Pluş Plumb

 

            Povestea aceasta mi se pare a fi mai degrabă un fel de rebus dificil. Citești definițiile dar nu reușești să găsești cuvântul care să se potrivească în careu. Citești pe verticală și orizontală, încerci să-i faci țanc plecând de le definițiile exclamative. Careul nu are dicționar și nimic nu îți vine într-ajutor, ești pe cont propriu!

            Pe undeva îmi pare că zăresc un fel de mic prinț care este deformat de niște oglinzi ai unor ani dificili. Întâmplările prin care trecem se imprimă pe suprafața noastră creând un model unic, un careu cu puncte albe și negre, care va reflecta / absorbi lumina evenimentelor, creând iluzii. Doar ni se pare că înțelegem ce se întâmplă cu alții căci în realitate suntem păcăliți de asemănările dintre modelul careului lor și al nostru. Se pleacă de la aceeași realitate, dar o definim pe potriva felului nostru de a fi.

            Pluș Plumb, un nume intenționat construit, așa cum este și Pasărea Colivie, un contrast ce se vrea integrat într-un personaj. Povestea aceasta este plină de reflectări ale realității, de definiri ale ei care surprind. Cititorul este obligat să gândească, să treacă dincolo de sensul obișnuit al cuvintelor. Nu tema careului mi se pare a fi importantă, ea este mai degrabă o fentă. Sigur, regăsirea prieteniei și dorința de realizări mărețe – cum ar fi supunerea forțelor naturii pentru asigurarea bunăstării – sunt lucruri frumoase, dar sunt doar o spoială, sunt făcute să îți ia ochii.

            Cred că atenția noastră trebuie îndreptată spre încercările de a defini creativ trebuințele pe care le simțim și trăim neplăcut deoarece suntem lipsiți de mijloacele specifice de satisfacere. Peste tot se vorbește despre mâncare, sunt imaginate flori cu miros de găină friptă. Dar o găină friptă, nu este o găină friptă, este detectivul Găină care a stat la cuptor și care acum miroase îmbătător. Și fiindcă s-a sacrificat, ajunge colonelul Găină Friptă și dacă este mâncat – riscurile de a fi găină friptă – va fi avansat post-mortem în gradul de general Găină Mâncată.

            Acesta este jocul, Pluș Plumb – actor-orchestră-decor-intrepret-autor se reîntoarce într-un oraș ce a devenit măreț prin eforturile proprii pentru a-și regăsi cinci prieteni, Pasărea Colivie, Degustătorul de Aer Comprimat, Degustătorul de Vid, Broasca Gustoaso-Țestoasă și pe Crocodil. Dincoace de Barajul Stop pornesc un joc de-a v-ați ascunselea, care se va continua de partea cealaltă a barajului... și toți se ascund și toți vor să mănânce. Îmi pare că totul este o fugă de realitate, o încercare de a strunji evenimentele, de a le face să aibă o dimensiune aparentă când ele de fapt au o dimensiune ascunsă.

            Doar un singur exemplu, la un moment dat se pleacă în căutarea unui căluț de mare despre care s-a auzit că s-ar fi angajat la un hipodrom subacvatic. Ajunși în acest loc se constată că hipodromul există, numai că nu este subacvatic deoarece oceanul a secat, a secat de foame. Căluțul este făcut afiș de către Cumătra Foamete care a trecut în compresorul ei decapotabil peste bietul căluț. Acest afiș este prins pe gardul hipodromului care este ros în mii de locuri și pe el se poate citi ”ȘOARECI, JUCAȚI LA CURSELE DE ȘOARECI„ Ei bine, în această realitate în care spectrul foamei bântuie, noi trebuie să ne jucăm șansa la o viață mai bună.

 

Temă: Surprindeți-vă foamea, ignorând-o!

 

Autor: TUDOR VASILIU (5 februarie 1950, Botoșani - ? august 2013, București)

Copertă și ilustrații: TUDOR VASILIU

Editura: Facla, Timișoara 1981

 

 

Lector: AL. JEBELEANU

Tehnoredactor: IOAN I. IANCU

Bun de tipar: 1.07.1981

Apărut 1981

Coli de tipar: 4,75