Poveștile Vioricăi Nicoară sunt asemeni unor pilde cu ajutorul cărora copilul să-și însușească, să înțeleagă care este atitudinea potrivită sau norma comportamentală de dorit. Sunt niște povești cinstite, nu ascund secrete mari și poți descoperi un adevăr care în poveștile clasice nu își găsește locul. Uite de exemplu fratele mai mic, în poveștile clasice este cel napăstuit, supus umilințelor, dar până la urmă el va izbândi în ciuda tuturor piedicilor. În poveștile despre care vorbim putem să întâlnim un frate mai mic neghiob și rău intenționat, leneș și hoț care va încerca să își însușească meritele fratelui mai mare care este harnic și priceput. Până la urmă, viclenia fratelui mai mic va fi dată la iveală, el își va însuși lecția și va pleca rușinat înțelegând că hainele pe care le poartă trebuie să fie pe măsura sa și nu pe măsura altora.
Vreau să remarc cadrul acestor povești care este preponderent rural, fără însă ca aceasta să însemne că politețea de la țară ar trebui să fie diferită față de cea de la oraș. Nu, omul trebuie să rămână om oriunde s-ar afla, fie că este în pădure, în câmpie, la munte, în oraș, pe stradă, pe uliță, în casă sau în vilă. Acest cadru al acțiunii vrea să arate cititorului – pe care eu îl bănuiesc a fi mai degrabă de la oraș – că trăsăturile de personalitate pe care le dorim modelate pot fi întâlnite peste tot. Deși întâlnim împărați, fete de împărați, păduri ce par fermecate, tușici și mătușici, poveștile acestea nu depășesc niciodată pragul spre basm. Este căutat acest aer de autentic pentru a stârni identificarea, dar în același timp și pentru a pune o distanță care să mențină cititorul în siguranță. Într-o poveste – Bătrâna de pe covor – orașul își face apariția, dar el este văzut cumva ca un loc în care calitățile morale sunt lăsate pe un plan secund, aici având prioritate mai ales modul de a face bine, vorbind mai ales de activitate. Important este rezultatul, nu procesul. Dar este doar o umbră și în plus este o interpretare ușor taxabilă ca fiind subiectivă.
Dacă aveți 29 de minute vă propun să ascultați o adaptare a poveștii Traista fermecată, aflată pe fața B a unui disc apărut la Electrecord în 1984. Pentru această înregistrare, traista nu mai este fermecată, ci buclucașă. O schimbare de cuvânt, dar și de perspectivă, căci buclucaș ne aduce mai aproape de lumea întâmplărilor omenești, în care doi frați rămași orfani pleacă în căutarea unei traiste care le poate asigura, fără prea mare efort, toate mesele zilnice. Așadar, nu magia este cea care ne pune în încurcătură, ci mintea noastră scurtă și dorința de a trage chiulul de la muncă. Protagoniștii poveștii sunt Naratorul, Constantin Moruzan; Bărbatul, Ion Manta; Colinaș, Ion Caramitru; Femeia, Victoria Mierlescu; Marinaș, Cornel Vulpe; Mătușa, Eugenia Bosînceanu.
Temă: Cum se recunoaște un model demn de urmat?
Autor: VIORICA NICOARĂ (28 august 1924 - )
Copertă și ilustrații: RONI NOËL
Editura: Ion Creangă
Lector: VINICIU GAFIȚA
Tehnoredactor: ȘTEFANIA MIHAI
