Ce
titlu are această carte „Casa în care înveţi”. Oare câţi copii pot asocia
şcolii cuvântul casă? Cred că răspunsul este un număr foarte mic, zero chiar,
asta dacă nu cumva vorbim de numere negative căci îmi închipui că dacă se va
pune o asemenea întrebare, sigur vom căpăta răspunsuri de genul că cele două nu
pot fi confundate şi să terminăm cu prostiile astea. Acum, dacă ne gândim că au
fost unii care au considerat educatoarea / învăţătoarea ca pe o a doua mamă,
care au văzut în colectivul clasei o a doua familie, parcă am asocia mai repede
şcoala şi casa.
Mă
gândesc dacă această asociere este valoroasă sau nu, până la ce nivel al
învăţământului ne este permis să mergem cu ea. Sigur, la nivelul claselor mici,
ea este benefică deoarece poate asigura un climat afectiv-emoţional care să-l
susţină pe copil, dar pe măsură ce ne apropiem de liceu cred că trebuie să
nuanţăm şi să precizăm ce anume înţelegem prin casă. Acum îşi face loc distincţia casă vs. acasă. Câmpul de
bătaie pentru aceste două concepte cred că îl reprezintă aspectul condiţionat
al atitudinilor şi comportamentelor. Dacă acasă
(asta fără a intra în amănunte legate de funcţionarea familiei) eşti acceptat
şi iubit necondiţionat, atunci când eşti în(tr-o) casă ţi se impun nişte norme.
Cei
care reuşesc să înţeleagă sensul acestor norme nu vor simţi obligativitatea
comportamentelor şi atitudinilor cerute şi dacă la un moment dat va exista un
conflict puternic, există libertatea de a te muta într-o altă casă.
Dar
pe vremea aceea nu prea aveai de unde să alegi, exista dor o singură casă şi
oricum, era suficient aşa, fiindcă era cea mai bună casă. Nu ţi-ai fi putut
dori să te muţi în altă parte, un asemenea gând era de neconceput. Iar cei care
totuşi îl nutreau erau văzuţi ca nişte provocări la adresa sistemului.
În
această carte sunt multe pasaje care vorbesc despre perfecţiunea, despre
armonia, despre dăruirea şi abnegaţia lucrătorilor stahanovişti, ideea este
aceea de a surprinde grija oamenilor mari
pentru detaliul care trece neobservat, dar fără de care viaţa ar fi mult mai
dificilă. Sunt prezente raportări de plan pentru a ne imagina cu uşurinţă
nivelul la care se lucrează, frumuseţea acestor pasaje provine din faptul că
deşi se lucrează cu sutele de mii, perfecţiunea este prezentă în fiecare produs
în parte.
În fiecare lună,
această fabrică care se găseşte în apropierea Expoziţiei agricole din U.R.S.S.
confecţionează 1500 de bănci. Şi în întreaga ţară sute de mii de bănci sunt
confecţionate de către fabricile de prelucrare a materialului lemnos. Cu câtă
dragoste lucrează oamenii băncile pentru şcolarii sovietici!
sau
Între stahanoviştii întreprinderilor din
Botogol, Tomsc, Ceasov-Iar şi Moscova s-a legat o strânsă prietenie. Ei
lucrează doar pentru o cauză comună. Se străduiesc împreună să facă din
creionul sovietic cel mai bun creion din lume.
Nu
încape îndoială, spiritul acelor vremuri este pe deplin satisfăcut.
Lăsând
pe altădată lucrurile provocatoare constatăm că această carte, care la vremea
respectivă se voia a fi despre ce înseamnă o şcoală modernă, astăzi a devenit o
incursiune în istoria şcolii moderne. Dacă emisiunile de genul how it’s made vi
se par interesante atunci această carte vă povesteşte despre creioanele „Sacco
şi Vanzetti”, despre fabrica „Crasin”, despre câte caiete produce pe zi fabrica
„Svetoci” din Leningrad. Aflăm chiar despre o reţetă din secolul XV care ne
spune că cerneala se pote obţine din „cvas bun şi borş acru în care s-a ţinut
fier ruginit”. Întrebarea este cum obţinem cvasul bun, că cel rău ştim cu
toţii.
Temă: Imaginaţi o strategie prin
care să creaţi şcolarului o atitudine pozitiv / responsabilă faţă de
şcoală.
Autor: EVGHENIE MAR
Copertă şi ilustraţii: O.
ŞUHVOSTOV
Traducere: V. LEVIŢCHI şi C.
CONSTANTIN
Titlu original: Дом, в котором ты
учишься (1954?)
Redactor de carte: E.
Văsioiu
Tehnoredactor: Fl.
Carpen
Corector: A. Maior
Tehnoredactor
urmăritor: G. David
Dat la cules 26.II.954. Bun de tipar 8.V.954. Tiraj
15000+100. Hârtie ediţiuni tip. B. de 60 gr. m.p. Coli
de tipar 7. Coli de editură 4,96. Ft. 135x210. Com.
editurii 1037. Ediţia I. Preţul per exemplar 1,90.
A. 0652. Pentru bibliotecile mici indicele de clasi-
ficare (8 S)
Groaznice vremuri! :-(
RăspundețiȘtergereSingura "metodă" pe care o știu este să ai profesori pasionați de meseria lor.
Sunt de acord cu tine ! Și să vezi până unde se mergea cu propaganda, îți propun să te uiți cu atenție la chipurile adulților din ilustrațiile de mai sus, recunoști pe cineva?
ȘtergerePe de altă parte să știi că nu-i o carte chiar așa de rea, dacă înlături ceea ce-i specific vremurilor acelea, vei rămâne cu o istorie colorată a epocii în care s-a construit școala modernă.
Din nou de acord cu tine, un profesor pasionat poate deveni o bună sursă inspirațională.
STALIN!!
RăspundețiȘtergereTe rog, Tovarăşul Stalin ! Nu ne tragem de şireturi :)
Ștergere