Îmi pare că abecedarul
acestei perioade este unul în care vechiul, într-o proporție consistentă, se
amestecă cu noul. Nu este prezent omul nou, nevoile sunt satisfăcute
folosindu-se vechile mijloace. Lucrurile se vor schimba începând din anul 1965,
dar până atunci să vedem ce s-a mai întâmplat.
O veche dispută este tranșată
În această perioadă se scrie – mă rog, se desenează – ultimul episod al relației dintre câine și pisică. Ei au început prin a-și disputa mâncarea, au continuat cu atitudini agresive și cu o prezență umană care încearcă să îi împace. Nimic din toate acestea par a nu fi pe placul celor care girează conținutul ilustrațiilor. Într-o ultimă încercare îi găsim pe cei doi protagoniști tot într-un fel de dispută dar mâncarea a dispărut, prezența umană de asemenea, la fel și încercarea pisicii de a întinde lăbuța. Cred că de data aceasta importantă este sonoritatea literei R și ce poate fi mai reprezentativ pentru aceasta decât mârâitul unui câine. Din 1965 această ilustrație dispare și este înlocuită cu cea a unui radio.
Mergem la cumpărături
O singură modificare la
nivelul ilustrației din abecedarul anului 1964. Probabil cuvântul Aprozar
va fi fost dificil pentru copiii acelor vremuri. El este înlocuit cu Legume
și Fructe, două concepte mai la îndemâna copilului deși niciunul dintre
cele trei cuvinte nu cred că putea fi citit de copii. Din 1965 conjuncția și
dispare, astfel magazinul va căpăta denumirea știută LEGUME-FRUCTE.
Circulația pe drumurile publice
După cum spuneam, grupul
de patru persoane din planul secund este sancționat, cel mai probabil pentru
trecere neregulamentară. Pe undeva mi se pare că întrezăresc o contradicție și
anume, ilustrația pare să surprindă momentul plecării de la școală, or acesta
este undeva în jurul prânzului și totuși la ora aceea muncitorul încă citește
articolul de fond din ziarul Scânteia.[Mai că îmi vine cred că dacă voi
fi fost cenzor pentru acele vremuri, multă lume ar fi avut de suferit 😊]
Unde doarme doarme ăla micu'?
Lumea se mută la oraș și
ușor, ușor, creșterea nivelului de trai începe să transpară și în ilustrații.
Se poate observa prin geamul deschis blocurile noi construite dar, poate
amănuntul cel mai pregnant, care ne sugerează emanciparea, este ceasul de la
mâna mamei. Îmi atrage atenția faptul că fratele își face lecțiile în aceeași cameră
ceea ce ar putea să ne sugereze că spațiul locativ nu este tocmai darnic, dar
sunt convins că miza cea mare este pusă pe relația dintre cele trei presonaje
și pe atitudinea maternă. Avem de a face cu o familie veche într-un spațiu nou
și în acest spațiu sunt posibile același sentimente. Asta trebuie să ținem
minte tovarăși!
O schimbare de optică
Pagina 28, abecedarele
1957 – 1960, fetița care udă se află în partea dreaptă, urmând ca din 1961 să
se mute în partea stângă. Chiar nu am nicio idee de ce s-a făcut această
schimbare, să fie vorba de o chestiune tehnică?
Repere din viața rurală
În această ilustrație apar
semnele saltului tehnologic. Provocare: descoperiți cel puțin patru diferențe
marcante între ilustrațiile de mai jos.
Viața în aer liber
Încă o modificare despre
care nu am nicio idee. Sigur, putem vorbi de raportul dintre cele două
personaje principale, dar mi se pare cam subțire ideea conform căreia copiii trebuie să fie cei care călăuzesc. Aștept provincia.
La masă
Lecția aceasta înlocuiește
lecția Câinele lui Radu [prezentă din 1955 - 1960]. Propun să observăm
locul unde se ia masa, atmosfera, hainele, setul de veselă și tacâmuri,
aranjamentul floral...toate acestea par să sugereze o zi festivă, dar acest
lucru nu pare să fie în concordanță cu textul lecției. Cred mai degrabă că este
tot nevoia de a sugera emanciparea familiei, creșterea nivelului de trai și de
a induce copiilor idea de a da o mână de ajutor, de a face frumos la masă.
