Totul pentru un leu

Această carte poate fi câştigată aici.

            Care să fie misterul circului? Din ce este făcut lipiciul lui, astfel încât copiii stau cu gurile căscate şi pot fi cuminţi zile întregi, dacă este vorba de câteva bilete la circ? Care este impulsul care-i trezeşte pentru a ajunge la timp la matineu? Ce vis îi determină să se dea jos din tren, pentru a trage o raită prin împrejurimile cortului înalt, bine întins şi frumos colorat? Este o întâlnire la mijloc de drum, copilul vine cu deschiderea lui spre poveste, iar circul vine cu lumea lui de poveste, o lume în care realul este acoperit de măşti, costume, este escamotat prin jonglerii şi tertipuri, este scos din joben sub formă de iepure, este pus să facă sărituri mortale la trapez, este apăsat pe nas şi luat ca partener de joacă, este dresat şi răspunde cuminte la formula de halei hop… este realul ghiduş, care nu te ceartă şi este dispus să se joace cu tine… atâta timp cât îţi plăteşti biletul de intrare. Pentru unii, acest bilet costă bani, sunt alţii care plătesc cu timpul pierdut şi puţini sunt cei care intră… dar am intrat pe tărâmul adulţilor şi noi vorbeam de copii.

            Şi tot un copil este şi Nae Deşteptul, un băieţel de unsprezece ani, pe care îl ştim dintr-o scriere anterioară, dar dacă nu-l ştim, nu-i nimic, vom afla în curând ce-i poate pielea. El urmează să facă un voiaj la Bucureşti, pentru a-şi petrece vacanţa de iarnă la unchiul Titi, asta, drept răsplată pentru notele bune de peste an. Lucrurile sunt simple, dar nu sunt aranjate deoarece nu există un geamantan în toată casa. Asta nu este o problemă pentru Toni Cuţit, prietenul lui Nae, care îi va da un geamantan, o bijuterie nu alta… nici Jean Marais nu are un asemenea geamantan. Este vorba de o cutie de îngheţată Polar, nou-nouţă. Toni Cuţit este ucenic la Cooperativă şi se îndeletniceşte cu transportul bunătăţilor, cu ajutorul unui triciclu cu dulap, pe care este pictat un tort mare cu frişcă, iar sub el cu litere mari colorate scrie aşa:

„VĂ RUGĂM, OAMENI MATURI,

DAŢI COPIILOR PRĂJITURI!”

            Cum călătorului îi şade bine cu drumul, Nae porneşte spre Bucureşti, nu înainte de a promite că va fi un exemplu de cuminţenie. Ce-am promis şi ce-am comis sună scurt şi prevestitor un titlu de capitol, căci la oprirea trenului într-o staţie, Nae vede garate vagoanele Circului Pedro-Pedro, nu rezistă ispitei şi coboară, are timp cincisprezece minute pentru dus, văzut şi întors… socoteala nu-i iese şi rămâne de căruţă, a! pardon, de tren. Nu se panichează, fiind un băiat deştept şi vede – lăsăm partea cu paharul plin pe jumătate în seama celor interesaţi, am putea să-l numim aici pe Ahab-Ben-Buhr, un dresor nemilos de tigri Royal, dezgustător şi pus pe răutăţi căci nu-i place concurenţa şi este dispus să facă orice pentru a scăpa de ea. Concurenţa este leul Leon, faima Circului Pedro-Pedro, dar care acum nu mai face doi bani, de când dresorul lui, Mustafa, a dispărut subit din circ, toată lumea îl bănuieşte pe Ahab-Ben-Buhr, dar nimeni nu poate dovedi nimic – ziceam că Nae nu se sperie şi se hotărăşte să vadă circul mai bine şi iată că îl întâlneşte pe doctorul Prill, un faimos dentist de animale, el însuşi fiind o maimuţă. Doctorul Prill simte potenţialul lui Nae şi îi povesteşte despre amărăciunea leului Leon. Nae se hotărăşte ca între cele două trenuri, cel pierdut si cel pe care îl va lua spre Bucureşti, a doua zi dimineaţă, să îl salveze pe Leon.

            Salvarea leului Leon are loc şi este spectaculoasă, nu amintim decât beţia cruntă a lui Ahab-Ben-Buhr pusă la cale de Doctorul Prill, evadarea tigrilor Royal şi escapada lor în oraş (cel mai bine se vor simţi la măcelărie), strângerea de alimente şi hrănirea leului Leon, căci de la Ahbebe (toată lume îi zice aşa lui Ahab-Ben-Buhr, e mai simplu) mânca doar bătaie, numărul senzaţional executat de Nae, Doctor Prill şi Leon, mulţimea dezlănţuită, recuperarea dresorului Mustafa, mai precis a memoriei acestuia (şi-o pierduse în urma unui accident pus la cale de Ahbebe), reîntâlnirea emoţionantă dintre Mustafa şi Leon, multiplele contracte propuse de domnii Ostiapenco, directorul Circului Mare din Moscova, Ronai de la Budapesta, Alberto din Brazilia, Kuku-Rucu de la circul din Tokio, domnul Gérard de la Paris, maestrul Giulio de la Roma, Van de Loch de la Stockholm, Kaţov de la Circul Mare din Sofia şi înaintea tuturor, tovarăşul Popescu, de la Circul de Stat din Bucureşti, toţi directori de circ dornici să îl aibă pe Nae în programul lor, dar Nae ştie care îi sunt interesele la unsprezece ani…

            O poveste asemenea unui spectacol de circ, în care râzi cu gura până la urechi, care are suspans, în care eroii sunt un pic altfel decât ca în viaţa reală… nu trebuie să plăteşti cu bani sau timp pierdut, este suficient să ai inima deschisă pentru a intra, pentru a te putea bucura ca un copil…gongul este deja la a treia bătaie!

            Temă: Cum spuneam, gongul este deja la a treia bătaie. Cum v-aţi pregătit de spectacol?

Autor: NAE DEŞTEPTUL adică ANNA MÉLIUSZ (18 mai 1920, Cluj-Napoca – 13 ianuarie 1998, Bucureşti) şi JÓZSEF MÉLIUSZ (12 ianuarie 1909, Timişoara – 5 decembrie 1995, Bucureşti)

Copertă şi ilustraţii: Nenea TARU

Traducere: PETRE BOKOR

Titlul original: Én és az oroszlán (1971)

Editura: Ion Creangă

                                  Lector: IOANA RICUS

                                  Tehnoredactor: ŞTEFANIA MIHAI

                                  Apărut: 1971. Comanda nr. 169. Coli de tipar: 12,75