Mănuşa

            Ştiţi care este asemănarea dintre o mănuşă şi o şosetă? Nu, nu  mă gândesc la faptul că ambele acoperă degetele ci la faptul că ambele au tendinţa de a se pierde, de a se rătăci. Dacă în cazul şosetelor s-au făcut studii serioase de către cercetătorii britanici, studii în urma cărora s-a stabilit clar, fără putere de tăgadă, că şosetele sunt mâncate de maşina de spălat, în cazul mănuşilor lucrurile sunt mai puţin clare. Unele cercetări au încercat să descopere asemănările dintre pierderea unei mănuşi şi pierderea unei umbrele. Rezultatele acestui tip de cercetări sunt modeste deoarece în cazul umbrelei nu se poate demonstra precis posesiunea, nu există nici un element care să ateste deţinerea ei de către proprietar. În cazul mănuşii, lucrurile sunt clare, existând jumătatea se poate face dovada imediată a întregului. Totuşi, s-a descoperit că este prezentă tendinţa ca acestea – atât umbrela cât şi mănuşa –  să se piardă mai degrabă în condiţii meteo nefavorabile, decât pe vreme frumoasă.

            Alte cercetări au plecat de la premisa că această pierdere este imanentă mănuşilor şi s-au axat pe găsirea de soluţii pentru a o preîntâmpina. O bunică cu spirit practic a propus legarea mănuşilor cu un fir şi petrecerea lui prin mâneca hainei. Această soluţie a fost în mare parte abandonată deoarece punea aceeaşi problemă cu pierderea umbrelei.

            Să nu credeţi că astăzi nu se mai pierd mănuşi, se pierd ! şi încă multe. Uite, am să vă povestesc păţania unui moşneag care în drum spre casă şi-a pierdut mănuşa, poate reuşim să tragem împreună câteva concluzii care ne vor fi de folos la iarnă.

            Omul nostru mergea prin pădure urmat de căţelul său şi fără să-şi dea seama şi-a pierdut mănuşa. În continuare lucrurile se petrec cam ca-n Pădurea cu alune unde-şi aveau casa doi pitici şi vine şi pupăza, şi vine şi broscuţa, şi vine şi şoricelul şi toţi trăiesc bine merci.

            E! nu e chiar aşa, mintea mea sucită trăieşte cu impresia că vede un filigran al unei realităţi specifice – este vorba de komunalka. Păi cum să explici altfel prezenţa a şapte personaje care se înghesuie într-un spaţiu redus. Ştiu, vor fi unii care vor spune că este vorba despre generozitate, ospitalitate că acestea sunt cele care permit spaţiului să se dilate, poate că au dreptate, dar mintea mea sucită ar vrea să-i întrebe câte ceva.

            Primo, mi se pare că această chestiune a ospitalităţii poate ascunde un schepsis. Nu este o atitudine gratuită şi asta dintr-un calcul foarte simplu, dacă suntem mai mulţi, proprietarului îi va fi mai greu să ne scoată afară. Cele 7 personaje îşi dau seama că nu pot dovedi în nici un fel proprietatea, simt şi ele că o încalcă şi atunci încercă să-şi unească forţele, pe principiul unde-s mulţi puterea creşte şi proprietatea nu sporeşte.

            Secundo, cum se explică deosebirea dintre cele 7 personaje şi felul în care îşi anunţă prezenţa şi dorinţa lor de a locui în mănuşă şi felul în care căţelul reia în stăpânire mănuşa. Dacă cele 7 animale sunt politicoase şi roagă frumos rând pe rând să fie primite în mănuşă, căţelul nici nu stă de vorbă, începe imediat să latre şi-i sperie pe locatari care vor fugi iute. Ei îşi dau seama cu nu sunt proprietari de drept, deci nu pot revendica nimic. Ia imaginaţi-vă acum dacă animalele şi-ar fi găsit adăpost sub o umbrelă pierdută, prin câte procese ar fi trecut omul nostru pentru a dovedi că umbrela era a lui.

            Dar na! aşa-i cum mintea sucită, inventează sensuri doar de dragul provocărilor la joacă, căci ce-i mai straşnic de-atât: să ai prieteni şi să tragi cu mingea în poarta vecinului până ce acesta vine acasă şi ne pune pe fugă. Dar lasă că ne-om face noi mari şi ne-om face propria noastră poartă la care prietenii pot trage, important e s-o lăsăm deschisă.

Temă: Vorbim de generozitate atunci când relaţia se duce de la egal la egal, atunci când relaţia se duce de la mic la mare sau atunci când relaţia se duce de la mare la mic?

Autor: poveste populară ucraineană

Ilustraţii: VALENTINA MELNICENKO

Traducere: RADU LEVÂRDĂ

Titlu original: РУКАВИЧКА

Editura: Ion Creangă – 1988

ISBN 5-301-00098-5

Redactor: Sandu Singer

Tipărit în U.R.S.S.