorkins sunt la picnic în grădină şi se trezesc pe nepusă masă
(nu apucaseră încă, se instalau) cu musafiri, pe care îi roagă ca de acum
încolo să-şi facă intrarea în modul clasic, pe poartă, căci felul acesta inedit
de intrare produce răsturnări de situaţii, acum toţi fiind în cu totul alte
poziţii decât cele fireşti şi unde mai pui că s-a răsturnat şi supa.
Şi
de ar fi numai atât şi tot ar fi ceva, dar mai este cale lungă până să apuce
lucrurile să se liniştească, nu vă povestesc nimic despre isprava urşilor în
grădina fraţilor Dorkins, despre petrecerea de la casa urşilor sau despre cum
ajunge domnul Bliss dator vândul şi căutat de poliţie sau despre cum îl
salvează Iepuraful pe domnul Bliss… nici un cuvânt în plus, căci aşa este şi
povestea aceasta, o poveste simplă, curată, limpede cristal… poveste de dragul
poveştii.
Temă: Care este ingredientul care
face ca o zi rutinieră să devină una de poveste?
Autor: J.R.R. TOLKIEN (3 ianuarie
1892 Bloemfontein, Africa de Sud – 2 septembrie 1973, Anglia)
Ilustraţii: J.R.R. TOLKIEN
Traducere: DIANA LUPU
Titlu original: Mr. Bliss (~ 1930)
Editura: Rao
ISBN: 978-973-103-344-0