Atunci
când citim o poezie e ca şi cum am deschide un dicţionar de sensuri. Un sens e
ceva mai mult decât o definiţie, el ne spune o poveste, ne învaţă ceva, ne
oferă un punct de sprijin pentru a răsturna o mică parte din lume…
-
A! şi vedem ce cade din ea, e ca şi cum ne-am întoarce buzunarele pe dos.
… este posibil, numai dacă vorbim
de buzunarele unui copil deoarece aici poţi găsi o mulţime de lucruri al căror
rost şi folosinţă diferă de la adult la copil. Sunt lucruri uitate şi regăsite,
lucruri pe care le poţi ţine în palmă şi te întrebi cum să le foloseşti,
instrucţiunile îţi lipsesc. Nu îţi folosesc la nimic dacă îţi lipseşte spiritul
ludic, caută-te prin buzunare poate mai găseşti o fărâmă şi vei trăi o surpriză
care ţi se va citi în stralucirea ochilor.
Mai
există o modalitate de a da sens, este cea a inspiraţiei poetice... dar nu-i
treabă uşoară, se ştie doar că muzele sunt tare pretenţioase.
Ce
ne rămâne de făcut într-o astfel de situaţie? Poate mai multe lucruri, eu,
astăzi, mă gândesc la cititul poeziilor, căci aşa cum spuneam, acestea dau un
sens lucrurilor pierdute şi regăsite, scot la iveală sub influenţa muzelor
înţelesuri pentru fapte anodine, creează contururi pentru simţăminte altfel
greu de prins...
Lucrul
pierdut şi regăsit în poezia de faţă este... cârdul de gâşte, fac precizarea
deoarece el poate fi şi de raţe şi după unele abecedare, poate fi şi de cocori.
Câţi din copiii oraşului de astăzi au avut ocazia să vadă un cârd de gâşte pe
viu şi mai mult decât atât, au fugit speriaţi de gâscanul care-i sâsâia de mama
focului? Să mă gândesc şi la situaţia în care există curajul de a-l înfrunta?
Acesta este lucrul pierdut şi regăsit. În ceea ce priveşte sensul, muzele sunt
darnice şi ne explică de ce sâsâie gâscanul, de ce este el mereu pus pe
harţă... din cauză că şi-a pierdut papucii cu firet şi lucrătură fină şi cum te
vede încălţat, te vrea iute descălţat. Explicaţia nu acoperă toate
posibilităţile existente la un moment dat, cum ar fi de exemplu, să treci
desculţ pe lângă un gâscan, să treci pe lângă un gâscan care nu este în
compania gâştelor, să treci cu un picior încălţat şi cu unul descălţat, să
treci descălţat dar cu papucii în mână... Ce ne facem cu toate aceste situaţii?
Muzele
ne-au întors spatele, spiritul ludic este bine întemniţat, nu ne rămâne de
făcut nimic... ba, totuşi ar fi ceva: să devenim cercetători americani.
Temă: Ordonaţi crescător
următoarele cuvinte: sens, înţeles, noimă, lucru, definiţie.
Autor: GEORGE COŞBUC (20
septembrie 1866, Hordou – 9 mai 1918 Bucureşti)
Copertă şi ilustraţii: VASILE
OLAC
Editura: Ion Creangă
Redactor: MARIETA
NICOLAU-PLĂMĂDEALĂ
Tehnoredactor:
FLORENTINA PREDA
Bun de tipar:
9.XI.1988
Coli de tipar: 2
Apărut: 1989
