Așadar, iată-mă-s dincolo de brazi, într-o pădure în care am întâlnit-o pe Scufița Roșie, așa cum ne-o propune Elena Dragoș. Aceasta este poezia care deschide acest volum de 33 de poezii, și nu mi se pare deloc una de lepădat, căci ne propune o Scufiță Roșie conștientă că existența ei nu poate fi concepută în afara Lupului. Poate că, la prima vedere – și mai ales în zilele noastre - asta ar fi o problemă și anume, faptul că ai nevoie de cineva pentru a-ți defini identitatea. Tu trebuie să fii tu fără ca cei din jurul tău să te determine în vreun fel... controlul trebuie să fie la tine. Dar acum nu vorbim de viața reală și de cât de corect este acest fel de a vedea lucrurile. Suntem într-o poveste și trebuie să acceptăm această pereche de personaje, care nu pot evolua independent. Sigur, se pot face o mulțime de interpretări pe seama atitudinilor și comportamentelor lor, dar asta este o cu totul altă poveste. Pentru Elena Dragoș, Scufița Roșie, nu poate dansa, nu se poate distra la carnavalul din pădure în absența Lupului care întârzie să apară. Dar iată-l că vine după un timp și își scuză întâzierea prin faptul că a trecut pe la Bunicuță. Noi trebuie să fim convinși că aceste personaje nu mor niciodată, dovadă stă faptul că suntem în anul 2026 și vorbim despre ele.
Sunt multe lucruri pe care ni le propune Elena Dragoș și cred că fiind copil-cititor, ai posibilitatea să descoperi subtilități și multe nostimade care te vor face să zâmbești și să privești lumea animalelor fără frică. Toate aceste poezii apar spre finalul cărții într-un grupaj al cărui nume este „În pădurea năzdrăvană“ Avem La telegraf, Policlinica din pădure, Privighetoarea și altele,toate cu câte un mic schepsis încântător. Iată, avem un concurs de cine cântă mai frumos. Pe scenă urcă doi cintezoi, greierul chefliu, un fazan, un mistreț și un scatiu, dar și măgarul și lupul se dau în spectacol speriind spectatorii și o parte din juriu. În mod evident, privighetoarea este câștigătoarea, dar măgarul nu este de acord cu verdictul dat. Totuși... „După-o lună și măgarul / Tare-i încăpățânat / A recunoscut că dânsa / Cel mai bine a cântat.“
M-aș lungi prea mult dacă v-aș povesti despre Băiatul cu părul bălai. Bine, poate doar un pic. Ne uităm la un puști care se descoperă în oglindă și nu înțelege cum funcționează lucrurile, dar autoarea știe că dreapta cu stânga sunt inversate și cu inspirație ne propune următoarea imagine, „Tot ca mine de bălai / Cu cărarea într-o parte / Eu o carte am sub braț / El sub braț are o carte.„ Trebuie să recunoaștem că inversiunea aceasta sună foarte bine!
Avem și un grupaj de poezii care satisfac cerințele vremurilor, Tricolorul, Grâul, Colț de țară, Îndemn, Frumoasă-i țara. Nu intru în amănunte, dar ele sunt construite pentru a trezi sensibilitatea copilului față de valorile naționale - “Iubește steagul tricolor / Nălțat în zi de sărbătoare, / Și nu uita că ești dator / Să-l aperi când vei fi mai mare!„ (Tricolorul)
Doar un singur lucru mai vreau să remarc și anume libertatea de a propune imagini legate de alcool și țigări, fără ca acestea să trezească imediat conștiințele morale care ne avertizează că asemenea elemente nu trebuie aduse în fața copiilor. Copiii sunt într-adevăr sensibili, dar mi se pare că sunt și mai sensibili la lucruri spuse cu voce joasă, la secrete și omisiuni. Au ei un radar al lor, care îi atenționează că adulții vorbesc despre lucruri interzise. Și ce-i mai interesant decât lucrul interzis? Dovadă stă faptul că am citit și eu o carte de poezie. Sigur, pentru copii, dar poezie!
Temă: Câteva gânduri despre poezie ca formă de exprimare a Naturii .
Autor: ELENA DRAGOȘ (27 octombrie 1934, Oradea - )
Copertă și ilustrații: DUMITRU DOBRICĂ
Editura: Tineretului
Redactor: GH. D. VASILE
Tehnoredactor: ȘTEFANIA MIHAI
