miercuri, 17 septembrie 2014

Aventurile celor trei prieteni în Tiutiurlistan

            Ai uneori în faţa ta o carte despre care nu ai nici cel mai mic indiciu. Autorul îţi este total necunoscut, numele lui nu se asociază nu nimic din memoria ta. Titlul cărţii pleacă de la zero şi se opreşte la semnificaţia cuvintelor, de aici începe construcţia a ceva cu sens, totuşi, nu poţi construi când dai peste cuvinte inventate… eşti nevoit să treci mai departe. Şi uite aşa răsfoieşti un pic cartea, poate dai de nişte ilustraţii, nu şi de data aceasta, singura ilustraţie este cea de pe prima coperta, dar deja ştii că este vorba de trei prieteni şi aventurile lor. Ceea ce capeţi în plus este o înfăţişare a personajelor din poveste, un cocoş, o pisica (care se va dovedi a fi motan) şi o vulpe (clar! o altfel de vulpe).

            Te poţi întreba ce te face în aceasta situaţie să vrei să citeşti aceasta carte… răspunsul este simplu şi anume spiritul de aventura, plus că se poate dovedi o treaba minunata faptul că nu pleci la drum cu un set de informaţii, asta ca sa nu le spun pre-judecăţi legate de autor, poveste sau mai ştiu eu ce.

            Ne punem bocceluţa în vârf de băţ, dăm drumul la fluierat, aşa încetişor să nu speriem pe nimeni în jurul nostru şi ţinem tira firului de poveste care începe a se depăna… sfârrr, sfârrr şi nu fusul face aşa, ci urechile însetate de poveste când se apucă caporalul Trâmbiţaşul să toarne povestea sa. Aflăm acum cam pe unde vine Tiutiurlistanul şi cum se învecinează el cu Blabonia, cum cei doi regi (Poloboc şi Scorţişoară) s-au luat la harţă de la un joc de dame în care piesele erau comestibile, cum au dat ei vina unul pe altul acuzându-se de joc cu mâinile murdare, cum războiul dintre cele două regate s-a transformat dintr-o înfruntare pe tabla de joc într-o confruntare pe câmpul adevărat de bătaie, acum nu se mai mutau piese comestibile pentru guri regeşti ci bucăţi de carne pentru tunuri flamande şi răzbunătoare. În acest război care are de toate, de la trădări, până la reveniri spectaculoase îşi va câştiga caporalul Trâmbiţaşul gradele şi recunoaşterea sa. Nu vă aşteptaţi să vedeţi muniţia clasica pusa la treaba doar suntem într-un război dintre Tiutiurlistan şi Blabonia, aci lucrurile sunt tranşate altfel…un adevărat masacru, carnagiu, care începe la „Scrumbia Afumată” hanul de lângă câmpul de bătaie se continuă cu întâlnirea celor două oştiri dispuse să lupte până la moarte. În războiul acesta este o disperare cumplită, se ajunge să se folosească cotoare de mere, şapte mii de găluşte, mierea încleiază totul, tăişul greu şi lipicios al spadelor se prinde de bărbile combatanţilor, unii reuşesc să se descalţe şi lovesc cu cizma-n stânga şi-n dreapta… eforturile tiutiurlistanezilor nu sunt pe măsura trădărilor de care au parte, blablanezii se apropie de victorie, noroc cu Mânzoc şi Nodişor şi cu sacul lor bâzâitor, ei vor pune oastea blablaneză pe fugă.

            Amintirile acestea se sting în prezenta unui viitor care se anunţă sumbru, prinţesa Blaboniei, Violina, a fost răpită la graniţa cu Tiutiurlistanul, un nou război se apropie. Cei trei prieteni – caporalul Trâmbiţaşul, Miorlălău Şoricescu şi Şireata – vor reuşi să facă ceva în aceasta privinţă? Cu siguranţă da! Aceasta este marea lor aventură în care îşi vor da măsura caracterului lor dovedind ce înseamnă prietenia, curajul, sacrificiul, iertarea, respectul, bunătatea, neîncrederea, impoliteţea, laşitatea, viciul, răutatea.

