Furnicel

            Uite o carte ce stârneşte ceva valuri atunci când navighezi pe internet. Corabia ta, trecută prin multe strâmtori, dacă ai apucat să citeşti o astfel de poveste la timpul ei, navighează prin undele memoriei sub auspiciile unui triunghi al Bermudelor, format din Peripeţiile furnicelului Ferda de O. Sekora, Vulpişor de S. Milorian şi Furnicel scrisă tot de S. Milorian, dar îşi găseşte drumul până la urmă. Ce te faci însă cu acele corăbii care nu sunt în posesia unei hărţi autentice a acestui triunghi şi bâjbâie între laturile lui în căutarea unei ieşiri?

                        … oooo, unde era navigatorul lui peşte prăjit… la soare!

            Ce vreau să zic e că uneori se creează o confuzie între cartea scrisă de O. Sekora şi cea scrisă de S. Milorian, asta pe de o parte, iar pe de altă parte Furnicel beneficiază de povestea mult mai reuşită a lui Vulpişor. Plecând de la premisa că avem ce învăţa de la furnici, ele fiind nişte insecte cu o organizare superioară, povestea dă la o parte moviliţa de pământ a furnicilor şi ne arată felul lor de a vieţui. Accentul cade pe atributele definitorii, atunci când vorbim despre o furnica şi anume, hărnicie, putere, curaj, organizare, isteţime, cuminţenie. Onomastica este elocventă în acest sens, o avem pe Dârza, Hărnicuţa, Cuminţica, Viteaz, Grijulia, Trudnica, Ostaşel şi evident Furnicel.

            Ghid în furnicarul de la rădăcina stejarului ne este Furnicel, suntem alături de el, de la naşterea lui asistată de Grijulia, până la venirea iernii. Învăţăm odată cu el tot ceea ce trebuie să ştie o furnică şi Furnicel pune o mulţime de întrebări. Aflăm cum putem deosebi o furnică zidar, aşa cum este Furnicel, de una care este menită să devină soldat, cum este Ostaşel, prietenul lui Furnicel şi anume furnicile soldat au fălcile mai puternice şi capul mai mare. Aflăm cum comunică furnicile între ele, cu ajutorul corniţelor şi că mai mult de două nu pot lua parte la discuţie din cauza acestui fapt. Aflăm că furnicile sunt oarbe. Aflăm cum se pot căţăra ele pe pereţi foarte alunecoşi la prima vedere. Aflăm despre acidul formic, otrava neiertătoare a furnicilor. Aflăm despre roitul furnicilor. Aflăm despre afide, cârcâiaci, măciucari, rădaşte.  Sunt multe lucruri de aflat, că na! esenţele puternice stau sticluţe mici. Viaţa în furnicar deşi presupune o anumită agitaţie, viteză, tensiune, desfăşurându-se după un anumit tipar şi fiind foarte bine organizată, ajunge destul de repede să devină monotonă şi plată, fără vârfuri… dar vai, această linişte şi organizare superioară este distrusă de furnicile sângerii. Nişte hulpave, dornice de prădăciune şi război, nu le interesează decât să facă câţi mai mulţi sclavi, ca ele să poată huzuri bine merci. Sunt pagini care se citesc cu sufletul la gură, scrise într-un ritm alert, liniştea de până acum este sfârtecată şi de peste tot poţi aduna resturi de furnică, trăieşti vitejia alături de Ostaşel, dar moartea lui nu-ţi rămâne decât ţie, tu, cititorule, trebuie să-i faci faţă. Oraşul este o ruină, cu greu mai poate fi refăcută strălucirea lui, dar nu asta este important şi nici victimele războiului nu sunt importante ci faptul că ouăle, larvele, nimfele de furnică au fost scăpate din fălcile furnicilor sângerii. Acestea din urmă se întorc acasă împuţinate şi nemulţumite de prada de război şi cum nemulţumitului i se ia darul, la fel se întâmplă şi cu sângeriile căci un comando îndârjit de Cuminţica recuperează prada de război a sângeriilor şi le ucid până la ultima. Soarele fiind un tipicar continuă să răsară şi să apună.

            O bucată delicioasă este şi întâlnirea dintre Furnicel şi fratele sau vărul greierului din vestita baladă Greierele şi Furnica. Acest neam vine în furnicar pentru a pune lucrurile la punct şi a răzbuna moartea rubedeniei. Furnicel îi explică greierului că iarna, furnicile dorm un somn lung, aşadar nu ar avea sens să adune rezerve de hrană pentru acest anotimp, deci nu ar fi avut cu ce să-l ospăteze pe greierele venit să ceară cu împrumut câteva grăunţe. Nu poate fi vorba de zgârcenie sau rea voinţă din partea furnicilor, pur şi simplu este doar o neînţelegere.

            Zilele au început să scadă, la fel şi spusele poveştii, frigul de afară îndeamnă spre gura sobei şi spre alte poveşti spuse de o Bunicuţă care a trăit multe…

Temă: Cum scăpaţi de furnici atunci când vă amorţeşte piciorul?

Autor: SERGIU MILORIAN (pseudonim al lui Sigismund Sergiu Zwiebel, 6 septembrie 1901, Bucureşti – 16 decembrie 1969, Bucureşti)

Copertă şi ilustraţii: CLELIA OTTONE

Editura: Tineretului

Redactor de carte: M. Dumitriu

Tehnoredactor: Riza Adrian

Corector: A. Maior

Dat la cules 8.VI.954. Bun de tipar 20.VII.954. Tiraj

15080 broşate + 5020 cartonate. Hârtie ediţiuni tip B

de 65 gr. mp. Coli de tipar 8,5. Coli de editură 7,35.

Ft. 135x210. Comanda editurii 1136. Ediţia I. Preţul

per ex. lei 2,80 broşate, lei 5,45 cartonate. A. 02033.

Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare (8 R).