Azi
ne dedulcim la culoare – fiind puţin text în cartea de faţă – dăm iama în creioane şi punem ascuţitoarea la treabă.
Odată am învăţat să fac păsări de curte din lupta ascuţitorii cu creioanele
colorate, dar nu mai am acele două mâini dibace, am rămas doar cu o amintire cu
dichis despre revista Şoimii Patriei
şi paginile ei de mijloc. Aşa mi se întâmplă când văd lucruri care-mi plac, dau
fuga la sertarul… nu! nu e bine sertarul, potrivit ar fi cufărul, căci pe
vremea basmelor, cuferele erau la putere. De ceva vreme încerc să deschid
capacul să văd… aşa sunt eu învăţat, să văd, pentru mine văzul este dominant.
Din fericire supremaţia văzului se termină aici, în faţa acestui cufăr, aici
văzul cedează şi dă ascultare urechii. Într-un sertar trebuie să te uiţi, în
ceea ce priveşte cufărul, mai întâi ai face bine să-l asculţi şi mai apoi… vom
vedea, dacă e ceva de văzut.
În
cufărul meu de astăzi am un basm, îmi place să cred că am şi ureche… şi dacă în
ceea ce mă priveşte pot exista dubii în privinţa calităţii mele de a asculta,
în ceea ce-l priveşte pe Petre Ispirescu aceste dubii nu există. Astăzi se pot
imagina o mulţime de lucruri, dar basme mai greu. Cel mai uşor este să spunem
că vremea lor a trecut şi că norocul nostru a fost Petre Ispirescu, care a
cules aceste basme astfel încât cei dornici să asculte timpurile trecute o pot
face citind, na!
Mă
gândesc şi gândul meu mă-ntreabă care-i sunt părinţii lui. Îi răspund că
simţurile sunt părinţii lui, cele cinci simţuri care nu ne lasă indiferenţi
faţă de ceea ce trăim. Dar gândurilor le trebuie haine pentru a apărea în lume
şi astfel au fost inventate cuvintele, haine potrivite sau nu pentru ceea ce
gândim. Să ascultăm gândurile îmbrăcate în cuvinte potrivite sau nu, iată o
provocare pentru omul din noi! Atunci când vine vorba de basm – nu contează că
avem în vedere omul de acum sau omul din trecut – nu există altă cale decât cea
a ascultării. Basmul nu poate fi verificat, el poate fi repovestit şi ilustrat.
Basmul Făt-frumos cel rătăcit a fost
comunicat de P. Niculescu din Craiova la 1862 lui Petre Ispirescu. De atunci şi
până în 1968 când avea să fie repovestit şi ilustrat de Sorin Obreja cu
siguranţă el a mai fost spus pentru multe urechi. Hainele basmului sunt
naturale, nu provoacă iritaţii, mâncărimi sau alergii. Ele sunt primele haine,
care studiate ar putea să ne spună câte ceva despre gândurile oamenilor din
trecut. Există ceva arbitrar între cuvânt şi
inputul dat de simţurile noastre, care creează gândul…
-
Da, că şi animalele au simţuri…
În
ceea ce-i priveşte pe oameni cred că există ceva ce ne saltă – un pic –
deasupra de genunchiul broaştei şi acesta este frumosul. Pentru animale lucrurile sunt egale sau indiferente din
această perspectivă a frumosului. Omul nu poate rămâne indiferent în faţa
frumosului. Este adevărat că astăzi frumosul se găseşte mai greu, dar asta nu
pentru că s-a diminuat cantitatea de frumos ci pentru faptul că, input pentru
gândurile noastre, au devenit cuvintele însele. Noi creăm gânduri plecând de la
cuvintele pe care le auzim, fără să mai verificăm legătura lor cu realitatea,
pierdem din vedere faptul că un cuvânt trebuie să descrie o realitate, nu un
alt cuvânt. Este nevoie să ascultăm şi d-asta zic că basmul ne face bine. Pe scurt
avem o pereche de oameni a căror avere e munca şi sprijin le e o iapă şi
nădejdea de a avea un copilaş. Au încercat tot ce le-a dat atât prin capul lor,
cât şi al altora de a-şi vedea nădejdea devenită realitate. Nimic nu le-a fost
de folos, până în momentul în care un vrajitor i-a dat omului un măr spunându-i
să aibă grijă să-l mănânce doar nevastă-sa şi nici o altă fiinţă vie sa nu-l
atingă. Nevastă-sa cu oareşce aere coconoase curăţă marul de coajă pentru a-l
mânca iar cojile sunt mâncate de iapă şi după nouă luni femeia naşte un
fecioraş, iar iapa un mânz (între noi fie vorba iapa s-a cam grabit cu vreo
doua luni). Şi creşteau cei doi cât alţii în zece ani şi băiatul era deştept
tare. Totul bine şi frumos până într-o zi în care cei doi s-au tot dus şi duşi
au fost la plimbare, căci s-au rătăcit şi mi-se responsabilizează nene calul şi
pleacă să găsească rost de chiverniseală şi găseşte nişte zâne care-l acceptă
pe băiat drept argat şi băiatu-i ager şi pe placul zânelor, asta până nu-l
învaţă calul să se scalde în baia zânelor şi să le fure nişte nuci feremcate şi
p-aci ţi-e drumul. Şi unde nu încep a ţipa casele zânelor ca din gură de şarpe
(că zânele fiind cu mult înaintea oamenilor îşi puseseră alarmă) şi dă-i fugă
şi urmărire. Băiatul le face cu bâz şi le arată coltucul zânelor, care-l iartă,
ce să facă. Şi uite aşa ajunge la curtea unui rege, unde se bagă slugă la
grădinar şi ca să-şi asundă părul de aur, căci cu asta se alesese după ce se
scăldase în baia zânelor îşi pune pe cap o băşică de vacă şi lumea începe să-i
spună Chelaş. Regele asta avea trei fete şi Chelaş le face una boacănă
ducându-le într-o zi trei buchete de flori, celei mari un buchet cu flori
trecute, abia mai mirosind, celei mijlocii îi duce flori înflorite şi frumos
mirositoare, iar celei mici îi duce un buchet de boboci... şi regele îşi dă
seama după ce-i trece mânia ce are de făcut. După câteva peripeţii în care cea
mică are timp să-l vadă pe adevaratul chelaş se hotărăsc nunţile regale şi
bineînţeles cea mică îl alege drept soţ pe sluga grădinarului. Regele se supără
şi-i surghiuneşte de la castel, dar Chelaş îşi va dovedi puterea şi măiestria
atât în luptă cât şi în căutarea unui leac care-i va reda vederea regelui şi
toate astea nu fără ajutorul calului cel năzdrăvan, care rămâsese responsabil.
În faţa unor asemenea dovezi regele cedează...
Temă: Stabiliţi trei cuvinte care
vă plac şi constataţi de câte ori le auziţi pe parcursul unei zile.
Cules: PETRE ISPIRESCU (1830,
Bucureşti – 27 noiembrie 1887, Bucureşti)
Repovestit şi Ilustrat: SORIN
OBREJA
Editura: Ion Creangă.
Redactor responsabil:
VINICIU GAFIŢA
Tehnoredactor:
GHEORGHE CHIRU
Dat la cules: 10.11.1967. Bun
de tipar: 25.02.1968. Apărut: 1968
Comanda nr. 8689. Tiraj:
100140. Hârtie: Offset A de 100g/m2
540x840/8. Coli editoriale:
4,04. Coli de tipar: 3. A .:
16581. C .Z.
pentru bibliotecile mici: 8R –
93
