Vântul şi sticlele de limonadă

Pe anul acesta suntem gata cu şcoala, dăm cep vacanţei celei mari. Unde ne sunt vacanţele d'antan? Amintirile sar una după alta adoima porumbului de floricele într-un tuci. Fac întrecere, care să se deschidă mai frumos, şi să mă facă pe mine să o aleg pe ea, să fie ea cea povestită, dar ele nu ştiu că-mi sunt dragi toate, chiar şi cele care nu s-au deschis, timpul lor a trecut şi nu îmi mai pot arăta floarea lor frumoasă, dar eu ştiu că sub învelişul asta tare de uitare, sta ascunsă o înduioşare prea mare pentru inima mea… e felul lor de a încerca să mă apere pe mine, renunţând la înflorirea lor.

            Doi copii şi unchiul lor de-adevărat – se pare că unchii sunt predispuşi la a face o carieră strălucită ca personaje de poveste (mă gândesc aici la Unchiul Meu de J.C. Carrière şi la Unchiul meu Ulise de J. Marek) – paznic de far, se joacă în vacanţa de vară de-a atotputernicia. Cum să nu te gândeşti la un zeu, când pe unchi îl cheamă Ambrozie? Cum să nu te gândeşti la un zeu iubitor de oameni, când cel de-al doilea nume al unchiului este Păpurică?

            Unchiul Ambrozie Păpurică posedă ştiinţa de a vorbi cu vântul, de-al provoca la întreceri, ba mai mult, de a câştiga aceste întreceri. Este un unchi bun, care într-o zi cu vânt, a dat tuturor copiilor de pe plajă să bea limonadă. Trei lăzi cu sticle de limonadă a cumpărat, avea el planul lui şi cei doi nepoţi ai lui l-au ajutat… ce să mai, o vacanţă de vară asemenea unei flori de nu-mă-uita.

Temă: Dacă aţi fi un element al naturii, cum aţi face să spuneţi copiilor că aveţi chef de joacă?

Autor: PETER ABRAHAM (19 ianuarie 1936, Beriln-Neukölln)

Copertă şi ilustraţii: EBERHARD BINDER

Traducere: NORA IUGA

Titlu original: Die windigen Brauseflaschen (1974)

Editura: Ion Creangă (1982)

Lector: CARMEN PAŢAC

Tipărit în R.D.G.

© Der Kinderbuchverlag Berlin – DDR 1974