Insula căpitanului Haşaşar

            Amintirile sunt ca nişte exponate de muzeu. Lumea lor este făcută pentru ochiul nostru intern sau urechea altora. Curatorul acestui muzeu este memoria, care pe zi ce trece clasează, etichetează, depozitează, îndosariază... organizează expoziţii mai mult sau mai puţin tematice. Spaţiul de expunere este asemeni unui labirint, te poţi pierde cu uşurinţă în periplul tău... ai nevoie de un fir al Ariadnei pentru a ieşi la o lumină, la un capăt. Indicatoare sunt în acest spaţiu, dar unele sunt strâmbe şi chestia este că nu ştii care cum sunt. Se impune stabilirea unui criteriu care să ne permită validarea direcţiei. Care este acest criteriu? Pentru tine nu-l ştiu, abia de-l dibuiesc pentru mine!

            Povestea de faţă este o invitaţie la muzeu... la un muzeu al tablourilor despre vremuri trecute, dar nu uitate definitiv. Multe tablouri te strigă să le priveşti, te fac să întorci capul, să rămâi o clipă, să fugi, să contempli, să regăseşti ceea ce nici nu ştiai că ai rătăcit, să te întrebi cine este pictorul care a pictat aşa de bine folosind doar alb şi negru... pe vremea aceea nu exista varianta în culori.

            Mă voi opri asupra câtorva tablouri în care am regăsit conturul unor experienţe comune şi voi expune pentru cei care vor dori să viziteze muzeul. Avem aşa: Copil spărgând lemne, Fraţi limpezind rufe la puţ, Copil căruia i se scot ochii, Copil cu fantezie ce-şi rezolvă problemele imaginând, Copil neascultat de părinţi… mai sunt şi tablouri specifice epocii, căci arta trebuia înregimentată sub stindardul omului nou, înflăcărat de dorinţa arzătoare de a pune binele colectivităţii înaintea interesului propriu. Conştiinţa morală a copilului trebuie trezită şi îndreptată în direcţia trasată de organele de conducere…Pionieri ţinând şedinţă, Pionieri recunoscând greşeala, Pionieri făcându-şi autocritica, Pionieri în grădină… deh, într-un muzeu se găsesc multe lucruri.

            Ghidul nostru este David, un băieţel de clasa a IV-a, care ne conduce de-a lungul muzeului propriu situat în insula căpitanului Haşaşar, o grădină părăsită şi propusă după îndelungi frământări şi prietenilor lui. Aici vor descoperi frumuseţea anotimpurilor, vor discuta incidentele petrecute la şcoală, îşi va ostoi temerile de copil lepădat [autoarea nu se teme de lucrurile tari, vom găsi cinism, ironie, o doză bună din realitatea acelor vremuri cu referire strictă la educaţia unui copil primită de la părinţi], vor avea materie primă – cireşe – pentru a porni o acţiune de binefacere, acţiune care-l va învenina şi mai mult pe colegul lor Vuk şi aşa pornit împotriva lui David şi-l va determina să-l denunţe pe acesta ca fiind hoţ. Cam acesta este momentul în care copiii încep să se transforme în pionieri, lăsând preocupările lor naive şi asumându-şi responsabilităţi.

Temă: Pe baza a ce se face intrarea în muzeul dumneavoastră?

Autor: JAROSLAVA BLAŽKOVÁ (15 noiembrie 1933, Velké Meziříčí )

Copertă şi ilustraţii: VÁCLAV KABÁT

Traducere: NICOLAE TEICĂ şi TRAIAN IONESCU-NIŞCOV

Titlu original: Ostrov kapitána Hašašara (1962)

Editura: Tineretului

Redactor responsabil: MIMI WESTFRIED

Tehnoredactor: GABRIELA TĂNASE

Dat la cules 21.09.1965. Bun de tipar 11.12.1965

Apărut 1965

Comanda nr. 6947. Tiraj 30140

Hîrtie velină de 80 g/m², 700 X 1000/24

Coli editoriale 6,59. Coli de tipar 7.

A.T. 2496. C.Z. pentru bibliotecile mici 885 – 93 – R