La horă
Hora se ține în fața
Sfatului Popular, se observă modificarea arhitecturii clădirii. Este un fel de
recunoștință care va fi transportată peste timp și la oraș și va fi întălnită
în timpul marilor congrese organizate pe stadioane.
G de la găină sau de la găini
Din 1957 și până în 1960
avem doar o găină, din 1961 găina este înlocuită de o ilustrație care ne arată
o fermă de găini. Interesant ar fi de văzut conform normelor de astăzi în ce
categorie s-ar încadra ouăle acestor găini.
Pe ogor
Schimbări atât la nivelul
ilustrației, cât și al textului.
Text '63 „Ogorul
gospodăriei colective e mare. Toată lumea e la muncă. Tovarășul Ilie ară cu
tractorul. Tata seamănă cu semănătoarea. El seamănă grâu. [-] În gospodăria
colectivă, munca e mai rodnică, spune tovarășul Ilie. [-] Da! La vară vom avea
roade bogate, răspunde tata.” Modelul caligrafic al paginii este „Tata seamănă
grâu.”
Text '66 „Ogorul
cooperativei agricole este mare. Toată lumea e la muncă. Ilie ară cu tractorul.
Tata seamănă cu semănătoarea. El seamănă grâu. [-] În cooperativa agricolă,
munca e mai rodnică, spune o cooperatoare. [-] Da! La vară vom avea roade
bogate, răspunde tata.”
Adverbul mai este
interesant pentru că induce ideea de comparație. Un termen al comparației este
gospodăria colectivă, implicit, gospodăria individuală este celălalt termen.
Subtil, nu? Din 1966 apelativul tovarășul dispare, rămâne doar numele
Ilie, iar aprecierea comparativă va fi făcută de către o cooperatoare.
La școală
După cum spuneam, uniforma
băieților se schimbă în 1961, dar la nivelul acestei lecții schimbarea se
produce abia în anul 1963.
La seceriș
Textul acestei lecții este
îmbogățit cu următoarea propoziție Colectiviștii adună roade bogate.
Până prin 1970 cuvinte precum gospodăria agricolă colectivă, cooperativă, cooperatiși,
colectiviști sunt prezente frecvent în abecedar, cel mai probabil este necesar
ca efortul cooperativizării agriculturii să fie susținut făcând apel la toate
mijloacele disponibile.
Chiț, Chiț
Ne amintim de Zoica și de
peripețiile ei cu șoricelul, care este când viu, când de jucărie, ne amintim de
chibrituri și de fricile Zoicii. Ei bine, toate acestea dispar căci din 1963,
grupul de litere chi beneficiază de o poveste nouă – surpriză! cu Zoica
în rolul principal. Ea este protagonista unui joc de copii, un fel de Baba
Oarba. Îmi pare că de data aceasta Zoica s-a transformat într-un șoricel și ea
este cea care trebuie să se pună la adăpost.
30 Decembrie
Din 1963 textul acestei
lecții devine mai accesibil, este scurtat dar se păstrează avântul construirii
omului nou. Această lecție împreună cu cea intitulată Brăduțul, care
până acum erau la finalul abecedarului își schimbă locul, apar la pagina 74,
75. Ar fi interesant de făcut o comparație cu structura anului școlar și de
urmărit dacă nu a fost vizată o potrivire anume.
Text '63 „Este ziua de 30
Decembrie. E sărbătoare. Peste tot se văd steaguri tricolore și roșii. Tovarășa
învățătoare ne-a povestit despre viața nouă din patria noastră. Se construiesc
fabrici și uzine, se ridică orașe noi, se clădesc școli și locuințe pentru
muncitori. Viața oamenilor muncii, de la orașe și sate, este din ce în ce mai
fericită.”
Din 1963 se renunță la
poezia Otiliei Cazimir Scrisoare și apare o poezie nesemnată care poartă
titlul Pace.
Succes în noul an școlar!