Zâna florilor de gheaţă

            Mai zilele trecute, când ninsoarea era în toi, am fost atins de aripa unui fulg de nea. Am tresărit şi m-am bucurat că sunt băgat în seamă chiar dacă din greşeală, ştiam că oricare fulg de zăpadă poate spune o poveste. Un secret: nu urechea este importantă atunci când fulgul îşi deapănă povestea ci ştiinţa de a citi o hartă cristalizată în şase colţuri, căci da! fulgul de nea este harta care îţi arată drumul spre un tărâm feeric. Nu-i ştiinţă la îndemâna oricui pentru că de obicei harta se ţine în mână, iar mâna are căldura ei… dacă vrei s-o simţi ia pe cineva drag de mână, e! dar asta-i altă poveste, să revenim… or fulgului de zăpadă îi este frică de căldură şi se face nevăzut.

                        - … ş-atunci cum să faci?

            Sunt mai multe posibilităţi dintre care amintim, tehnica propusă de Masaru Emoto, o alta este urmărirea fulgului în zbor, dar cea care îmi place mie cel mai mult este aceea în care te întovărăşeşti cu un om de zăpadă şi îl rogi pe el să ţină fulgul… o! câte aventuri poţi trăi într-o zi în care ninge abundent. Partea frumoasă la Iarnă este că te poţi întâlni cu povestea şi după ce a încetat jocul fulgilor de nea căci acesta este momentul în care începe jocul copiilor, bulgări modelaţi în căuşul palmei zboară prin aer sau se rostogolesc prin zăpadă căpătând forme din ce în ce mai rotunjoare, morcovi, cărbuni, fulare şi mănuşi, roşu-n obraz, gheţuş şi săniuş… şi totul într-o hărmălaie lipsită de griji.

            Roxana, o fetiţă prinsă într-o bulgăreală, observă cum un proiectil alb dărâmă pălăria emailată a omului de zăpadă, care apăruse misterios în dreptul casei ei… pălăria, care nu era altceva decât o oală, sta răsturnată acum, în mijlocul drumului. De obicei, copil fiind, nu ai voie să-ţi pui oalele în cap, ca adult se poate vorbi de câteva excepţii, mai ales dacă oala cu pricina este cu ciorbă… Roxana nu ratează ocazia şi face o probă cu pălăria omului de zăpadă, dar se apreciază ca fiind urâtă, moment în care oala prinde grai şi-i spune că nu este singura care se consideră urâtă pe nedrept. Şi unde nu-ncepe oala a-i turna o poveste Roxanei, cum că omul de zăpadă este Prinţul Ţurţurilor de Gheaţă, transformat de vrăjitoarea cea rea pentru că era cât p-aici să rupă vraja în care este prinsă Zâna Florilor de Gheaţă. Acest prinţ făcându-şi treaba, adică punând ţurţuri pe la streşinile Castelului de Gheaţă, s-a îndrăgostit de zână şi voia să-i declare iubirea, moment în care vraja s-ar fi destrămat pentru că zâna constata că poate fi iubită deşi ea se considera foarte urâtă. Între noi fie vorba, percepţia zânei era distorsionată de oglinzile castelului, care au apele strâmbe, iar zâna… „nu se poate vedea decât aşa cum şi crede că este: nespus de urâtă!” Roxana încalecă mătura omului de zăpadă, care nu era altceva decât un cal năzdrăvan transformat şi ajunge la castelul de gheaţă, unde îi povesteşte zânei despre Prinţul Ţurţurilor. Vrăjitoarea Hu-Hu aude totul şi o face captivă şi pe Roxana luându-i şi mătura năzdrăvană, dar având limbuţie se dă de gol în ceea ce priveşte frumuseţea zânei, dar acum este prea târziu, castelul este ferecat cu lanţuri grele, nici o cale de scăpare nu mai există… sau mai există una, da! Zâna Fulgilor de Nea îl va trimite pe Snowy împreună cu o ninsoare mare, care să amortizeze săritura de la fereastră, făcută de cele două fete. Snowy se rostogoleşte şi creşte, o pune la punct pe vrăjitoarea ce rea, făcând-o să-şi retragă vraja  aruncată asupra prinţului, le duce pe cele două fete în oraş, înlesnind întâlnirea prinţului cu zâna, după care se dă la joacă, antrenând toţi copiii pe un derdeluş improvizat pe spinarea lui.

            Povestea nu se termină aici, ea continuă cu fiecare ninsoare şi cu fiecare fulg pe care îl urmăriţi cu privirea…

Temă:  Un om de zăpadă îşi scoate pălăria în faţa dumneavoastră şi vă roagă să-i visaţi un vis                     feeric.Unde se desfăşoară acţiunea?

Autor: ALINA NOUR (8 noiembrie 1953)

Copertă şi ilustraţii: ALINA NOR

ISBN 937-96498-2-3

Editura: Cariatide