Când
eşti copil ai parte de întâmplări care te sensibilizează, care creează
premisele unui răspuns de un anumit fel… nu vei şti decât arare ori – adult
fiind – ce anume te-a făcut să ai un comportament, o atitudine, o propensiune.
Alegerea exercitată în urma unei deliberări de motive, este poate cea mai
redutabilă armă a liberului arbitru, această posibilitate de a opta în
cunoştinţă de cauză ascunde o iluzie şi anume, mulţimea de posibilităţi este
finită (nici nu ar fi productiv să fie infinită) dar diferă pentru indivizii
puşi în aceeaşi situaţie. Aceasta este iluzia, îţi este dat să alegi, dar alegi
din ceva predeterminat de experienţele anterioare, trebuie să-ţi fii un bun
istoric pentru a recunoaşte sedimentele trecutului în acţiunile prezentului…
-
… şi toate astea doar din cartea asta de poveşti?
Da,
sunt opt poveşti, opt crâmpeie de viaţă, momente surprinse în devenirea lor
semnificativă pentru eroii noştri, un cocoş pitic; un băieţel a cărui mamă s-a
îmbolnăvit de „inimă rea”; o fetiţă poreclită Târâş; un băieţel cu-n smoc de
păr rebel în frunte, de pe urma căruia s-a ales cu alintul Ciufuleţ; doi fraţi
şi o mamă bolnavă; Maricica şi Milică, o fetiţă de şase ani şi vecinul ei ceva
mai mare; Griguţă, păsărarul şi un băieţel care adăposteşte un căţel care se va
dovedi năzdrăvan, dar nu o va arăta lumii ştiinţa lui de a cânta din fluier,
care la rândul lui este fermecat, având puterea de a menţine tânăr pe cei cu
suflet bun.. O pare din poveşti sunt construite în jurul bunătăţii candide, de
care numai copiii sunt în stare deoarece ei pot asocia liber cuvintele
adulţilor, cu dorinţele lor şi cu realitatea, cunoscut fiind faptul, că un băţ
poate fi pentru un copil aproape orice, de la cal, la baghetă de dirijor,
translatarea dintr-o stare în alta se face imediat, în funcţie de interesele
jocului… aşa se întâmplă şi în povestea Inimioare,
inimioare! unde un băieţel află, ascultând vorbele adulţilor, că mama lui
s-a îmbolnăvit de „inimă rea”. Care este cel mai simplu remediu în acest caz? O
inimă de turtă dulce, pe care o va cumpăra din puţinii bani pe care îi are
strânşi. La fel şi în povestea Cordeluţa
albastră, în care un frate (care o face pe doctorul) şi o soră, care are o
păpuşă bolnavă, descoperă un leac pentru boala păpuşii, dar şi mama suferă de
acelaşi lucru ca şi păpuşa şi cine să primească cordeluţa albastră, care pusă
pe rană, o vindecă ca prin minune. Opţiunile sunt limitate, efectele sunt
neprevăzute, alegerea, deşi dificilă, este cea corectă. Alte câteva poveşti
explorează momentul, prielnic sau nu, asta rămâne de constatat ulterior, al
zborului din cuib. Surprinzător – oarecum – pentru acest moment al testării
aripilor, este mobilul, impulsul zborului, cam de fiecare dată e vorba de
experienţe resimţite ca fiind nedrepte, părtinitoare, cauzatoare de a arăta
lumii de ce eşti în stare… în Pit şi
Pitulice un cocoş pitic predispus la a suporta ciocănelile celor mai mari
ca el, în cap îşi ia lumea în plisc şi pleacă departe, înspre o soartă mai bună
şi o întâlneşte în persoana unei fetite pe care o cheamă Pitulice. Lucrurile
frumoase sunt complicate de dorul de casă şi Pit hotărăşte o nouă plecare, pe
care o va încerca mai întâi sub forma unui vis. O poveste aparte este Căsuţa lebedei în care, pe patul alb ca
o coală de hârtie este tratat sentimentul de vinovăţie la copii. Poveştile
merită citite, pentru că ele însele pot fi momente care creează sensibilităţi.
Temă: Amintiţi-vă de o poreclă şi
de momentul ei generator.
Autor: SARINA CASSVAN ( 3
ianuarie 1894, Bacău – 8 ianuarie 1978, Bucureşti)
Copertă şi ilustraţii: TIA PELTZ
Editura: Tineretului
Redactor responsabil:
IOANA RICUS
Tehnoredactor:
GHEORGHE CHIRU
Dat la cules: 26.08.1967. Bun de tipar: 01.12.1967. Apărut 1967.
Comanda nr. 7820. Tiraj 44 140. Hârtie: ofset A de 100 g/m2
700x1000/16. Coli editoriale: 4,32. Coli de tipar: 4. A . 14 416.
C.Z. pentru bibliotecile mici 8R-93
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu