Într-un articol[1] de acum 65 de ani – Probleme ale poeziei pentru copii – Matei Călinescu, scria că țelul acestei poezii este acela de a face educație în spriritul socialismului, al dragostei față de ceea ce este nou în țara noastră. Deși în articol se dau mai degrabă exemple din poezia Mioarei Cremene, este amintit și volumul despre care veți citi câte ceva în această postare.
Am mai spus-o, mie îmi
place mult Titel Constantinescu, are o sensibilitate deosebită și un fel de a
povesti care mă face să mă gândesc la bunici, la țară, la vacanțe de vară, la
mâncat dude, la calul Costică, la iarbă, la culesul și înșiratul frunzelor de
tutun, la baie în butoi dar și în gârla unde nu aveam voie, la pescuit și la
scormonitul după râme... la momentele pe când trăiam simplu fără să o știu.
Poate devin patetic, îmi dau seama de acest risc, dar cu șirul de mai sus m-am
întors un pic și pe sărite într-un moment pe care îl apreciez mai bine acum.
Îmi dau seama că am avut momente bune de-a lungul vacanțelor de vară petrecute
la bunici. Da, asta face pentru mine Titel Constantinescu... îmi face gogoși și
mi le pudrează cu zahăr !
Cele 15 poezii din cartea
de față urmăresc firul roșu prezent în multe din scrierile acelor timpuri,
avem: înfierarea fasciștilor, răspândirea de manifeste, perchezițiile,
sabotajul, lupta sub îndemnul Partidului, celebrarea victoriei, recunoștința
față de învingători, eliberarea, stabilirea relațiilor cu învingătorii,
victorie pentru toată lumea, plecarea la lupta cea mare, recunoașterea
victoriei, profeți noi, mulțumiri ostașilor români, monumente ostașilor
sovietici.
Anii '50 au fost niște ani
complicați și duri, să mă apuc eu acum să vorbesc despre compromisurile făcute
de oamenii acelor timpuri cred că s-ar transforma într-o lipsă de respect la
adresa lor, eu nu am trăit acele momente. Dar asta nu mă împiedică să mă întreb
când suntem noi adevărați, în momentele noastre de liniște sau în momentele
noastre cele mai tensionante? Cine sunt eu se transformă în când sunt eu cu
adevărat? Nu ar stica un pic de introspecție așa din când în când... ne mai
relativizăm importanța și poate reușim să îi înțelegem pe cei de lână noi un
pic mai bine. Să nu uităm însă că cine se aseamănă se adună și că doar
extremele se atrag.
Cineva spunea că pentru a
înțelege poezia ai nevoie de un organ special, nu este cazul poeziei pentru
copii. Aceasta este cea care le arată copiilor cum se poate deschide ușa către
visare și felul în care o deschizi – ușor, cu ranga, cu berbecul, împingând-o,
bruscând-o, suflând în ea, cerându-i cuiva să o deschidă pentru tine, ocolind-o
chiar – va influența ceea ce vei vedea dincolo de parg. Poezia pentru copii nu
construiește realitatea ci o deconstruiește făcând-o accesibilă înțelegerii lor.
Titel Constantinescu știe să facă bine acest lucru.
O, CUM STRIGAU GRĂDINILE !
Le răvășeam prin crengi mireasma dulce
Și merele gălbui le luam pe-ascuns
Porțile mari și crengile strigară:
- "Culegeți-ne merele copii,
Și zmeurele mari, însângerate,
Pepenii copți și murele din rug,
Am năvălit din șapte zări albastre.
Și-n sân, pe sub cămăși, am strâns, am strâns
În calea lor, cântând de bucurie.
Ostașii roșii! Iată-i au venit...
Din sân, din traiste, merele rotunde
Și-i sărutam și ne duceam cu ei
Și mamele ieșind în parg de ușă,
Și locul unde ieri l-au împușcat
Am năvălit din șapte zări albastre
Și-n sân, pe sub cămăși, am strâns, am strâns
Din taina viei, coarna, tămâioșii.
Veniseră în August 23
Temă: Alegeți un moment în
care v-ați simțit bine, puneți întâmplările lui într-un context dramatic.
Autor: TITEL CONSTANTINESCU (17 februarie 1927,
Râmnicu-Sărat – 14 mai 1999, București)
Copertă și ilustrații: RONI NÖEL
Editura: Tineretului
Redactor de carte: I. UTO
Tehnoredactor: EL. CEAUȘU
Corector: G. IONESCU
Dat la cules 23. VI. 1959; Bun de tipar 31.VII.1959;
Tiraj 8140 ex.; Hârtie semivelină
de 55,5 gr. m.p.;Coli de tipar 2;Coli de editură 2,1;Format 16/70 x92;
Comanda editurii 3233; Ediția I; A 0599.
Pentru bibliotecile mici indicele de clasificare 8 (R).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu