Este vacanță și avem timp pentru de toate. Vă propun să dăm timpul înapoi cu 74 de ani, adică să mergem în anul 1952 - un an care debuta într-o zi de marți. În lucru, încă din decembrie anul precedent, se află o carte: O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. Aceasta avea să devină prima carte din colecția Biblioteca Școlarului care căpăta, în sfârșit, o identitate vizuală proprie. Deși în anii anteriori mai apăruseră câteva titluri sub această umbrelă, abia acum putem vorbi despre un concept unitar.
Începând cu acest volum, formatul cărților se standardizează (205 x 150 mm) și prinde contur compoziția grafică a copertei, ceea ce va face seria ușor recognoscibilă. Tot acum se introduce o regulă de machetare interesantă, pe a doua pagină apare portretul autorului, astfel încât micul cititor să poată asocia numele scriitorului cu un chip. Deși astăzi un asemenea detaliu poate părea banal, îmi imaginez că pe vremea aceea era o adevărată curiozitate pentru copii.
Cărțile din această perioadă sunt foarte subțiri, având în jur de 50 - 60 de pagini chiar mai puțin, și seamănă mai degrabă cu niște broșuri. Probabil și din această cauză, seria nu a numărat decât 5 volume, apărute până la începutul lunii mai a anului 1952, moment în care colecția își schimbă înfățișarea și trece la seria a III-a.
Vă invit să urmăriți mai jos o prezentare a acestei serii, dar până acolo câteva precizări legate de cele 5 volume.
- O scrisoare pierdută: Nu conține ilustrații iar porterul autorului nu este desenat, ci apare sub forma unei fotografii. În plus, în interior este reprodus afișul original care anunța „representațiunea” piesei din Marți, 13 noiembrie 1884.
- Dumbrava minunată: Conține ilustrații, însă numele artistului nu este menționat. În caseta tehnică se precizează că avem de-a face cu ediția a doua. Verificând, am descoperit că în anul 1950 apăruse o primă ediție a acestei cărți cu ilustrații semnate de „Iura” - nimeni altul decât Iurie Darie. La nivel de compoziție nu există diferențe între cele două ediții, însă la nivelul realizării grafice da (se poate vedea în exemplul de mai jos):
Lizuca - 1950
|
Lizuca - 1952
|
- Zâna zorilor: Ilustrațiile sunt realizate de Gheorghe Adoc iar cuprinsul reunește trei povești celebre Zâna Zorilor, Limir-Împărat și Doi Feți cu stea în frunte
- Din lumea celor care nu cuvântă: Volumul este ilustrat de V. Grescenco și cuprinde 13 povestiri, printre care se numără Cioc! Cioc! Cioc!, Fricosul, Voinicul, Gâza, Tovarășii și O rază
- Harap Alb: Conține ilustrații și sunt semnate de Coca Crețoiu. Deși în volum nu se specifică nicăieri că ar fi vorba despre o reeditare, în catalogul cărților apărute la Editura Tineretului (1948 - 1958) este menționată ca fiind ediția a doua. În urma verificărilor, am constatat că în 1950 apare un volum cu același nume, pe care nu am reușit să îl consult până acum.