Aceste cărți mi-au atras
atenția de fiecare dată atunci când le-am văzut. Am crezut că ele fac parte
dintr-o colecție și asta mai ales datorită felului în care se prezintă coperta.
Putem identifica la acest nivel o anumită coerență care se întinde pe tot
intervalul de apariție și anume 1959 – 1976. Ba mai mult, trecerea de la o
editură la alta – Tineretului, respectiv Ion Creangă – nu alterează această
coerență.
Totuși, mă văd nevoit să
spun că nu avem de a face cu o colecție ci cu o serie de cărți care posedă o
anumită identitate vizuală. Sunt două elemente care lipsesc și care sunt
definitorii pentru o colecție și anume numele și logo-ul, altfel aceste cărți
au o tematică, au o formatare, au o machetă, au un nivel al ilustrațiilor
grozav.
Ipoteza mea este aceea că
la un moment dat în redacțiile editurilor s-a pus această problemă a unei
colecții pe teme istorice, fapt care a dus la apariția în anul 1976 a unui
volum scris de Petru Demetru Popescu (1929 – 2018), Virtuți strămoșești
și care ulterior va împrumuta acest nume unei viitoare colecții. Cărțile
apărute până în acest moment deși prezintă calitățile necesare pentru a fi
integrate într-o colecție nu mai puteau fi recuperate, cu excepția a două
titluri ele nu au mai fost reeditate după anul 1976. Vorbim aici de Dreptatea
lui Vodă, Victor Eftimiu și Minunatele fapte eroice ale unor copii,
Emilian Ionescu și Valeriu Șelescu, ambele reeditate în anul 1978.
Aceste cărți pe care le
recuperăm astazi au o frumusețe aparte, vom vedea că în comparație cu cele
apărute sub numele colecției Virtuți Strămoșești se află la o distanță
considerabilă mai ales în ceea ce privește modul de machetare și prezentarea
ilustrațiilor. Sigur, cu „Virtuți Strămoșeștiˮ intrăm în perioada
anilor '80, perioadă caracterizată prin penurii la multe niveluri.
Oricum ar fi, avem în față
25 de titluri de carți în care retrăim momente din istoria noastră – unii ar
spune, atent decupate și prezentate – care încearcă să sădească sentimentul de
mândrie națională, să facă să vibreze orgoliul de a fi român... și până la
urmă, lucrul acesta nu poate fi așa de rău.
