Prezentul abecedar este cu
totul nou, perspectiva ideologică de care vorbeam mai sus îmi pare că lipsește,
excepție fac două texte de la finele abecedarului în care se vorbește despre Țara
mea și Partidul. Sigur, sunt prezentate aspecte din viața de la
țară, viața de la oraș, sunt prezentate meserii, dar în toate acestea nu se
simte firul roșu al epocii. Nu se folosesc cuvintele marotă ca de exemplu:
gospodărie, cooperativă, proletari, ziarul Scânteia etc. Cred că acest abecedar
încearcă să ofere copiilor modele dezirabile de comportament și atitudine
bazate pe bun simț. Câteva exemple:
O fetiță harnică
Crina locuiește pe strada mea. E o fetiță numai cât un nod de mare. Cum se
face cald o văd în grădină. Plivește iarba din straturile de zarzavat sau udă
florile. Și acum e cu stropitoarea în mână. [-]Ce faci, acolo Crina? [-]Stropesc
florile! Uite, cum se înviorează sub stropii reci de apă!
O întâmplare
Sună de intrare. E ora nouă fix. Avem aritmetica. Facem exerciții de
adunare. Deschidem caietele. Începem să lucrăm. [-]Nu mai am cerneală în toc,
spune Xenia. Alexe îi împrumută un pix. Numai așa Xenia poate termina
exercițiul. Ce a învățat Xenia din această întâmplare?
Înghețata
E cald. Angheluță iese tiptil în curte. La ghereta din colț este înghețată.
[-]Ce bună e înghețata! Aș mânca și eu! Are în buzunar doi lei de la bunica.
Cere două cornete de înghețată. Angheluță mănâncă în mare grabă. Vânzătorul îl
vede. [-]Nu te grăbi. Are să te doară în gât!
Lizuca și ceasul
Stă, sus, atârnat pe perete. Lizuca se uită la el. [-]Ce poate fi? Din el
se aude încet un cântecel. Tic-tac, tic-tac cântă neîncetat. Lizuca se
întoarce. Se sucește. Ar vrea să știe ce este înăuntru. Se suie pe scaun.
Întinde mâna. [-]Ce cauți acolo? Nu se umblă la ceas! îi spune mama.
Și acum să revenim la mai
vechile noastre lecții și să vedem cum s-au schimbat, ce modificări s-au mai
petrecut, ce a mai trecut prin mintea acelor frunze...
La cumpărături
Corvoada aceasta este prezentă încă din 1949 😊 Titlul lecției se modifică astfel, La magazinul de
stat – 1949, La Alimentara – 1963, La cumpărături – 1970. În
primele lecții accentul cade pe expresia “aici se găsesc de toate” din 1970
avem o simplă descriere a acestei realități. La nivelul ilustrației se simte
atmosfera modernă, în parte datorită culorilor, dar mai ales datorită
îmbrăcămintei și a felului în care sunt expuse mărfurile în galantar. Ba mai
mult, faptul că tatăl îi propune lui Gheorghiță să facă socoteala kilogramelor
mi se pare a fi o glumă bună pe seama băiatului luat ca din oală.
 |
| 1970 |
 |
| 1963 |
Bunicul
Știm că bunicul sparge lemne din ′48 și până prin ′65 când fie obosește,
fie nu mai are ce sparge. În acest moment el vine la București și îl găsim
relaxându-se în parcul Herăstrău. Din 1970 el aduce daruri nepoților. Îmi place
că elementul de legătură între toate aceste lecții este barba albă a bunicului.
În lecția aceasta, copiii nu mai trebuie să muncească, ei doar se bucură de
venirea bunicului, de darurile pe care acesta le-a adus și au voie să se simtă
copii... căci unde te simți mai copil decât în preajma bunicilor.
La masa
Apare Pârvu, celebru Pârvu, cel care mănâncă repede, se îneacă și este
dojenit. Deși este prezent în continuare ajutorul pe care îl poate oferi
copilul la masă, sunt aduse în discuție de data aceasta și comportamentul și
atitudinea din timpul mesei. Lecția este prezentă de prin 1961, iar la nivelul
ilustrației se păstrează caracterul festiv. Iată textul lecției din 1970
E ora mesei. Întâi iau loc la masă tata cu mama. Apoi noi, unul câte unul.
[-] Anca, ai uitat pâinea! [-] Îndată mamă! Anca pune pâinea pe masă. Mâncăm
supa. Pârvu se îneacă. [-] Pârvule, nu mânca repede! Nu este sănătos.
Părinții lui Florin
Văzute cronologic toate aceste ediții ale abecedarelor te pot împinge să
emiți ipoteze năstrușnice. Iată una, dacă până acum pentru litera F, se discuta
despre fulgi de nea și mama lui Florin, care era țesătoare și lucra la filatura
de bumbac, din 1970 se discută și despre tatăl lui Florin care lucrează la o
fabrică de pâine unde se fabrică pâine neagră, franzelă și cornuri. Ni se spune
că munca e grea dar folositoare deoarece pâinea nu poate lipsi din hrana
omului. E momentul să ne amintim expresia ”bagă cu pâine să te saturi“.
Chestiunea aceasta a reprezentării echilibrate a bărbaților și femeilor să
știți că a existat și sigur a fost pusă în discuție căci vom vedea exemple de
modificări ale ilustrațiilor, într-o ediție este bunicul, în următoarea este
bunica.
Lenuța și păpușa ei
Apare o mai veche cunoștință dintr-ale noastre și anume Lenuța, ea se juca
cu păpușa încă de prin 1948, dar împrumută ceva și din comportamentul Zoicăi,
cea de la lecția grupului de litere CHI și anume jocul cu chibriturile. Din nou
accentul cade pe atitudine și comportament. Îmi place atenția la detaliu, nu
păpușa este cea care ia foc ci rochița ei.
Ce facem cu păunul la oraș?
În abecedarul din 1965 s-a dat dezlegare la fantezie astfel încât pentru
litera P s-au lăsat păunii liberi prin parc. E prea de tot, astfel încât păunul
se transformă în Păuna iar în 1970 el apare din nou. Vă invit să-l descoperiți.
La horă
Strigăturile se modifică de-a lungul timpului:
în 1948 Ura, Ura să trăiască, / Republica Românească!
în 1955 Să jucăm hora pe loc, / Să răsară busuioc.
în 1970 Alunelu! Alunelu! / Hai la joc! Dar principala modificare mi se
pare a fi întâlnirea dintre urban și rural.
În tot abecedarul se simte atenția îndreptată spre copil, spre ceea ce îl interesează pe el, se încearcă să se pornească de la lucrurile pe care acesta deja le știe și pentru aceasta se face apel la povești arhicunoscute, la personaje care îmi închipui erau foarte îndrăgite pe vremea aceea. La început o avem pe Capra cu Trei Iezi, urmând să mai apară Vasilache, Așchiuță, Neghiniță. Înainte de a încheia cu o poezie de mare angajament vreau să mai aduc un argument pentru atenția care s-a acordat acestui abecedar. Este singurul abecedar care are forzaț cu imprimeuri și nu este doar o foaie albă... practic, copiii deschideau o carte cu povești!
Ilustrația abecedarului este asigurată de Angi Petrescu-Tipărescu.