Unde fugim de-acasă?

            Dacă vrei să scrii despre această carte ai obligaţia mortală să faci o figură frumoasă… fapt pentru care dau iama în trusa de geometrie şi înfig vârful compasului într-o hârtie, vârful creionului parcurge încet spaţiul discret al hârtiei încleiate cu aracet. Umplu filele unui caiet şi îmi dau seama că figura frumoasă… n-ar trebui să fie chiar aşa pătrăţoasă.

            Cu resurse din plin aş cere un mic ajutor divin să descopăr figura frumoasă fără de chin, dar divinul e prea ocupat şi iată că am apelat la un doctor specialist în tăiat. Acum sunt înconjurat de figuri frumos tăiate, sculptat… sunt pe deplin înamorat. Dar vai, ce complicat când toată lumea-i frumoasă la cap şi nu mai avem substanţă de contrastat.

            Bunica mă vede-ncruntat şi-mi zice că-mi trage un tiv căci prea sunt emotiv. Mă sfătuieşte uşor s-o las mai domol, figura frumoasă e-ncântarea când vede mirarea cum înfloreşte uşor, un zâmbet pe faţă tuturor. Sar în sus de bucurie, eu de bunică sunt salvat, căci am găsit, vorbesc la figurat „şi prin asociaţie de idei” la figurativ dacă vrei…

            Rezişti cu greu atunci când citeşti Marin Sorescu să nu te joci şi tu de-a cuvintele… aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti, reţeta este simplă, ingredientul este ceva mai dificil de găsit…”şi, în continuare, ce să faci fără mirare?”

            Nu ne rămâne decât să trăim opac, să nu reflectăm nici o rază de soare, să nu ne bucurăm când vedem cafeniul unei castane, să nu facem cadou nici unei veveriţe, să spunem la revedere, fără să ne-o dorim, adică să facem toate lucrurile pe care le facem fără să ne oprim… mirarea ar putea fi începutul unei analize corecte a realităţii.

            Cartea are un ritm încântător, sonor chiar, cuvintele citite sunt asemenea unor clopoţei atinşi de zefir, sunetele se caută unele pe altele şi te trezeşti în calitate de meloman, nu de cititor, sensul poveştii este asemenea unui insight, care te luminează brusc. Această lumină a fost comparată cu un foc de artificii, frumos, feeric dar irepetabil, odată efectul produs s-a şi consumat, adevărat… dar cât înseamnă o urmă de lumină atunci când cunoaştem lucrurile pe pipăite sau mai rău din auzite.

            „Aşa că, aflaţi: numărăm şi suntem număraţi. Pe mine, de exemplu, mă numără ceasul deşteptător, pe la şapte, spunându-mi să mă duc la serviciu, cu limbă de moarte. (Că după aia el adoarme din nou, ori moare până la învierea din dimineaţa următoare.) Şi soarele mă are în socoteala lui, bineînţeles. Deocamdată sunt un număr cuminte, care la fiecare adunare îi ies. Eu simt de departe, dar nu mă doare această numărătoare. Numai bătrânii se vaietă îngrozitor, când li se adună câte-o mână, câte-un picior. Şi atunci roagă pe câte unul din voi, vreun pici, să strige pentru ei: „sunt aici”. (Unu şi cu celelalte numere)

            „ În prima jumătate a pieţei, toată lumea întreabă, şi în cealaltă toată lumea răspunde.” (În clocotul pieţii)

            „Veveriţele în privinţa asta ar face minuni: pot fi în aceeaşi clipă în trei stejari şi-n cinci goruni. Şi dacă s-adună astfel vreo sută de cozi, ca să nu zic o mie, de departe pădurea  s-ar vedea şi iarna ca de frunze, tot ruginie.” (Căutăm o frunză)

            Cuvintele capătă sensuri surprinzătoare atunci când sunt puse în contextele potrivite, înţelegerea funcţionează ca o prismă şi oferă gândirii curcubeie scânteietoare la capătul cărora spiriduşii te îmbie să te înfrupţi dintr-o comoară adânc înfundată. Trebuie să precizăm că reuşita este influenţată de vârstă – măcar ca vârsta aduce cu sine o mulţime de experienţe – astfel încât această carte nu este chiar pentru copiii mici, lor nu le este accesibil umorul produs prin cuvintele cu dublu sens… insightul nu poate fi explicat, nu mă credeţi, foarte bine, încercaţi să explicaţi un foc de artificii unui copil.

Temă: Priviţi în palmă ca într-o oglindă, ce vă miră cel mai tare?

Autor: MARIN SORESCU (29 februarie 1936, Bulzeşti, jud. Dolj – 8 decembrie 1996, Bucureşti)

Copertă şi ilustraţii: SABIN BĂLAŞA

Editura: Tineretului

Redactor responsabil: IOANA RICUS

Tehnoredactor: CONSTANŢA VULCĂNESCU

Dat la cules 30.05.1966. Bun de tipar 10.11.1966. Apărut 1966

Comanda 7199. Tiraj 40140. Broşate 35100+legate 5040. Hârtie

offset A de 100g/m², 700x1000/16. Coli editoriale 5,40. Coli de

tipar 5,25. A.T. 12656. C.Z. pentru bibliotecile mici 8R – 93