Hörbe cu pălăria cea mare

        Această carte poate fi câştigată aici   

       O poveste asemenea unui râuleţ ce-şi adună afluenţii de-a lungul drumului, devenind un curs de apă învolburat, având căderi repezi, cotituri bruşte, luând decizii înţelepte şi sfârşind calm şi aşezat pe undeva pe la şes… sau şezătoare, unde se povestesc întâmplările adunate de-a lungul şi de-a latul drumului.

            O filosofie de viaţă stă ascunsă în alegerea lui Hörbe ca într-o zi de lucru, într-o zi în care trebuie făcută marmelada de afine roşii, să hotărască o plimbare, o drumeţie, căci frumosul este acela care-l ademeneşte pe  Hörbe afară din casă. El are ochi pentru frumos, îl simte şi vrea să-l descopere, să-l trăiască, chiar dacă este o zi de miercuri.

            Piticul nostru, este un pitic chibzuit, îşi ia merinde atât pentru el, cât şi pentru o gură în plus… „pentru mine va fi destul…gândi el. Dar poţi să ştii dinainte cu cine te întâlneşti pe drum?” Verifică dacă la plecare lucrurile sunt lăsate în ordine şi îşi ia toiagul de drumeţie. Este timpul pentru primul afluent şi anume căutarea unui companion, din păcate nu dă decât peste cicălitori (Seff-Cicălitorul), peste supraresponsabili (Dittrich-Rădacină şi Keil-cel-Şchiop), peste inimi de iepure (Leubner-cel-Mic) … nu-i rămâne altceva de făcut, decât să dea răspunsuri potrivite şi să-şi vadă de drumeţie.

            Apăi îşi vede, până când oboseşte şi hotărăşte că-i timpul de-o gustare. Va mânca, iar firimiturile le va împărţi cu nişte furnici drăguţe… care vor veni valuri, valuri peste el, pentru ca na! prăjitura de pitic este tare gustoasă.

            Râuleţul nostru o ia la vale, la sănătoasa pentru a scăpa de valurile de furnici şi ajunge la râul cel mare, se impune o decizie! Ce-i de făcut, că de joacă cu furnicile nu-i, iar de înotat nu poate fi vorba… nu ne rămâne decât să plutim. Este momentul de a descoperi meseria lui Hörbe şi secretul lui - ??? Rămâneţi pe uscat furnicilor şi la revedere.

            Apele s-adună şi spre o cascadă se îndreaptă şi nu-i glumă! Noroc cu Zwottel, un  spiriduşo-duh al pădurii, care-l va salva pe Hörbe de la înec.

            Urmează confesiuni, alte aventuri, o a doua salvare a lui Hörbe şi o prietenie adevărată… să nu uităm de reîntoarcerea în Pădurea-Celor-Şapte-Coline şi reaşezarea piticului la casa lui. De acum încolo nu va mai locui singur, ci îl va avea pe Zwottel alături.

            Există şi o partea a doua – Hörbe und sein Freund Zwottel (1983) – din păcate nu a fost tradusă şi în limba română.

Temă: Când aţi luat cea mai recentă hotărâre sub impulsul frumosului?

Autor: OTFRIED PREUßLER, ortografiat şi PREUSSLER (20 octombrie 1923, Reichenberg)

Copertă şi ilustraţii: OTFRIED PREUßLER

Traducere: CHRISTA RICHTER

Titlu original: Hörbe mit dem großen Hut (1981)

Editura: Ion Creangă.

Lector: SINGER SANDU

Tehnoredactor: CONSTANTIN GOSAV

Bun de tipar: 2. X. 1984

Coli de tipar: 6,75