Pușculița bunicului

 

           Alerg cuvintele căci vreau să le prind, vreau să le pun în coloane, disciplinate le vreau, să nu îmi iasă din rând, să nu îmi spună mie tromboane și când le chem la raport să vină cu tone-n vagoane. Eh, una din dorințele mele căci uneori tare mă chinuie lipsa cuvintelor potrivite... cuvintele se subsumează unei idei, unei explicații, unei descrieri, ele nu pot fi aruncate așa ca într-o salată și apoi să pretinzi că... mamă, ce mustoasă este! Sunt cu această carte într-un astfel de moment, nu reușesc s-o prind de nicăieri. Sigur, locul ei este aici, în perioada aceasta în care se punea problema fantasticului, perioada în care basmul trebuie reciclat, dar uite, dacă cuvântul basme apare pe coperta cărții din ediția rusească din 1957 sau 1964, acest cuvânt este scos din ediția românească. De ce basmul ridică o asemenea problemă?

            Răspunsul pe care mi-l dau este acela că totul trebuie făcut prin muncă, prin forța brațelor, efortul trebuie să fie conștientizat, simțurile, dispuse uneori să ne înșele trebuie să fie ținute în frâu și folosite doar pentru a obiectiva realitatea, pentru a-i da contur clar și palpabil. Basmul, ca întâmplare petrecută de demult...”viețuiește cât viețuiește printre oameni și, iaca, își dă duhul. Sau doarme. Și doarme un an-doi... doarme o sută de ani. Doarme două sute de ani. Doarme până ce viața îl trezește. A dormit un somn nesfârșit și, când a fost trezit, l-au îmbrăcat în straie noi, căci cele în care adormise cândva erau aproape putrezite. Priviți cum arată el acum, trezit la viață, în veșmânt schimbat.“ Basmul trebuie să explice realul, nu să fie o poartă către tărâmuri fantastice.

            În acord cu cele de mai sus, spuse de autorul cărții de față, basmul ar trebui să se dezvolte în trei direcții, basmul științific, basmul de “idei” și basmul școlar. Se pot citi mai multe în Gazeta Literară, nr. 22 (324) din 26 mai 1960 în articolul probleme ale literaturii pentru copii – exemplarul este disponibil pe net.

            Basme de genul Cum s-a însurat focul cu apa, Cum a fost înhămat samovarul, Moș Auto sunt exemple de basm științific. Aici sunt explicate fenomene fizice, chimice fără a cădea în tehnicisme greu de digerat. Un singur exemplu, Moș Auto... trebuie să recunoaștem de la început că titlul este deosebit și special este și acest moș la a cărui vorbă spusă în șoaptă – Fii ca mine! – toporul pădurarului lucra fără să-l mânuiască cineva, hârlețul bătrânelului care se istovea muncind, la auzul cuvintelor începea să sape singur pământul și să-l azvârle unde trebuie, ba chiar și pe bătrâna care spăla la râu a ajutat-o transformându-i albia de spălat rufe...”de cum se ivea pe undeva Moș Auto și rostea cuvântul vrajit, de îndată unealta se și pornea să lucreze singură.“ Dar timpul a trecut, moșul a murit iar uneltele aduse la viață de către el s-au uzat de prea multă folosință, dar povestea a rămas și peste ani cei care o ascultau o considerau o simplă trăsnaie, doar că unii au încercat să afle care era cuvântul vrajit și nu au reușit, dar alții mai înțelepți și-au pus mintea la contribuție și mâinile la lucru și au construit... lopata ce sapă singură, căruța ce o ia la sănătoasa fără cal... au construit multe automate.

            În cartea aceasta aflăm și basme de “idei” – Șapte regi și o regină – avem aici un regat condus din umbră de șapte regi, dar în față se află o regină foarte rea, urâtă și vitregă la suflet. Poporul o duce rău și nimic nu poate face decât să muncească și să plătească toate dările care sunt din ce în ce mai mari. Asta până într-o zi, când o zână – Da, o zână! – învață poporul ce trebuie să facă. Este vorba de un sacrificiu pe care cea mai cuminte fată din țară îl va face pentru binele suprem, ea își va dărui ochii, inima, părul, frăgezimea buzelor, gingășia pielii acestei regine care ulterior se va transforma în cea mai iubită regină căci va simți toate cele pe care poporul le simte atunci când este asuprit de cei șapte regi. Iată reacția pe care mama fetei o are la vederea fiicei despre care nu vorbim cum arăta acum... “mama nu-și recunoscu fiica, dar nu lăsă să-i scape nici o lacrimă, nici o șoaptă. Că la fel de mult și ea își iubea poporul, neprecupețind nimic pentru el, nici chiar pe singura ei fiică.”

            Basme școlare nu sunt în această carte dar găsim povești moralizatoare și istorii amuzante cum este cea în care roțile unei biciclete se ceartă cu privire la cine pe cine conduce. Schimbul de replici e delicios. Ultima poveste este un fel de recunoaștere a unui maestru povestitor, fără a i se spune numele, i se precizează doar naționalitatea, povestea ni-l amintește pe Hans Christian Andersen într-un context în care copacii pădurii se iau la harță care este mai falnic, mai frumos, mai util... în această întrecere se pare că bradul este cel care pierde asta până când el este transformat în hârtie care va duce mai departe poveștile.

            Autorul scrie sub pseudonim, numele real fiind Евге́ний Андре́евич Виссов (Evgheni Andreevici Vissov). Numele Permeak vine de la orașul unde trăit la un moment dat, dar mai mult decât atât, acest nume este legat de un fenomen descris și într-o poveste din această carte – Marea Zgomotoasă – este vorba de marea extincție din permian. Acum, cu Google, totul este la îndemână, dar atunci cine explica lucrurile acestea ?

Temă: Vă propun o listă de cuvinte – întâlnite în această carte – și vă rog să îmi spuneți câte din ele le puteți folosi cu ușurință: bojoc, mitean, goz, pivă, ucaz, noatin, uriadnic, izbă, tiuliuluc, peletic, siniliu, iasp, draniță, bagdadie, voloc, gotcan, mied, deseatină, colniță, ciuhă, coz, tibișir, bibil, curmei, chivără, barcaz.

 

Autor: E. PERMEAK (13 octombrie 1902, Votkinsk, Urali – 17 august 1982, Moscova)

Traducere: Ion Calovia și Nina Gafița

Copertă: Raisa Iuseim

Ilustrațiile: reproduse după originalul sovietic: О.Новозонова și А.Семецова

Editura: Tineretului

 

 

Redactor responsabil: A. POTERAȘU

Tehnoredactor: ȘT. MIHAI

Dat la cules 09.08.1961. Bun de tipar 21.02.1962. Apărut 1962. Comanda nr. 4701.

Tiraj 20160. Broșate 18100 + Legate 2060. Hârtie velină m. de 100 g/m², 70 x100/16.

Coli editoriale 9,7. Coli de tipar 10. A. 542. C.Z. pentru bibliotecile mici 8 (R)