Această carte poate fi câştigată aici
Eu nu am ştiut ce este acela un pricolici, deşi se pare că o viaţă întreagă de şcolar l-am găzduit la mine în dulap. Este un spiriduş, un duh buclucaş pus pe şotii, care-i face pe copii să nu îşi găsească cu uşurinţă lucrurile de care au nevoie. Amestecă aşa de tare lucrurile încât te trezeşti în ora de română cu caietul de istorie, iar cartea pe care trebuia s-o duci la bibliotecă astăzi, ia-o de unde nu-i, e pusă într-un loc pe care doar pricoliciul îl ştie. Deşurubează în taină capacul călimării cu cerneală şi când vrei să-ţi faci plinul, faci ditamai pata pe covor…consumi toate plicurile cu Pic în speranţa că vei remedia situaţia şi nu faci decât să extinzi teritoriul cucerit de cerneală. E drept, acum nu se mai vede albastrul acela intens, dar nici covorul nu mai are verdele de altădată.
Eu nu am ştiut ce este acela un pricolici, deşi se pare că o viaţă întreagă de şcolar l-am găzduit la mine în dulap. Este un spiriduş, un duh buclucaş pus pe şotii, care-i face pe copii să nu îşi găsească cu uşurinţă lucrurile de care au nevoie. Amestecă aşa de tare lucrurile încât te trezeşti în ora de română cu caietul de istorie, iar cartea pe care trebuia s-o duci la bibliotecă astăzi, ia-o de unde nu-i, e pusă într-un loc pe care doar pricoliciul îl ştie. Deşurubează în taină capacul călimării cu cerneală şi când vrei să-ţi faci plinul, faci ditamai pata pe covor…consumi toate plicurile cu Pic în speranţa că vei remedia situaţia şi nu faci decât să extinzi teritoriul cucerit de cerneală. E drept, acum nu se mai vede albastrul acela intens, dar nici covorul nu mai are verdele de altădată.
Să
vedeţi câte i s-au întâmplat şi Cătălinei, de se minunau toţi cei din jur cum o
fetiţă aşa de mică şi drăgălaşă poate avea aşa de multe şi mari necazuri. Doar
pisica cu ochii ei ageri l-a dibuit pe pricolici şi a insistat să-i dea o
lăbuţă de ajutor, dar când a sărit după spiriduş acesta s-a ascuns după
călimară şi urmarea se scurge într-un mic pârâiaş albastru… uite d-aia e bine
să aibă şcolarul o pisică prin apropiere. Nu-i vorbă, e bun şi un căţel, dar
acesta este specializat pe ronţăitul temelor.
Şi
cum orice naş îşi are naşul aşa şi pricoliciul Alandala şi-l găseşte pe al său.
Acesta este mama Cătălinei, care îi şopteşte fiicei sale la ureche un secret…
şi să-l vezi pe pricolici cum fuge înnebunit de sub cărţile răvăşite sub
maldărul de haine de sub pat şi de aici în ciorapul atârnat şi de aici în
buzunarul şorţuleţului pătat şi de aici, supărat cu mâna streaşină la ochi, pleacă cu mers apăsat în căutarea unui loc mai puţin ordonat.
Copiii
au tendinţa naturală de a lăsa lucrurile să
crească peste tot… imaginaţi-vă o
noapte grea şi-ntunecată, în care un picior de tată, calcă cu talpa grea o
jucărie ce nu-i de catifea. Vă asigur ca acesta este unul din motivele pentru
care au fost inventate pluşurile. Părinţilor nu le rămâne altceva de făcut
decât să strângă, să cureţe, să dreagă boroboaţele, să rânduiască şi să
aranjeze, să ordoneze, să încurajeze.
Câţi
copii îşi curăţă singuri pantofii de noroi? Câţi copii îşi fac din proprie
iniţiativă pantofii cu cremă? Sigur nu este cazul băieţelului din povestea Doi bocăncei, ca vai de ei! Oho, ce s-au
mai bucurat bocănceii, când au văzut pe mâna, pardon! piciorul, cui au încăput.
Ei au văzut că-n cooperativă a intrat un băieţel curăţel, dar nu ştiau că tatăl
avusese grijă de el. Ce i-a mai umflat şi apa şi plânsul când au văzut că pot
fi încălţaţi în picioare fără ca băieţelului să nu-i pese de nici o culoare,
asta ca să nu mai vorbim de strălucire. Asta până într-o zi când au hotărât să
plece în lumea mare, nu pentru a întâlni alte picioare, ci nişte mâini
săritoare, care să aibă grijă de ei.
Nu
vă povestesc despre Acul n-are minte
sau Hoaţa Vântului, două poveşti
delicioase şi la fel de moralizatoare, am eu o surpriză în sac căci…
sărbătorile vin! Vreau să vă spun că aceste poveşti aduc în prezent momente din
trecut, care altfel sunt uitate cu desăvârşire, este cazul strângerii apei de
ploaie în butoaie, butii, boloboace şi alte recipiente, cunoscătorii ştiu ce
păr mătăsos şi ce de spumă face apa de ploaie, în comparaţie cu cea de la
fântână, este cazul cooperativei, cuvânt care se referă la magazinul sătesc cu
două raioane, unul de fierărie şi celălalt pentru… doamne. Au fost momente în
care copiii îşi cumpărau diferite lucruri dând la schimb… ouă! Dar acum toate astea par poveşti spuse de bunici ce ar da orice pentru timpul petrecut cu nepoţii lor.
Temă: Explicaţi într-o scurtă
compunere de ce este necesară ordinea în camera copilului.
Autor: LUIZA VLĂDESCU
Copertă şi ilustraţii: MIRCEA
POSSA
Editura: Tineretului
Redactor: IOANA RICUS
Tehnoredactor:
GABRIELA ILIOPOLOS
Dat la cules 20.09.1968. Bun de tipar la 23.04.1969.
Apărut în 1969. Comanda nr. 6329. Tiraj 16140.
Hârtie offset A de 100 g/m2 540x840/8
Coli editoriale 2,30. Coli de tipar 4.
A./4367. C. Z. pentru bibliotecile mici 8R – 93
Știu că poate sună banal dar mulțumesc pentru acest blog! :)
RăspundețiȘtergereCu plăcere... să ştiţi că îmi plac încurajarile :)
ȘtergereExtraordinar blog. Pacat ca nu gasim si cartile.
RăspundețiȘtergereMulţumesc, scrieţi-mi pe catecevadesprecc arond gmail dot com şi cine ştie poate pricoliciul vă va face o vizită :)
ȘtergereEste cartea preferată a copilăriei mele. Din păcate nu se mai găseste! Sunt învăţătoare şi le povestesc copiilor din fiecare generaţie povestea pricoliciului, dar mi-ar plăcea să le citesc şi celelalte poveşti copiilor mei.
RăspundețiȘtergereSus la inceput de postare este un link care va duce spre o ghicitoare, incercati un raspuns si oricum ar fi, cartea va fi a dumneavoastra, nu prea a dat lumea buzna :) Mai sus este si mailul meu, imi scrieti acolo si gasim o solutie sa va trimit cartea.
ȘtergereAm primit cartea in clasa întâi ca premiu,dar din păcate am daruit-o.Mi ar placea sa pot sa o găsesc pentru ca lucrez in învățământ si am mare nevoie de aceste povesti minunate.
RăspundețiȘtergere