Este un autor pe nedrept uitat, căci se pricepe de minune să scrie pentru copii, despre Orașul piticoților mincinoși am povestit deja și credeți-mă că nici cartea de față nu este mai prejos. Avem în față o idee năstrușnică care mai că îmi vine să cred că a fost scrisă pe un bilețel și pierdut prin sertarele pline de fantezie ale autorului. Cum vine asta cu sertare pline de fantezie? Ei bine, citind povestea aflăm de Sforăizaur, care seamăna întru totul cu o vacă, are niște coarne impresionante și o culoare de zici că se pregătește să meargă la bal mascat: verde cu buline albe. Și acest personaj tot din sertarele lui Dumitru Toma a ieșit, căci așa cum ne spune chiar el, sunt o mulțime de bilețele pe care notează tot felul de idei și dacă stă să scotocească, de peste tot se poate ivi un astfel de bilețel uitat. Eu zic că bilețelele acestea nu sunt uitate, ci lăsate la dospit în fermentul fanteziei și imaginației.
Nu vreau să stric plăcerea lecturii dar ideea este așa, de ziua autorului, personajele create de el se hotărăsc să îi facă o vizită la domiciliu. Vin toate chiar și cele despre care încă nu a fost scrisă o poveste – cum este Sforăizaurul – dar sunt imaginate. Și de aici pornind se întâmplă o sumedenie de evenimente foarte nostime, căci realitatea foarte strânsă în regulile ei trebuie să facă loc posibilului pe care fantezia îl creează. Uite, Vrăjitoarea-din-corcoduș (apare în povestea Făt-Frumos certat cu gluma, editura Facla, 1983) este atât de bătrână încât a uitat toate vrăjile mai puțin una, știe să facă dulcețuri. În momentul în care personajele pleacă la plimbare prin Arad și autorul pornește în căutarea lor, el o găsește pe vrăjitoarea mai sus menționată la piață, vânzând dulceață. De fiecare dată este posibil să găsim o explicație plauzibilă pentru tot ceea ce se întâmplă și autorul ne îndreaptă privirea spre un acolo, dar depinde de noi cât de departe vrem să mergem pe acest drum.
Dumitru Toma este de partea cititorului atunci când scrie povești și lasă realitatea să fie inundată de fantezie, dar atunci când lucrurile scăpă de sub control el ne propune două soluții. Una a fanteziei și se poate întâmpla ca în cazul vecinului de dedesubt care a venit cu o falcă în cer și cu una în pământ acuzând inundație, este momentul în care Prințul Ploii Reci lasă ditamai balta în sufragerie, dar una dintre vrăjitoare are grijă să se evapore tot astfel încât să asistăm la o farsă deci, un accident regretabil dar care poate fi remediat. Alta a realității, ca atunci când mama autorului sună și cere să vină la fața locului să pună lucrurile la punct. Dacă ar fi fost lăsată... gata! s-a terminat distracția. Așadar, pe de-o parte fantezia care ne ajută să privim lucrurile mai lejer, fără a cădea însă în superficialitate și pe de altă parte realitatea care ne ține serioși căci regulile trebuie respectate. Răspunsul ține de o altă întrebare și anume trăim sau nu trăim într-o poveste?
Dar toate astea sunt mult prea serioase și dacă ne apucăm acum să deconstruim toate poveștile cu ce ne-am alege? Să lăsăm treaba asta pentru când vom fi mai mari și acum să petrecem trei zile anapoda alături de un zmeu, vreo cinci sau șase fete, un moș mustăcios, mai multe păpuși din cârpe colorate (moștrofonți, pichiponți, fârlifuși – 1 minut și 22 de secunde de youtube), un papagal obraznic, un greiere plin de pistoale și cartușiere, trei băieți chipeși, un arici, trei ursitoare (Saveta, Aveta și Veta), uriași, împarați, un balaur mic, pitici (Prințul Înalt, Spirtici, Maestrul Baghetuță, Cocoșel), Doina soția, Teodora fiica, un reporter și alte personaje de la malul Mureșului... a, și să nu uit, Vrajitoarea Mălura!
Temă: Urechea reală – dispozitiv de captat sunetele fanteziei.
Autor: DUMITRU TOMA (8 noiembrie 1955, Curtici)
Copertă și ilustrații: VASILE OLAC
Editura: Ion Creangă
Lector: IOANA RICUS
Tehnoredactor: FLORENTINA PREDA
Bun de tipar: 9. IV. 1988. Apărut: 1988. Coli de tipar: 7,1/3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu