Felician cel năzdrăvan

            Iată o poveste care îi învaţă pe copii să ia notiţe, să facă fişe de lectură pe capitole, altfel este dificil de urmărit cursul aventurilor lui Felician. Aventurile acestui şoricel sunt povestite în cuvinte, numai ca avem de a face cu nişte cuvinte grele asemenea unor blocuri enorme de piatra. Or se ştie că puterea copiilor în ridicarea greutăţilor este puţină.

            Înţelegerea episoadelor reprezintă o provocare deoarece personajele nu au nume, iar apariţia lor într-un episod sau altul se produce pur şi simplu fără prea multe detalii. Dacă iniţial avem un Căpitan, pe parcursul poveştii mai apar şi alţii şi într-un final te trezeşti întrebat cu cine-i acum Felician pe insula piraţilor căci aici era ţinută prizonieră Cecilia, fata celebrului căpitan Chiţchiţan – nu, acesta este un alt căpitan, care a ajuns ca şi Felician la curtea regală a lui Mirnix-Dirnix al II-lea cu ajutorul unui ciclon, după ce mai înainte stătuse pe o insulă, unde de asemenea ajunge Felician în urma naufragiului şi a despărţirii lui de primul Căpitan, care ulterior avea să fie regăsit la curtea acestui Mirnix-Dirnix al II-lea (atenţie, tipul ţine la titulatură) şi de acum încolo va fi numit Căpitanul de vapor crezut, nu de mult, pierdut. A, nu este asta tot, mai există un expert în cămări, un adevărat savant Pavel-Pană-Roade, care apare cu expediţia sa şi-l salvează pe Felician din mâna indienilor şi trădătorilor, care voiau să pună mâna pe colierul de uraniu…Treaba devine şi mai serioasă când după ceva aventuri la curtea lui Cotoi Cotoşman, Felician trece pe la vulcanul Popocatepetl şi sfârşeşte într-o capcană… matematică „dacă un indian aruncă într-o secundă opt litri şi doi decilitri de apă într-un bazin de doi metri cubi şi un sfert, în cât timp vor umple bazinul trei indieni, dacă prin peretele bazinului se scurg în fiecare jumătate de minut nouă litri şi un sfert de apă?” Tot Pavel-Pană-Roade îl ajută dându-i răspunsul corect… trei mere şi jumătate. Poate aşa cum spunea cineva este vorba de timpul necesar unui şoricel de a mânca trei mere şi jumătate. Şi continuăm expediţia spre Polul Sud, unde şoriceii noştri sunt încercaţi de o foame cumplită, fapt pentru care se duc şi vânează o balenă, pe care o iau în spate şi o duc la vapor, dar nu mai înainte de a descoperi Polul Sud şi de a-l scoate de la locul lui, urmând să producă o furtună magnetică… şi lucrurile se complică, căci sunt găsiţi trei cilindri de metal, care conţin nişte încercări de cartografiere a unei insule… da! insula pe care este ţinută în captivitate Cecilia şi cu ajutorul unui alt căpitan, de poliţie marină de data aceasta este reţinut un vas de piraţi… povestea împreună cu nava unde erau ţinuţi robi – la galere – Felician şi Căpitanul intră pentru mine într-o ceaţă densă, cert este că într-un final ajung pe această insulă a Paştelui, după nişte deducţii laborioase, unde i se trimite Ceciliei un săpun recomandat, după deghizări succesive şi reîntâlnirea Cârmaciului de pe primul vapor, care se va dovedi a fi – nu vaporul, ci cârmaciul – eternul iubit, plecat în căutarea sirenei cu ochi albaştri, adică a Ceciliei, că-i promisese tatălui ei – adică lui Chiţchiţan – că el cârmaciul nu va avea linişte până nu o va şti în siguranţă, pe fiica, respectiv iubita lui, povestea se termină cu reuşita celor trei.

            Povestea de faţă se constituie într-un adevărat obiect de studiu, putem vorbi de matematică, geografie, fizică, chimie chiar de logică deoarece putem fi puşi în situaţia de a explica un pasaj de genul „eroii se îngroziră foarte când recunoscură în persoana şefului piraţilor pe acela care îi puseseră pe ei, nu de mult, la galere. Avură măcar atât noroc, că şeful piraţilor stătea pe tronul său în plină gală piraterească, adică fusese legat la amândoi ochii. În acest fel, nici unul cu ochiul drept legat nu-l putea acuza că ar fi părtaş cu altul legat la ochiul stâng.”

            Sper doar ca tema să fie ceva mai uşoară decât răspunsul la întrebarea de ce atunci când Felician aflat fix în Polul Sud şi voind să plece spre nord la prietenii săi nu ştie pe care din cele nouăzeci de drumuri să o apuce.

        

            Temă: Imaginaţi numele şi prenumele unei familii de şoricei.

Autor: BAJOR ANDOR (30 septembrie 1927, Oradea – 14(?) ianuarie 1991, Cluj-Napoca)

Copertă şi ilustraţii: HELGA UNIPAN

Traducere: ALEXANDRU PEZDERKA

Titlu original: Egy bátor egér viszontagságai (1960)

Editura: Ion Creangă

Lector: SANDU SINGER

Tehnoredactor: CONSTANTIN GOSAV

Bun de tipar: 24. 04. 1984

Apărut: 1984

Coli de tipar: 6