Zic
să terminăm repede cu povestirea căci ne aşteaptă o chestiune importantă şi
anume cea a peştişorului de aur aşadar povestea aceasta descrie complet şi
întocmai zicala „nemulţumitului i se ia darul”… cam despre asta este vorba. Nu
intru în detalii căci aş fi tentat să-l suspectez pe moşneag de oareşce
cârdăşie cu peştişorul pentru a comite crima perfectă şi a scăpa în felul
acesta de o babă cam vitregă la suflet.
În
acest moment mi se pare mai interesantă chestiunea peştişorului de aur. Să
începem prin a pune întrebările cuvenite şi să vedem ce răspunsuri primim…
a)
Cum a apărut peştişorul de aur? Acest peştişor răspunde unei nevoi de miracol…
existente în fiecare leneş. Poate fi ceva imaginat ca fiind mai plăcut decât o
viaţă de huzur obţinută prin rostirea / îndeplinirea unei dorinţe… în dimineaţa
aceea soarele poleia coama valurilor aducând sclipiri de vis unui pescar atins
de plictis.
b)
Există doar un peştişor sau mai mulţi? Clar, doar unul singur! Dacă ar fi mai
mulţi ar creşte şansele să fie găsiţi mai curând, plus că dac-ar fi mai mulţi
s-ar putea isca ceva lupte pentru supremaţie, or având la dispoziţie puteri
supranaturale…
c)
Peştişorul trăieşte doar într-un singur loc? Dacă da, cum explicăm poveştile
care ne atestă că el a fost prins în locuri diferite deci întrebarea care se
pune este aceea cum călătoreşte el dintr-un loc în altul? Cel mai la îndemână
răspuns ar fi acela care invocă puterile lui supranaturale. Ne întrebăm mai
apoi de ce ar călători dintr-un loc în altul? Mânat probabil de treburi
specifice, peşteşti… dar ţinând cont de puterile lui supranaturale, ne întrebăm
de ce nu-şi rezolvă chestiunile apelând la ele, fără să mai fie nevoie să se
deplaseze? Prin urmare deplasarea trebuie să aibă un alt scop, probabil acela
de a se ascunde cât mai bine. Sigur, ne putem întreba de ce să se ascundă dacă
tot are puteri supranaturale. Conchidem că această deplasare are rolul de a
îngreuna prinderea sa. Deducem din acest punct c, că rolul peştişorului nu este
acela de a îndeplini dorinţe ci acela de a fi prins.
d)
De ce este aşa greu de prins acest peştişor? Ar trebui să-i fi cel puţin egal
în puteri dacă nu cumva superior… or aşa stând lucrurile, de ce ai mai dori
să-l prinzi?
e)
De ce peştişorul nu îşi foloseşte puterile supranaturale pentru a scăpa?
Răspunsul se sprijină pe punctul d şi anume, peştişorul îşi face următorul
calcul: dacă am fost prins asta înseamnă că cel care m-a prins îmi este
superior deci nu sunt decât un peşte obişnuit în undiţa unui pescar, dar dacă
hazardul s-a hotărât să-mi joace un renghi, atunci cel care m-a prins se poate
lăsa momit cu îndeplinirea a trei dorinţe… şi iată-mă-s scăpat.
f)
De ce peştişorul în zilele noastre nu mai prezintă interes, el fiind mai mult
subiect de bancuri, unele chiar răutăcioase? Răspunsul e cât se poate de
simplu, a fost inventat loto 6 din 49.
Pe
final, revenim la poveste şi în speţă la acest volum deoarece el poartă semnele
cenzurii acelor vremuri, foarfecele a desprins partea de început şi a lăsat-o
să se piardă. Nu se putea risca o interpretare care l-ar fi adus în gând pe
Hristos… şi totul ar fi putut porni de la numărul 33. Sigur, povestea te poate
pune pe un astfel de drum, în care decriptarea simbolurilor să se facă în acord
cu pildele biblice, dar lipsită de elementul care ar determina aceste asocieri,
ea rămâne o exemplificare curată a zicalei „nemulţumitului i se ia darul”.
Temă: Sunteţi prins asemenea unui
peştişor de aur, cu ce vă răscumpăraţi libertatea?
Autor: A. S. PUŞKIN (6 iunie 1799
– 10 februarie 1837)
Copertă şi ilustraţii: GYÖRGY
MIHAIL
Traducere: AL. PHILIPPIDE
Titlu original: СКАЗКА О РЬІБАКЕ И
РЬІБКЕ (1833)
Redactor responsabil:
V. GAFIŢA
Tehnoredactor: Şt.
MIHAI
Dat la cules 26.10.1962. Bun de tipar 1.03.1963.
Apărut 1963. Comanda nr. 5424. Tiraj 50175. Broşate
49100 + legate 1075. Hârtie offset A de 100 g/m2
700x1000/16. Coli editoriale 1. Coli de tipar 1.
A. 07070. C .Z.
pentru bibliotecile mici 8 (A) (R)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu