Un interval de doi ani în care nu se produc modificări majore. Pare să fie vorba de o pauză, un interludiu necesar unei schimbări – aceasta se va produce în 1970. Modificările apărute în acest intreval sunt mai degrabă de natură didactică-pedagogică, cuvinte, nume de persoane, explicații, toate acestea pentru a ușura învățarea.
În anul 1968, după ce
școlarul va fi parcurs toate lecțiile se va întâlni cu un grupaj de texte
suplimentare. Acesta nu sunt însoțite de niciun fel de ilustrație. În ordinea
apariției avem următoarele: Rândunica, Cântecul Melcului, O problema grea,
Cocoșul, Câinele și Vulpea, De ziua ta, Iepurele și Ariciul, Din gradina lui
Mihai, Săptămâna, Doi frați, Vine ploaia, 1 Iunie.
O parte din aceste texte
se regăsesc tot într-o secțiune de lecturi suplimentare și la sfârșitul
abecedarelor din anii 1955 – 1956.
Principala modificare o
reprezintă schimbarea copertei și a ilustrației. Din păcate nu ni se spune
nimic despre autorul acestei ilustrații. Pare să nu mai fie vorba de Coca
Crețoiu – ale cărei ilustrații rămân în continuare să nuanțeze textele
abecedarelor din acest interval – ci, dacă ar fi să aleg pe cineva, aș miza pe
Angi Petrescu-Tipărescu. Aș face acest lucru deoarece în următorii patru ani ea
va fi cea care se va ocupa de ilustrațiile abecedarelor și datorită unor
asemănări în ceea ce privește modul de desen al copiilor.
Mama inca isi aminteste cu drag de abecedarul ei, isi aminteste inclusiv ilustratiile. Cred ca dintre toate cartile, abecedarul cu siguranta ocupa un loc aparte in amintirea oamenilor
RăspundețiȘtergereAveți dreptate, amintirea despre abecedar ocupă un loc aparte în memoria oamenilor dat fiind faptul că se asociază cu o mulțime de stimuli care la momentul respectiv - primele zile de școală - au o mare încărcătură emoțională
Ștergere