De ce plânge mama?

 

            Această carte a fost tipărită pentru prima dată în 1973, iar ediția de față reia textul de atunci care a apărut la editura Cartea Românească. Am dat peste I. D. Sîrbu absolut întâmplător, căutam ceva informații despre Silvestru Patiția, nu am găsit mare lucru, dar am aflat că a fost coleg cu autorul cărții despre care spunem cate ceva în această postare. Am rămas cu acest gând, de a-l descoperi pe Ion Dezideriu Sîrbu, mai ales după ce am aflat că istoria sa de viață l-a influențat pe Marin Preda atunci când l-a creat pe Victor Petrini, personajul cărții Cel mai iubit dintre pământeni.

Și ce să fac dacă-s ca o babă d'aia care zice ...și ce a mai zis maică? Curioasă de moare și căreia îi place să îi descoasă pe toți pentru că în felul acesta simte și ea că mai face parte din întâmplările prezentului. Ține baba la povești! Important este să ne dăm seama cât / când este bârfă și cât / când este recuperare. Trecutul are această calitate de a nu te lăsa în pace, de a te zgândări și de a-ți provoca indispoziții... în fapt, atunci când te simți rău în prezent, este o consecință a trecutului. Nu încape îndoială, pentru a rezolva indispozițiile – de orice fel – este necesară recuperarea de toate felurile.

Nu am apucat să citesc Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, nici alte lucruri scrise de I. D. Sîrbu, doar cartea aceasta ˮDe ce plânge mama?„ și care ne anunță imediat după titlu că este un roman pentru copii și părinți.

Povestea nu-i veselă și nici n-ar avea cum dat fiind faptul că ne pune în față oglinda problemelor familiale cauzate de alcool. Există multe povești triste și felul în care fiecare își găsește o rezolvare poate deveni la un moment dat un model de urmat atâta timp cât devine cunoscut celor care sunt în nevoie. I. D. Sîrbu ne propune o familie fericită într-un început, dar în care, la un moment dat, tatăl își pierde bucuria vieții și o înlocuiește cu alcool. Nu știm precis ce s-a întâmplat, știm doar că tatăl nu mai este omul bun care era odinioară. El este certat și este supus intervențiilor – concept modern – care vin din partea soției, nașilor, unchiului, mătușii de la Petroșani, ortacilor, Partidului. Nimic nu reușește să-l abată... singura soluție este plecarea soției la unchiul Gavrilă și rămânerea celor doi copii – Ligia (10 ani) și Radu (13 ani) – în grija tatălui. O soluție foarte complicată, cu multe riscuri, dar posibilă.

Tatăl își dă în petec în încercarea de a avea grijă de cei doi copii. El încearcă, chiar încearcă să asigure tot ceea ce el crede că le va fi necesar copiilor, dar încercările lui sunt stângace, nepotrivite, receptate cu neîncredere și văzute mai degrabă a fiind îndeplinirea rece a unor obligații scrise. Pe alocuri se mai simte căldura umană care se duce din ce în ce mai mult, dar pe aceasta o resimt mai mult părinții care sunt pomeniți în expresia roman pentru copii și părinți. În atari condiții, copiilor nu le rămâne decât să pună la cale un plan de a pleca spre mama lor, care acum locuiește la unchiul Gavrilă, la Obârșia Lotrului... și locul asta este tare departe.

Dar na! mintea de copil nu poate înțelege toate pericolele care pot apărea, toate primejdiile care se cer înfruntate, toate obstacolele care se cer trecute și în felul acesta planurile făcute par să fie fără de cusur în mintea copiilor. Autorul, în afara intervențiilor mai sus pomenite mai folosește un concept modern și anume acela pe care îl întâlnim în cazul copiilor care călătoresc în zilele noastre singuri – din mână în mână. Astfel, deși Ligia și Radu sunt uneori prinși în situații complicate tot timpul este cineva alături de ei. În felul acesta autorul ne scapă de grija de a ne face griji pentru viața copiilor lăsându-ne tot timpul să ne gândim la toate momentele care ne-au adus aici.

Sunt multe povești, multe metafore – pe alocuri m-am simțit ca la terapie, multe personaje cu istoriile lor de viață din care putem învăța câte ceva, unele par reale, altele par a fi puse pentru a bifa niște realități neverosimile (vezi Baci-Lascu cu al său caiet pe care sta scris „Plan ca să se umple munții Sebeșului cu vite buneˮ) și gânduri ghidușe sunt... uite, cum este cel al Ligiei care își întreabă tatăl dacă stafiile umblă doar după miezul nopții, așa cum i-a spus Sonia, prietena ei cea mai bună...

― Prostii, mârâie tata. Nu există stafii!

― Desigur, aprobă Ligia, i-am spus și eu. Sonia e o proastă. După ora douăsprezece noapte nu mai umblă pe străzi decât cei care vin de la restaurant. Și aștia nu sunt stafii, nu?

Dar cartea aceasta mi-a mai stârnit o poftă și anume aceea de a face o rubrică intitulată:

 

Menu de poveste

            Lapte gras – pag. 87

            Brânză, caș, felii de salam – pag. 109

            Mămăligă caldă și zmeură proaspătă pisată cu o lingură de lemn, torni peste ea un pic de miere, amesteci și apoi adaugi lapte proaspăt – pag. 120

            Balmoș ciobănesc d'ălă ce se face în Șușag – pag. 129

 

Temă: Evenimentele deformatoare – substrat al evoluției sau nu

 

Autor: ION DEZIDERIU SÎRBU (28 iunie 1919, Petrila – 17 septembrie 1989, Craiova)

Copertă: MIRCEA POP

Editura: Arthur (2021)