Am fost indus în eroare, am crezut că voi citi ceva asemănător poveștii Seri Albastre de Costache Anton, nu a fost să fie așa. Copiii din această carte nu au adâncime, îmi pare că ei au rolul de ghizi prin realitatea socialistă, aceasta din urmă fiind eroul cărții. Cartea este o pianacotecă, o succesiune de tablouri în care sunt prezentate aspecte din realitatea de atunci așa cum se voia a fi înfățișată și construită de către oamenii acelor zile, oameni pentru care percepția este mai importantă decât obiectul ei. Or se știe că percepția nu poate exista în afara obiectului ei și totuși oamenii aceștia lucreaza cu astfel de percepții, percepții pe care le numim iluzii, pentru că ele au un obiect, dar îl oglindesc deformat.
Cartea este interesantă
deoarece plecând de la tema fiecărui tablou se poate construi o listă cu
elementele ce se cer tușate, evidențiate, sunt acele elemente care fac posibilă
iluzia. Ele ne solicită concentrarea atenției pe obiect, când ea ar trebui să
fie concentrată pe fond sau invers. Iluzia poate fi destructurată fie prin
implicarea altor simțuri, fie prin schimbarea perspectivei. Nu discutăm prima
modalitate, pe mine mă interesează dacă cea de a doua poate fi de succes și în
ce condiții. Două episoade:
Primul, cel cu ghețușca pe
care B. P., P. S. și nepoțelul său A. voiau să o facă în fața blocului. Clar,
aveau nevoie de apă și nu puteau s-o care cu sticla, așa cum începuseră, dura
prea mult timp. Pentru a fi productivi, au luat găleata cea nouă a mamei lui B.
P. și s-au apucat de treabă. Dar la etajul I stă o cotoroanță cu păr albastru
care le-a confiscat căldarea și nu mai este nici un chip să o primească înapoi.
Mama lui B. P. va fi foc și pară.
Al doilea, cel cu
bormașina pe care D.S. i-a împrumutat-o lui C.M. Acesta din urmă voia să își
pună prelungitoare la bicicleta Pegas, cea cu șa lungă. Făcuse rost de
platbande și șuruburi, mai trebuiau date doar găurile. Burghiu, mandrină,
prelungitor, bucățică de lemn să nu se strice betonul și burghiul și gata-i
prima gaură... mai trebuie încă trei, dar bormașina nu se mai învârte, butonul
de contact este apăsat din ce în ce mai tare, nimic! bormașina este moartă. Cum
mort o să fie și D.S. deși nu a luat bormașina pe ascuns, i-a cerut voie
tatălui.
Înainte de a pune
întrebarea, am să vă spun și deznodământul celor două episoade. În primul,
căldarea aterizează pe mormanul de zăpadă din fața lui B.P. asta după ce au
fost făcute pârtii prin zăpada căzută de către toți cei implicați în povestea
cu ghețușca. În al doilea, tatăl lui C.M. stătea în antreu și râdea pe
înfundate de pozna pe care tocmai o făcuse, scosese prelungitorul din priză.
Întrebarea este care dintre cele două episoade este adevărat și mai mult decât atât, care sunt criteriile obiective care stau la baza alegerii. Care este obiectul percepției? Care este fondul percepției? Personal, găsesc că atenția este atrasă spre partea amuzantă a episoadelor, în realitate cred că aici este o mare... nici nu știu cum să îi zic. Să-i zic minciună? Să-i zic tristețe? Să-i zic neputință? Cum să-i zic astfel încât să vedem că nici găleata, nici bormașina nu sunt atât de importante încât să trezească fie în mama lui B.P., fie în tatăl lui D.S. dorințe arzătoare care să se ostoiască pe obrajii înghețați de frică ai copiilor. Căci da, asta era realitatea, o găleată și o bormașină puteau face diferența.
Și acum lista cu temele
tablourilor, o colecție respectabilă a acelor vremuri ar fi trebuit să conțină
cât mai multe reprezentări. Fără a fi exhaustivi avem următoarele:
Întoarcerea în sat a
tinerilor pentru a duce mai departe efortul de construcție a omului nou;
Tabăra de vară, pionierii
care sărbătoresc Ziua Recoltei, planul pentru înființarea unui sat de
vacanță;
Spiritul civic manifestat
prin apel la opinia publică, prin organizarea comitetului de stradă;
Munca patriotică,
constituirea echipelor de lucru pentru curățarea zăpezii, strângerea recoltei,
reciclare de fier vechi, sticlă, hârtie;
Cântece patriotice cântate
cu înflăcărare și care izbucnesc din piepturi avântate spre culmi noi de
progres;
Scrisoarea trimisa /
primită cu scopul de îmbărbătare și în care se prezintă și realizările și
depășirile de plan;
Organizarea timpului liber
astfel încât obligațiile legate de școală să fie pe primul loc;
Prezentarea industriilor,
folosirea cuvintelor tehnice, dorința de inovare, explicarea proceselor
tehnologice, descierea oamenilor din conducere în nuanțe paternaliste;
Suportul oferit în
diferite ocazii plecând de la ajutarea bătrânilor trecând prin păduri, animale,
păsări și ajungând la elevii mai slabi la învățătură;
Reportajele despre oamenii
muncii și recunoașterea meritelor lor în fața colectivului;
Vizita de lucru în uzine,
abataje, ferme, pe câmpurile patriei, formele de organizare în vederea
deplasării, prezentarea diferitelor funcții și titluri;
Avutul obștesc – probleme
minore și majore, modalități de soluționare;
Dobândirea statutului de
șoim al patriei, de pionier... pregătirea festivităților, a serbărilor,
implicarea tuturor în aceste evenimente;
Spiritul de inițiativă în
tot ceea ce presupune construcția orașului, a omului nou, totul în acord cu
directivele existente și prezentate prin ședințe, comisii;
Prezentarea istoriei cu
scopul de a face să vibreze coarda națională a personalității și trezirea
spiritului de luptă împotriva nedreptăților îndurate de oamenii muncii sub
vechea orânduire;
Deconspirarea unor
comploturi, a unor afaceri necurate, a oamenilor răi.
Trivia: Cartea aceasta a primit în 1985 o mențiune la festivalul
literaturii pentru copii din Padova – Pier Paolo Vergerio.
Temă: Priviți acum în dreapta dumneavoastră și precizați obiectul
percepției și fondul lui. Inversați-le pe cele două!
Autor: GICA IUTEȘ (pseudonim al Elenei-Georgeta Drăgoi,
17 septembrie 1925, Tutova, jud. Bârlad – 2018)
Copertă: GHEORGHE MARINESCU
Editura: Ion Creangă
Lector: DELIA DAMIRESCU
Tehnoredactor: PETRE STANCU
Bun de tipar: 20.VIII.1984. Apărut 1984. Coli de tipar
12,5