A murit Luchi

 

                Cât timp este nevoie să treacă pentru ca fapte, momente, amintiri să poată fi povestite cu duioșie? Este nevoie de experiență de viață, este nevoie de un anumit fel de a privi lucrurile, este nevoie de o rafinare a spiritului. Să fie lucrurile acestea valabile doar pentru cel care povestește? Mă tem că nu, ele sunt necesare și pentru cel care citește.

            Tocmai de aceea cred că această carte nu este pe potriva copiilor. Sigur, e poate fi citită și apreciată, dar frumusețea ei nu va fi cunoscută decât mult mai târziu. Mai nimerit mi se pare ca această carte să fie citită de un bunic, poveste cu poveste și explicat pe alocuri cum devine treaba. O, dar ne trebuie un bunic special, un bunic care se pricepe la vorbe, un bunic care poate să închidă într-o mângâiere, ani de suferință. Bunicul modern care știe să umble pe tabletă și are habar de cum se fac setările la un modem își va prinde urechile în aceste povești.

            Da, o carte complicată și nu atât din pricina cuvintelor pe care nu le mai folosim astăzi și al căror sens trebuie căutat în dicționar și faptului că aceasta îți taie aripile simțirii. Nu, nu din pricina asta este complicată ci din momentele pe care le redă, nu ai cum să ajungi la aceste momente, nu ai cum să le înțelegi. Legătura ta cu trecutul acela s-a frânt de multe generații. Doar un singur exemplu: când ați încercat ultima dată să scoateți un malac din apă? Sigur, exagerez! dar în carte sunt astfel de momente, este ca și cum ai merge într-un cimitir unde nu cunoști pe nimeni și citești nume la întâmplare. Știi că este un loc trist, dar nu simți nimic.

            Mă enervez pentru că îmi place această carte și îmi dau seama că astăzi poveștile acestea suferă asemeni unui bătrân care stă pe prispă și se uită în lungul drumului să vadă dacă din rata care a oprit la colț coboară cineva din familie. Îmi dau seama că ultima frază este seacă, uscată precum urechiușa babei, gogoșile pe care mi le făcea bunica când eram eu mic.

            Mă enervez pentru că îmi place această carte și uite că nu reușesc să povestesc și eu despre întâmplări asemănătoare și mă cramponez de faptul că aceste povești vor deveni inaccesibile. Ce naiba, sunt atâtea cărți din aceeași perioadă care suferă și ele. Nu știu, dar cumva îmi pare mai rău după poveștile astea. Nu îmi dau seama de ce, poate nu sunt pregătit să o fac.

            Oricum, vreau să vă povestesc despre malac. Ideea este că eu nu am văzut niciodată în realitate un malac în apă, în schimb am văzut vaci. Dar îmi aduc aminte de mamaia mea care îmi povestea despre cum se mai chinuia să scoată malacul din apă. Bineînțeles cu nu reușea și ăsta ieșea din apă când avea el chef.  Știu ce înseamnă să te duci înaintea vacii și să o aduci acasă, dar ea să se ia după aia a lu' țața Reta și să facă dreapta pe linia a doua și pe urmă să faci un ocol până devale la nea Florică, că acolo s-a oprit și să o aduci acasă mânând-o de la spate cu joarda. Și pe urmă să scoți o găleată de apă și să-i dai să bea și să vezi botul ala mare și umed cum soarbe din găleata aia și să te minunezi că tu bei cu cana. Uite, d-asta zic că poveștilor astora le face bine să fie citite în doi, adult și copil. Și nu contează până la urmă, dacă partea mai bătrână din ecuație este una modernă căci prin alambicul sufletului ei vor fi trecut multe și multe vor fi sublimat. Sigur, nu îndemn să-i dăm copilului tărie, dar e bine să știe că forța lucrurilor frumoase poate sta în detalii care trec neobservate.

            A, și încă ceva! Dacă citiți și ajungeți la povestea Vine „Iură”, vă rog, spuneți-mi și mie despre ce este vorba acolo.

  Temă: Învățati cântecelul Șapte gâște potcovite.

  

Autor: OTILIA CAZIMIR (12 februarie 1894, Cotu Vameș, jud. Neamț – 8 iunie 1967, Iași)

Copertă și ilustrații: ADRIANA MIHĂILESCU

Editura: Tineretului

 

Dat la cules 07.07.1965. Bun de tipar 04.12.1965.

Apărut 1966.     Comanda nr. 7022.    Tiraj 30160

Broșate 28100 + legate 2060. Hârtie ofset A de 100

g/m² 700 x 920/16. Coli editoriale 8,78. Coli de tipar 9

A.T. 16197.    C.Z.   pentru bibliotecile mici 8R – 93.