O posibila traducere pur românească a lui Bond, James Bond ar fi Numiţi-mă... în cazul nostru Varahil. El este eroul multor întâmplări provocate chiar de el în urma lecturării diferitelor cărţi de aventură, fie că vorbim de piraţi, de indieni, de haiduci, de celebrul Sherlock Holmes, de căpitanul Hatteras... el le poate aduce pe toate în lumea de joacă a băieţilor. O atmosferă pe care astăzi nu cred să o mai regăseşti în jocurile băieţilor de 11-13 ani şi motivul principal nu ar fi lipsa cititului ci mai degrabă grija părinţilor faţă de pericolele din locul de joacă... blocul cu împrejurimile lui nu mai prezintă siguranţă (asta dacă o fi prezentat-o vreodată). Nevoia de măsurare a forţelor în joacă este astăzi mediată de calculator, cât de tare este avatarul tău, ce skill-uri ai... pe vremea aceea îndemânarea se vedea în sabia de lemn, cuţitul, pistolul pe care le puteai încropi din te miri ce, în rapiditatea imaginaţiei de a propune alternative la un personaj de poveste.
Cartea propune un personaj care ştie destule, căci se subînţelege că citeşte mult, inventiv, care reuşeşte să-i stârnească pe băieţi, care se mai şi arde câteodată (vezi episodul cu fantomele, ...descântecele sunt minunate „Fugi drace negru înapoi / Că-ţi zvârl pielea la gunoi / Cum nu te tai, / Aşa să nu mă tai. / Du-te-n podul popii / Şi-n fundul gropii!”), un băieţel care nu se dă în lături de la nimic atunci când e vorba de a pleca în diverse expediţii, cu condiţia ca el să fie căpitanul şi nu se poate altfel căci el este cel care aduce noutatea.
Autorul este de partea lui şi îl ajută să îndrepte poetic micile erori facute în graba lecturii, cum ar fi confuzia dintre ciclon şi ciclop... oricum ar fi, şi unul şi altul au un singur ochi.
Aventurile în joacă se termină cu joaca de-a aventura... acum, finalul cărţii poate fi citit în mai multe feluri... dar asta depinde de cărţile citite până acum.
Temă: Concret, cum aţi reacţiona dacă băieţelul dumneavoastră ar pune în practică toate năzbâtiile din carte, ţineţi cont că unele din ele prevăd şi utilizarea carbidului.
Autor: CORNELIU BUZINSCHI (25 februarie 1937, Bacău - 27 mai 2001, Bucureşti)
Copertă: FR.[ANCISC] KALAB
Editură: Tineretului
Redactor: DELIA DAMIRESCU
Tehnoredactor: DUMITRU VERDEŞ
Apărut 1969. Comanda nr. 9244. Hârtie tipar
înalt A de 80 g/m2, 540 x 840/16. C. Z. Pentru
bibliotecile mici 8R – 31.
Aceasta a fost una dintre cartile copilariei mele, dar trebuie sa recunosc, in afara de titlu si cateva imagini livresti nu imi amintesc prea mult. Mai ales ca nici nu am mai regasit-o vreodata, desi am cautat-o ani in sir pe peste tot. Presupun ca la un moment dat o voi xeroxa de la Biblioteca Nationala. Stiu ca mi-a ramas numele straniu al personajului, Varahil, tocmai prin sonoritatea sa. Ma bucur mult ca ai readus in atentie acest titlu. Daca il gasesc promit sa fac acelasi lucru.
RăspundețiȘtergerePS: felicitari pentru blog, mi se pare o idee excelenta, nostalgic-seducatoare. Poate nu aveam prea multe inainte de 1989, dar cand vine vorba de carte pentru copii stateam excelent, orice s-ar spune. Mult succes mai departe si mai ales putere de munca.
...nostalgic-seducătoare, o sinteză ce-mi vine mănuşă intenţiei mele, mă încălzesc ca la gura sobei şi mă răsfăţ ca o pisică... vă mulţumesc pentru aprecieri. Se pare că în 1996 a mai apărut o carte cu Varahil (sonor nume, cert) şi anume Aventuri cu Varahil, dar nu ştiu dacă este o reeditare sub un alt nume sau o continuare, eu nu am vazut până acum această carte.
ȘtergereDoamne ..., ma visam Varahil ...
RăspundețiȘtergereDe cateva ori in viata, o intamplare/imprejurare i-mi aducea aminte de cartea si personajul in discutie.
Si acum, la 43 de ani, senzatia pe care mi-o produce amintirea acelei carti este una greu de definit, insa sigur placuta - la un mod pe care nu-l pot descrie.
In acelasi timp, avand un copil, ma sperie faptul ca dandu-i sfaturi si indemnandu-l sa citeasca, refuza. Si ma priveste usor uimita, usor amuzata, ingaduitoare chiar!
I-mi pare rau de copii nostrii ...
As cumpara-o iar, as reciti-o chiar si la varsta mea, chiar si numai pentru placerea mea!
Copiii noştri trăiesc folosind o altă viteză, aceasta nu este adaptată pentru cititul de cursă lungă, aci este nevoie de ceva răbdare, or ştim că răbdarea se învaţă sau cel puţin aşa am fost învăţaţi. Pentru cititul de cursă lungă avem nevoie de o momeală şi un cârlig special...copiii de acum nu mai înghit cu uşurinţă orice li se vâră sub nas.
Ștergere