Uşa
şi fereastra au funcţionalităţi diferite, uşa mai degrabă închide un spaţiu,
delimitându-l, pe când fereastra deschide spaţiul, permite trecerea de la
interior la exterior şi invers. Omul devine prin închideri şi deschideri
succesive, prin trecerea în interior a ceea ce află la exterior. Trebuie să te
închizi bine şi să te deschizi la momentul potrivit… să ne imaginăm o casă care
are doar uşi, cel de dinlăuntrul casei va putea doar auzi ce se întâmplă afară,
oricât de mare i-ar fi acuitatea auzului, el ar fi limitat… şi aşa, au apărut
ferestrele, ele satisfac nevoia de închidere (securitate) dar şi nevoia de
cunoaştere… ai stat vreodată la fereastră şi ai văzut…
…
am văzut o mulţime de bunătăţi înăuntru, dar era închis!
O
fereastră nu poate fi deschisă de dinafară decât cu forţa, caz în care, avem o
pătrundere prin efracţie. Dacă fereastra o găsim deschisă, avem fie neglijenţă,
fie invitaţie, cert este că ne putem face intrarea adoima lui Peter Pan, un
băieţel cu o imaginaţie debordantă, pus pe hârjoană şi dornic de a face noi
recruţi care să-l ajute în jocurile puse la cale de el. Petre Pan creşte
aripile imaginaţiei şi ne învaţă să zburăm în Ţara de Nicăieri, adică oriunde
se află un copil. Cu toate că vedem voioşie, antren, jovialitate, efervescenţă,
spirit de aventură, camaraderie, francheţe, Peter Pan ascunde o melancolie, o
tristeţe pe măsură. Refuzul lui de a se maturiza, trebuie privit ca un act pe
deplin volitiv, conştient, el simte că nu este complet, el are nevoie să i se
spună poveşti căci spusa lor îl încălzeşte asemenea unei păturici dragi, îl
face să se simtă ocrotit. În jocul acesta serios el are nevoie de un partener
pe măsură şi el va fi Wendy, fetiţa cea mare a familiei Darling. Wendy va şti
să se joace de-a mama, fiind la înălţimea aşteptărilor lui Peter pentru că
doamna Darling este o mamă model. Lui Peter nu-i rămâne altceva de făcut decât
s-o convingă pe Wendy şi fraţii ei să intre în jocul lui. Nimic mai simplu, le
va arăta cum pot zbura şi îi va câştiga cu uşurinţă de partea sa. Gata,
aventura poate începe! Dar despre ce aventură este vorba? Maturizarea – iată un
cuvânt ce poate fi definit mai degrabă din punct de vedere fiziologic decât
psihologic, acest proces atât de complex mi se pare a fi cheia de boltă a
întregii povestiri.
Avem
o poveste serioasa, cu multe resurse si bogată în posibile interpretări, ca de
altfel orice lucru bine făcut, dovadă succesul pe care îl are şi în prezent.
Bine, popularizarea personajelor se poate datora în buna parte si companiei
Disney, care a făcut din Peter Pan şi Tinker Bell simboluri ale lumii de basm.
Asta se poate verifica uşor întrebând orice copil dacă a auzit de cele două
personaje, răspunsul va fi prompt si afirmativ. Mi se pare potrivit, ca ori de
câte ori avem ocazia să mergem direct la sursă şi să vedem cum stau lucrurile,
în cazul de faţă mă gândesc la cum o înfăţişează Disney pe Tinker Bell. Se ştie
că în cazul personajelor celebre, cum ar fi Tinker Bell, dar putem vorbi şi de
piticii din Albă ca Zăpada, de mica sirenă, transformarea lor în desene animate
atrage uneori după sine o edulcorare a trăsăturilor de personalitate, alteori
aceste trăsături sunt omise sau chiar inversate, totul pentru a crea un
caracter pe potriva aşteptărilor. Viteza de desfăşurare a desenelor animate nu
lasă prea mult loc nuanţelor, acestea pot fi descoperite doar mergând direct la
sursă, astfel nu vom vedea în desenele animate o Tinker Bell răzbunătoare,
invidioasă, geloasă, capabilă de mari sacrificii, la un moment dat (în poveste)
ea va bea otrava pregătită de Hook şi astfel îl salvează pe Peter. Povestea are
tot timpul pentru a explica, a descrie, a construi, a deschide şi închide ochii
asupra unor sensuri şi înţelesuri care nu pot fi prinse într-o imagine în mişcare.
Ţinând cont de cele de mai sus se impune o precizare şi anume, textul cărţii de
faţă este o adaptare a poveştii pentru o versiune bogat ilustrată.
Temă: Explicaţi de ce zânele se
nasc doar la primul râs al copilului.
Autor: JAMES MATTHEW BARRIE (9
mai 1860 – 19 iunie 1937)
Copertă şi ilustraţii: LIVIA RUSZ
Traducere: OVIDIU CONSTANTINESCU
şi ANDREI BANTAŞ
Titlu original: Peter and Wendy
Editura: Ion Creangă.
Lector: MARIETA
NICOLAU PLĂMĂDEALĂ
Tehnoredactor: KLARA
GALIUC
Bun de tipar: 25. X. 1986
Apărut: 1987
Coli de tipar: 15
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu