Înțelepciunea populară decantată în basme tinde să fie astăzi desuetă. Nu îmi dau seama cât de multe basme se mai citesc astăzi și dacă ele reușesc să trezească vreo dorință în acest sens. Feți-Frumoși, Ilene Cosânzene, Zmei, Balauri, Pitici, Spiriduși se mai găsesc prin vocabularul cuiva, dar cred că sunt greu de pus în relație cu un basm anumit. Recunosc, nu am citit versiuni recente, dar îmi imaginez că acestea sunt adaptate vremurilor pe care le trăim cu tot ceea ce presupun ele din punct de vedere al corectitudinii exprimării și al imaginilor puse în fața micului cititor sau ascultător, după caz.
În mod cert, a fost un moment în care basmul a fost la putere. Sunt suficiente câteva nume pentru a înțelege amploarea fenomenului, Jacob Grimm și Wilhelm Grimm, Charles Perrault, Antti Aarne, Vladimir Propp, Claude Lévi-Strauss, Bruno Bettelheim, Simion Florea Marian, Lazăr Șăineanu, Petre Ispirescu. Ca borne principale am putea avea culegerea basmelor, compararea și clasificarea lor, crearea de structuri, interpretare și, poate mai înainte de toate, ascultarea sau citirea lor.
Nu îmi propun să scriu despre teorii, tipuri, motive, fire narative, structuri, interpretări din perspectivă freudiană sau jungiană, dar să știți că toate acestea au un spectaculos al lor și ne arată că basmul reprezintă un domeniu foarte interesant de cercetare.
Nu îmi propun să povestesc un basm sau vreo povestire din cele 13 prezente în această carte, dar să știți că selecția este una pe cinste și ne plimbă în ordinea apariției din carte prin România, Madagascar, Irlanda, India, Serbia, Japonia, Normandia, Africa de Sud, Germania, Chile, Suedia, America de Nord, Italia. Autorul s-a folosit de următoarele volume: Félicien Challaye – Basmele Japoniei, Vuk Karakdžić – Povești sârbești, William Craigie – Folclorul scandinav, precum și de teme semnalate în revista Journal of Folklore.
Nu insist asupra lui Eugen B. Marian. Toate lucrurile pe care le-aș scrie sunt la un click distanță, dar să știți că datorită lui citim în limba română Mark Twain, Jerome K. Jerome, Katherine Anne Porter.
În schimb, vă propun un joc!
Plecând de la anul nașterii și folosind AI-ul vedeți ce tip de poveste vă poate defini. Punctul de plecare este clasificarea Aarne-Thompson-Uther (ATU), celebru catalog internațional al tipurilor de basme și povești populare. Fiți pregătiți de ceva foarte nostim! Atenție, nu fiecare număr dintr-un interval al clasificării are un corespondent specific. Catalogul sare peste anumite numere sau lasă spații libere în interiorul intervalelor pentru a se putea adăuga noi tipuri de basme / povești. Asta nu este un lucru care să ne întristeze, din contră, avem mai mult spațiu de joacă. Așadar, vedeți ce poveste se află prin preajmă.
În cazul meu se aplică rotunjirea și iată-mă-s în sertarul cu eticheta ATU 1965, sunt în lumea paradoxurilor lui Knoist, un tată care are trei fii, unul este orb, unul este șchiop, iar cel de-al treilea este dezbrăcat. Primul vede un iepure pe care îl prinde cel de-al doilea, iar al treilea îl pune în buzunar.
Poate că basmele nu mai sunt la putere, dar au puterea de a crea lumi !
Autor: EUGEN BARBU MARIAN (21 iunie 1921 – 17 ianuarie 2012)
Copertă și ilustrații: VAL MUNTEANU
Editura: Tineretului
Redactor de carte: I. Bică
Tehnoredactor: E. Postelnicu
Corector: A. Ifrim
