Povestea
de față pune în oglindă două copilării, una petrecută prin 1936 și cealaltă
petrecută prin 1986. Prima, este cea a celebrului detectiv Al Conan Doi,
cealaltă este copilăria de care are grijă partidul. Acum, ca cititor liber
depinde de tine pe ce culoare vrei sa îți pui miza, pe roșu sau pe negru. Bine,
negru nu chiar așa de negru!
Dispariția
unui jurnalului de expediție face ca „Manole Vasilescu, profesor de educație
fizică, la o școală din județul Argeș, într-un sat destul de chisnovat ca nume,
căci i se zice Mățău” să se întălnească cu maestrul detectiv Conan Doi.
Împreună și din cauza unor evenimente anterioare, în care este implicată și „Bombița”
ajung să tragă la hotelul „Istrița” Aici, în așteptarea unor mecanici destoinici
și mai ales în așteptarea mesei, căci pe vremea aia se aștepta, nu numai masa ci
și mecanicii... mă rog, în timpul asta, are loc inițierea lui Manole în tainele
deducției.
Lucrurile
sunt simple, dar nu-i uman ce se întâmplă la „Istrița” – sigur, este în
spiritul vremurilor și asta mi se pare acum un avantaj deoarece putem afla
printre rânduri sau pur și simplu de-a dreptul cum stateau lucruile pe atunci.
Cum era servirea, cum se făcea cazarea, ce presupune o ciorbă cladă, ce este
duminica pară sau impară, cât de ușor se găseau piesele pentru mașină, ce
înseamnă căldura și apa caldă într-un hotel... lucruri mici, care făceau viața
pe atunci, să zicem intensă. Nu intru în detalii.
Profesorul
și detectivul ajung să își povestească unul altuia cum au organizat ei câte o
expediție, fiecare având interesele lui. Primul, dorind să facă cunoscută
copiilor flora și fauna din Delta Dunării, cel de al doilea, dorind să
descopere cetatea pierdută a Horezmului. Întâmplări amuzante sunt în ambele
situații cu atât mai mult cu cât ele par să fie scornite din realitate – în
cartea sa Aventuri Aproximative, Vlad Mușatescu ne deschide ușa, ne lasă
să privim în culisele acestei povești.
Un singur episod, am să citez din instrucțiunile pe care după multe acrobații cei doi – detectivul și profesorul – au reușit să le dea jos de pe perete, dar nu de alta ci de aceea că nu e bine să fii în afara legii. Avem următoarele:
5. – Pe timp de noapte, este preferabil să evitați coborârea la locurile mai sus citate. Avem câini răi, precum și oameni de pază. La fel de răi.
6. – Este interzisă folosirea de reșouri electrice în camere. Motiv pentru care prizele au fost dezafectate în totalitatea lor.
7. – Pentru vizionarea programului de televiziune, telefonați la orice oră din zi și din noapte, cerând recepției trimiterea unui delegat. Acesta va monta siguranța televizorului și va efectua o legătură la rețea, trăgând curent de la becul din tavan. De asemenea, este interzis să adormiți în timpul emisiunii.
9.
– Se interzice folosirea pereților, atât
din baie și din cameră, pentru transmiterea de mesaje scrise. De asemenea,
pentru lustruirea încălțămintei utilizați peria de ghete. Perdelele sunt din
material sintetic, și rscați zgârierea pielii.
11.
– Foarte important! Fiind unitate de
lux, micul dejun este cuprins în prețul sejurului. Acesta este servit non-stop,
de la orele 6 – 8 dimineața, noi utilizând autoservicele de tip suedez.
Dacă vă
place trecutul – fără a cădea însă în paseism – cartea de față este ca o undiță
telescopică căci pe măsură ce îi extindem segmentele putem pipăi cu vârful
distanțe, momente, fapte, amintiri, întâmplări la care altfel nu am putea
ajunge.
Temă: Folosiți cuvântul chisnovat chiar astăzi
într-o discuție și înregistrați reacția.
Autor: VLAD MUȘATESCU (4 mai 1922, Pitești – 4 martie
1999, București)
Copertă și ilustrații: VASILE OLAC
Editura: Ion Creangă
Lector: Passionaria Stoicescu-Ivanov
Tehnoredactor: Klara Galiuc
Bun de tipar: 1. X. 1987
Apărut: 1987
Coli de tipar: 16
Comanda nr. 70339
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu