Este vacanță și acum, dar și atunci, în timpul povestirii pe care ne-o propune Costache Anton. Eroul acestei povești este Virgil Vișoiu, elevul superpremiat la matematică, participant la multe olimpiade și capabil să rezolve cu ușurință probleme de algebră superioară deși este doar în clasa a VI-a.
Recunosc că titlul m-a pus pe o pistă greșită. Mă așteptam să citesc despre întâmplări nostime petrecute prin diferite tabere și locuri numai bune de frecventat în acest timp pe care îl așteptăm cu toții și căruia îi spunem generic: vacanță. Ei bine, nu este chiar așa! Tabere și locuri sunt, întâmplările nostime nu prea. Virgil este un tip căruia i-ar plăcea să fie lăudat, apreciat, recunoscut ca un performer. El își simte orgoliul mângâiat atunci când capătă o poreclă din partea colegilor de clasă – Lică este semnul că este acceptat. El, posesorul a trei trofee, („Rigla de bronz“, „Compasul de argint“, „Echerul de aur“) cel care a fost ovaționat trei ani la rând și primit cu aplauze, simte acum umbra anonimatului într-o tabără la mare. Nimeni nu pare să îl recunoască și ceilalți îl tratează cu o normalitate care îl împiedică să se simtă special și să își facă prieteni.
Până la urmă cineva îl recunoaște, este vorba de Dominic, un suflet sensibil, cântăreț la flaut și, la rândul lui, un performer. Apropierea dintre cei doi se produce treptat și tabăra devine o experiență frumoasă. Sigur, apar vreo două momente mai tensionante, vezi întâlnirea ratată cu Tirbușon (un delfin zglobiu) ca urmare a unui gest necugetat făcut de Virgil. Dar ele nu vin să întărească relația dintre Virgil și Dominic, ci au rolul să ne arate latura analitică a lui Virgil.
Costache Anton joacă această carte a psihologiei adolescentului și prin intermediul lui Virgil propune tânărului cititor o oglindă care nu întoarce întrebări, ci răspunsuri. Îmi pare că se pleacă de la ideea că adolescenții știu cum trebuie să fie...„ochiul sever al oglinzii îmi amintea că nu-mi lăsasem pantofii în holișorul de la intrare, că mă pregăteam să iau prânzul fără să mă fi spălat pe mâini, că nu-mi pusesem servieta cu cărți pe etajera de lângă bibliotecă, dar, mai ales, mă avertiza că nu voi putea ieși la joacă înainte de a-mi rezolva problemele la matematică; îmi amintea cu un zâmbet rece că mă așteptau nerăbdătoare și celelalte materii: franceza, geografia, istoria. “ Deși se vrea a fi portretul unui copil obișnuit, realitatea este aceea a unui copil care trebuie să fie responsabil, care nu are nevoie de un agent exterior care să-i spună ce are de făcut deoarece trezirea conștiinței morale este cea care îl va împiedica să o ia pe drumul loisir-ului.
Lăsând un pic la o parte maturizarea psihologică a copiilor vă propun să revenim la o idee mai veche și anume, să vedem care este meniul din tabără, cel care este răspunzător de maturizarea fizică a copiilor. Virgil primește o pedeapsă de trei zile la bucătărie unde se preparau „sosuri, iahnie de fasole, cartofi prăjiți, fripturi la tavă […] ca desert, caise – câte patru caise mari, aurii – sau tarte cu caise, iar seara, compot de caise.“
Temă: De-ați fost cândva printr-o tabără, la munte sau la mare, rog amintirea să vă servească la masă.
Autor: COSTACHE ANTON (27 iulie 1930, Ungheni-Bosia, județul Iași - )
Copertă și ilustrații: GHEORGHE MARINESCU
Editura: Ion Creangă
Lector: MARIA MOROGAN
Tehnoredactor: AURICA IORDACHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu