În ţara lecţiilor neînvăţate

            Am citit acu ceva vreme o prezentare a acestei cărţi, mi-a plăcut tare şi cum îmi dau seama că nu am meşteşugul de a face una mai bună, pun un link către aceasta. Prezentările fiind făcute îmi voi îngădui să mă aventurez pe tărâmul interpretărilor cu o escală în Biblioterapie la The School of Life (Alain de Botton).

            Cititul unei cărţi ca modalitate de a face faţă provocărilor reale, provenite din faptul că trăim într-o lume aşa cum este ea, nu reprezintă o noutate. Cartea se poate constitui cu uşurinţă într-un refugiu, universul ei – cel puţin în mod teoretic – ar trebui să fie accesibil oricui ştie să citească. Cititul reprezintă un act de solitudine, această activitate ridică între cititor şi mediul lui înconjurător o barieră temporară. Scopul acestei izolării este anularea influenţelor mediului înconjurător, astfel încât cititorul să fie permisiv doar la universul cărţii. Se urmăreşte în felul acesta interiorizarea diferitelor aspecte descrise în carte, astfel încât la întoarcerea în lumea reală, cititorul dispune de un set îmbunătăţit de atitudini, de perspective, de modalităţi de relaţionare, am putea spune că este upgradat.

            În contextul de mai sus cititul poate fi privit ca dezvoltare personală, totuşi cititul cărţilor va fi mereu o combinaţie de dezvoltare personală, de loisir şi consolare (Robert McCrum). Fiecare dintre cele trei aspecte reuşeşte să fie o motivaţie de sine stătătoare pentru actul cititului, uneori citim din pură plăcere, alteori învăţăm citind şi altădată ne consolăm, văzând că nu suntem singuri/i…Biblioterapeutul, în urma unei discuţii pe marginea unei ceşcuţe cu ceai şi a unui biscuit bun, dar scump, ţinând cont că o astfel de şedinţă costă de la 20 £ până la 70 £, propune o listă de lectură, se presupune că citirea acestor cărţi cuprinse în listă va duce la reorganizări superioare, cu alte cuvinte… dă pagina şi treci mai departe.

            Dar care este mecanismul prin care cititul unei cărţi poate aduce schimbarea în viaţa lectorului? Acest mecanism este reprezentat de identificarea cu personajul principal (bine, aici este de discutat asupra criteriilor în urma cărora se stabileşte un astfel de personaj), acesta trebuie să-l ajute pe cititor să se înţeleagă. Povestea, basmul în cazul nostru, reprezintă scena unde se joacă personajele lumii ficţionale, investite fiind cu aspecte ale Sinelui cititorului, care nu ar putea fi exprimate în lumea reală fără a nu fi sancţionate. Trebuie ţinut cont de faptul că basmul / povestea reprezintă o metaforă ce exprimă în mod convenabil aspiraţiile adulţilor, iată  cum formulează Victor Perestukin aceste aspiraţii: „Tata zicea că orice om poate să-şi făurească o voinţă şi un caracter dârz dacă ştie să lupte împotriva greutăţilor şi să înfrunte orice primejdie. Dar eu împotriva cui să lupt? Tata spune că împotriva lenei.” În psihologie depozitarul regulilor morale este Supraeul, nu mai vorbim de faptul că această prescripţie Victor Perestukin şi-o interiorizează ca venind din partea tatălui. Mergând în aceeaşi direcţie a stabilirii corespondenţelor între diferitele personaje şi instanţele psihice, îl vom identifica pe Victor Perestukin cu Eul şi pe motanul Kuzea cu Sinele. Mie personal mi se pare că personajul principal este motanul Kuzea, el îl reprezintă pe adevăratul Victor Perestukin. Acest motan poate fi identificat cu principiul plăcerii, el de fiecare dată pledează pentru o rezolvare rapidă şi convenabilă a tuturor încercărilor la care este supus Vitea – ce atâta bătaie de cap „Kuzea mă sfătui să scriu la nimereală. Dacă n-o să fie bine, o să îndrept pe urmă.” În ciuda acestor sfaturi practice, de câştig în doi paşi, Kuzea îl va salva pe Victor Perestukin de câteva ori bune, asta demonstrându-ne ca adevărata resursă este în noi înşine.

            În ţara lecţiilor neînvăţate are subtitlul de basm, privind lucrurile din perspectiva lui Sheldon Cashdan, el cuprinde cele patru acte ale unui basm a) travesarea (trecerea eroului într-un tărâm străin), b) întălnirea cu o prezenţă rea (Virgula, Ursul Polar, Biciclistul, Vaca), c) lupta din care eroul iese învingător şi d) sărbătorirea în cazul de faţă nu avem o nuntă ca-n poveşti, ci avem un sărut din partea mamei, fără ca aceasta să ştie de schimbarea în bine a băieţelului ei pe care îl iubeşte.

            Această poveste are trei părţi, la noi a fost tradusă numai prima parte.

Temă: Adaptaţi expresia Omul potrivit la locul potrivit din perspectiva biblioterapiei.

Autor: LIA GHERASKINA (16 octombrie 1910, Novorossiysk – 14 martie 2010)

Copertă şi ilustraţii: V. CIJIKOVA

Traducere: M. SÎNTIMBREANU şi E. NIŢĂ

Editura: Tineretului

Redactor: ALEXANDRINA ŢIMPĂU

Tehnoredactor: MARIANA PUŞCAŞU

Dat la cules 6.03.68. Bun de tipar 5.08. Apărut 1968. Comanda nr. 8296. Tiraj 30140

Hîrtie offset A de 100g/m², 540x840/8. Coli editoriale 7.68. Coli de tipar 7. A. 8R-93