Ţin
minte această carte de când eram mic, ţin minte ilustraţiile, ţin minte doi-ul
scris pe elicopterul de pe coperta din spate, mă gândeam pe atunci că acest doi
anunţă o parte a II-a. Ştiu că-mi plăcea să o răsfoiesc, mă atrăgea roşul
copertei, faptul că textul era puţin şi scris în casete… nu mai ştiu ce s-a
întâmplat cu exemplarul meu, ştiu doar că atunci când am văzut din nou coperta
mi l-am amintit pe iepuraşul Puf Pufos, dar nimic din aventurile lui curajoase.
Nu am stat pe gânduri nicio clipă şi am cumpărat imediat cartea, am citit-o şi
am lăsat-o deoparte. Nu este o carte spectaculoasă, este doar o carte de când
eram eu mic şi care întâmplarea face să o fi avut-o şi eu în bibliotecă. Atât.
Cu
ceva timp în urmă (nu cu mult) Puf Pufos a apărut într-o discuţie şi am promis
că voi spune câte ceva despre el. M-am tot gândit la aventurile lui şi mintea
mea de adult folosea nişte criterii care mă făceau să încadrez cartea în
contextul specific acelor vremuri, sigur, sunt multe simboluri care susţin o
astfel de interpretare, figura mamei ca un soare; un 23 de pe o combină; spice
de grâu şi maci… dar am simţit o ciudă şi m-am împotrivit.
Retroactiv
îmi dau seama că am încercat să găsesc o soluţie în spiritul unei idei pe care
mi-a spus-o un prieten cu privire la arta de a face fotografii şi anume, am
căutat perspectiva potrivită pentru a scoate la iveală ceea ce este ascuns
vederii rutiniere căci deprinderea de a vedea lucrurile într-un anumit fel îngroapă
de cele mai multe ori spectaculosul. E greu, dar merită încercat !
Mi-am
dat seama că această carte poate străluci doar dacă cititorul se află într-o zonă
întunecată altfel, bucuria lucrurilor mărunte este înecată în suficienţă şi în
ideea întâmplării de la sine.
Posibilitatea
de a vedea într-un băţ o baghetă magică, o sabie, un cal nărăvaş; dorinţa
sinceră de a şti cui să-i mulţumeşti pentru pâinea bună pe care o mănânci; visul
de a deveni aviator; întrebările candide de genul unde este celălalt capăt al
curcubeului; expediţia de recuperare a unei mingi; visul de a naviga şi de a
fi un lup de mare… toate acestea sunt nişte copilării, dar vă jur că vă vor
face să zâmbiţi peste ani de zile când vi le veţi aduce aminte într-o zi
noroasă numai bună de citit o carte de când eraţi mic.
Temă: Desenaţi un curcubeu.
Autor: PETRE GHELMEZ (2 martie
1932 – 9 martie 2001)
Copertă şi ilustraţii: DUMITRU
DOBRICĂ
Editura: Ceres – Bucureşti 1971
Redactor: IULIA ENDEŞ
Tehnoredactor: ILIE GABRIEL