            În timp ce citeam această poveste am avut mereu senzaţia unei umbre, a unui spectru care mă însoţea de lungul rândurilor, niciodată văzut pe de-a-ntregul ci numai ghicit, construit din atitudinea, comportamentul personajelor, cum ar fi ţiganul Bătătură, care vrea cu orice preţ să se răzbune pe cei trei prieteni după ce au salvat-o pe prinţesă şi i-au dat planurile peste cap. Uite, ce descântece şi farmece ţine-n puterea sa „Venim uşor / Într-un picior / Basma roşie aşternând, / Alergaţi, otrăvitori, curând!!! / Şi dacă / În codru unul din voi va rămâne / Să-l năpădească viermii până mâine / Şi doborât de boli să zacă – ooo !!!” Acesta nu se dă înlături de la nimic, este uns cu toate alifiile, ştie toate şiretlicurile, face pe satrapul şi e gata să-l spânzure pe Miorlălău Şoricescu în urma unei judecăţi ce îşi sprijină verdictul pe tertip şi tortură. Sunt momente în care descrierea locurilor te înfioară, aşa cum este în satul Zgârciobeşti în care mamele îşi leagă fiicele cu funii groase peste piept pentru a respira mai puţin, copiii se încălzesc la lucirile reci ale bănuţilor agonisiţi prin ajunare. Dar asta nu e tot, cel mai mult am rămas aşa cu gândul aiurea când am văzut atitudinea şi comportamentul prinţesei Violina care în ciuda tuturor dovezilor de bun simţ, de sacrificiu, de dăruire din partea celor trei prieteni, ea tot îi persecută, este necruţătoare, neatentă la nevoile lor, indiferentă şi dispreţuitoare. Este nevoie de intervenţia unui pustnic botanist învăţat care printr-un leac va topi inima de gheaţă a prinţesei, sigur! el spune că nu este nimic miraculos şi că totul este ştiinţă, dar tare mă tem că este doar o măsură de protecţie această afirmaţie şi că împotriva nesimţirii nu se poate lupta cu dovezi de bun simţ. Este practic ca o frecţie la picior de lemn, să admitem totuşi că dacă freci suficient de puternic vei reuşi să-ţi încălzeşti mâinile, dacă asta ajută la ceva.

            Ş-ar mai fi şi lupta cu demonii, sacrificiul suprem, taina cocoşului…şi toate sunt în cartea aceasta care a fost scrisă în 1942 şi publicată pentru prima dată în 1946. Amănuntul acesta l-am aflat ulterior şi m-a făcut să întrevăd pentru o clipă scurtă, chipul spectrului de care vă spuneam… războiul adevărat.

Temă: Descoperiţi-vă contrastul personal care vă dă posibilitatea să fiţi ceea ce sunteţi.

Autor: WOJCIECH ZUKROWSKI (14 aprilie 1916 Cracovia  - 26 august 2000 Varşovia)
Copertă: L. SÎRBU
Titlu original: Porwanie w Tiutiurlistanie (1968)
Traducere: MĂRGĂRITA PETRESCU VAVI
Editura: Ion Creangă

Redactor: GH. ZARAFU
Tehnoredactor: ELENA GĂRĂJĂU
Dat la cules 23.X.1974. Bun de tipar 27.XII.1974
Apărut 1975. Comanda nr. 971. Tiraj 22390 ex.
Coli de tipar 13



4 comentarii:

  1. Ha! Nu am mai gasit pe nimeni pana acum care sa fi citit cartea asta. Era una dintre favoritele mele cand eram copil. Singurul necaz cu ea este ca am plans de n-am mai putut si am ramas cu o frica permanenta ca imi voi pierde prietenii. Treceam in viteza peste moartea cocosului (vezi? cartea nu o mai am dar mai tin minte ce se intampla) si citeam restul cu mare placere. Poate daca ar fi stat cineva cu mine sa imi explice problema mortii (la varsta aceea habar nu ai ce este) ar fi fost in continuare pe lista preferatelor mele. O carte frumoasa dar musai trebuie explicata copilului.

    Ma bucur ca te-am „descoperit”. Nu mai stiu nici un roman pasionat de literatura pentru copii. Bine te-am gasit. Ma intreb acum daca are sa iti placa povestea scrisa de mine. Patesc cu tine cum am patit cu Van Firescul: nu mai dorm la noapte! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-adevăr este o carte mai puţin spre deloc cunoscută la noi. Atunci când am încercat să mă documentez despre ea nu am gasit nimic pe site-urile româneşti. Pentru polonezi povestea este ştiută s-au făcut chiar şi desene animate, există chiar şi o continuare, din păcate nu este tradusă şi în română. Eu am citit cartea adult fiind ceea ce mi-a permis să-mi explic mai bine diversele episoade, personal aventura în Zgârciobeşti mi se pare terifiantă... este aşa cum spuneam pe deasupra acestei poveşti un spectru care creează teamă. Mă bucur şi eu că ne-am descoperit, dar să ştii că mai sunt români care sunt interesaţi de literatura pentru copii şi chiar scriu despre aceste cărţi. Nu sta pe jar... sunt sigur că povestea este frumoasă, plus că eu nu sunt o persoană critică, mie îmi plac poveştile şi găsesc de fiecare dată în ele încântări.

      Ștergere
    2. Tocmai mi-am adus aminte de cartea asta si de curiozitate am incercat sa vad daca poate fi cumparata aicea in USA. No...Se pare ca nu a fost tradusa in prea multe alte limbi.Fica mea a ajuns la virsta la care poate intelege aceste povesti. Eu am avut aceasta carte cumparata de noua de parintii mei cind a aparut prin anul 75'. Am citit-o de nenumarate ori (la fel si parintii). Alta carte interesanta ar fi :Aventurile Baronului Munchausen

      Ștergere
    3. Este o poveste frumoasă cu multe peripeţii, copiilor le va plăcea, dar pe alocuri textul trebuie însoţit de nişte explicaţii deoarece sunt câteva episoade mai întunecate. Şi în România această carte se găseşte mai greu. În ceea ce-l priveşte pe Munchhausen el a avut parte de cel puţin două ediţii tare interesante, mă gândesc la cea ilustrată de Eugen Taru şi la cea ilustrată de Done Stan.

      Ștergere