Citind cartea aceasta avem acces la o bucată din viața copiilor din anii 1970. Putem să vedem care erau preocupările lor, ce își doreau, cum își petreceau vacanțele, cum se desfășura relația profesor/diriginte – elev, ce mâncau copiii, cum călătoreau, cum își serbau ziua de naștere, care erau metehnele lor și cum se puteau ele îndrepta, viața la țară, viața la oraș, cum se alegea un comandant de grupă sau de detașament, care erau atribuțiile unui astfel de comandant și cum intervenea el în rezolvarea problemelor, jocuri și trăsnăi de copii.
Nici adulții nu sunt uitați, avem posibilitatea de a vedea crâmpeie de viață cotidiană cu bunele și cu relele care nu s-au schimbat de atunci. Avem divorț, avem părinți singuri, avem moarte și boală, avem promisiuni făcute, avem refacerea vieții... avem viață de adult trăită astfel încât să fie cât mai bine copiilor.
Dar și copiii, și adulții trăiesc în societatea acelor vremuri, care nu este uitată. Avem mâna nevăzută a sistemului care aranjează lucrurile astfel încât totul să fie bine. Se primește repartiție pentru locuință în apropierea școlii, se construiesc parcuri și locuri de joacă, iar instituțiile și oamenii care le conduc par să știe ce trebuie făcut pentru ca lucrurile să funcționeze – există un plan.
Îmi pare că pe alocuri această carte îmbină descrierea vieții cotidiene autentice cu felul în care ar trebui să se desfășoare viața cotidiană. Reprezentarea realității nu este de fiecare dată neutră, grila ideologică a sistemului își face simțită prezența, fie prin directorul de fabrică, fie prin președintele de C.A.P., fie prin profesori / diriginți. Aceștia au grijă ca oamenii să primească ceea ce au nevoie, ei știu mai bine cum trebuie organizate lucrurile astfel încât pe toată linia să fie doar nota 10.
Această perspectivă se poate vedea și în partea dedicată sectorului agricol. El este prezent, iar producția la hectar este colosală, se dau informații prețioase despre tot felul de culturi cum ar fi cea de lupin – „lupinul este o plantă furajeră. Nu numai atât: rădăcinile lui se înfig adânc în cel mai sărăcăcios pământ și produc acolo, ca într-un adevărat laborator, prețioasele bacterii azotoase: o sută de kilograme de asemenea azot echivalează cu opt sute de kile de îngrășământ de Chili.“ O-ho! și ce mai lucrează pionierii de la sate – în cazul de față cei de la Adâncata! Iată o listă cu realizări pe care Vasilică Stupu o citește în cadrul unei ședințe colective: 100 kg usturoi; 158 kg ceapă; 300 kg cartofi și sfeclă roșie; 400 kg pătlăgele roșii; 10 uși; 18 ferestre; 20 scăunele pentru grădinița de copii; 200 de ore de muncă voluntară în total cu amenajarea Casei de cultură și curățarea islazului de scaieți și mușuroaiele de cârtiță. Dar Vasilică Stupu nu e mulțumit, pe el îl deranjează că a pierdut mierea... mă rog, că a fost păcălit și nu poate să treacă la realizări și fagurii de miere. O poveste întortocheată, dar care până la urmă se rezolvă.
Dincolo de toate aceste mecanisme rămân dorințele copilăriei: scaldă în Dumbrăvel, pescuit de știuci și crăpușteni, somn în pătulul de la vie, sub cerul plin de stele, câștigarea unui concurs de creație tehnică, urmat de interviu la televiziune și premiu – bicicletă Triumf.
Punând totul laolaltă putem vedea cum arată societatea în care cresc copiii anilor 1970 și cum acești copii devin oameni de nădejde astfel încât să existe un ciclu al evoluției perfect. Povestea curge foarte frumos, rămâne doar să ne dăm seama cum decantăm adevărul, dacă aceasta prezintă interes pentru noi.
Temă: Identificați o persoană născută în anii 1960 și întrebați-o ce își aduce aminte din anii 1970.
Autor: GICA IUTEȘ (pseudonim al Elenei-Georgeta Drăgoi, 17 septembrie 1925, Tutova, jud. Bârlad – 2018)
Copertă: KALAB FRANCISC
Editura: Ion Creangă
Lector: Delia Damirescu
Tehnoredactor: Ștefania Mihai